floare
de carne în despletirea privirii
piaptănă cerul păsări de frumusețe

îmi sorb încet reflexul creierului
depărtarea buzelor șterge luna
pe cer

o frunză îmi intră în ochi
un licurici îmi intră în ochi
un ochi îmi intră în ochi
privindu-se-mă

lângă scară un leu de piatră
își râde nemurirea înfigând
umbre
la fiecare tresărire a aerului
plouă un canin prăfuindu-se
roua dimineții îl crește la loc

la capătul scării nici un templu
pășind dincolo recazi pământean
trupul tău izbindu-se violent
de înveștezire
înalță la sine puful păpădiilor
viitoare

te-am suflat să îmi aud aerul
te-am privit să îmi aud pielea
te-am pipăit să îmi aud ochiul
te-am adulmecat să îmi aud lupii
născându-se-mă noii romenii
cetățean binecuvântat

mi-am înțeles numele
numai luptându-mă cu mine fără de nume
mi-am uitat numele
slăvind numele celui care mă învinge
mi-am scris sinele
fiindu-mi mie însumi sinele ochi