În cochilia unui melc mi-am rătăcit mersul,
În labirintul urechii am coborât pe frânghii de raze,
În groapa unei idei s-a înțepenit versul,
Sensibilitatea atacată de plictis s-a vestejit în vaze.

Umbra s-a ascuns într-o groapă de asfalt
Să scape de corpul devenit durere de întrebări adânci,
Însă a călcat-o o mașină. . .într-un acrobatic salt
S-a agățat de-o frunză sorbind clorofila ca laptele sorbit de prunci.

Strecurată în arabescurile verzi ale frunzei
Și-a creat o casă plană cu ferestre de clarobscur,
S-a destrămat în fire țesute de mâinile muzei,
Însă o omidă le-a tăiat hrănindu-se cu frunza ce i-a oferit adăpost obscur.