pe-al Collserolei creștet aurit
se-nalță Tibidabo ca un soare
s-a pregătit
în sfânt sălaș
Madona Neagră pentru sărbătoare

pe vârful catalan cel preaiubit
cu brațele deschise spre iertare
ne-aștepți pe toți
la pieptul Tău
cu-apostoli împrejuru-ți la picioare

pe munte strălucește al Tău nimb
dar nu-L vedem decât ca printre gene
adulmecând
cuvintele-ți
o briză parcă murmură alene

albastre flori seduse de corimb
de suflet să le prind ca niște trene
să le atingi
și voi simți
agheasma Ta alunecând prin vene

coboară demiurgicul Tău har
căci pline-mi sunt livezile cu mere
depresiuni
să-mi invadezi
serafică și dulce mângâiere

un gust divin mă face să tresar
mai mult decât atât nici nu pot cere
inima Ta
imperiul meu
imperiul meu din fagure de miere