să-ți spun azi de copilul pe care-l păstrez
într-o pijama în culoarea alviței de bâlci
- am o obsesie pentru roz de-atunci -
Nu l-ai strivit cu bocancul acela
puțind a benzina, șine de tren și urină stătută
deși martori ne sunt: mie Domnul și ție Satan
că atâta spaimă i-ai dat să ucidă
o turmă de elefanți de nepal
Nu a rămas în dânsul nimic: nici copil nici femeie
s-au dus toate în noaptea trecută de-ajun

mă-ntreb: cuțitul acela cu lama zgâriată
nu cumva ți l-au pus în sicriu cu tot cu sângele
sânului meu drept
să-l porți cu tine spunând tuturor
cum m-a pângărit


te-aș fi-ngropat într-o cușcă roz de metal
desculț și-mbrăcat în ziare mai vechi
să te duci pe cea lume ca o cocotă proastă
ți-am spus doar că am o obsesie pentru roz
de-atunci

dar nu m-au întrebat