Rece, gol mi-i sufletul
Câmp mort al singurătății.
Deșertul aspru și negru
Unde-și au sălașul vulturi
Ce-n cuiburi arse de vânturi
Clocesc gânduri de mâhnire.

Fost-a Câmpia iubirii
Acu-i Câmpul disperării
Unde o veche cetate
Cu vechi ziduri dărâmate
Domnește peste-un imperiu
De-amor și dorinți deșarte.

De ce a plecat lumina
Din al negurii adânc?
Neiubit mă lasă sorții
Din potir cu fiere bând
Rege singur pe pământ
Pe tronul singurătății.

În zadar eu plâng acum
Căci timpuri ce au să vie
Spre Iad or să mă îmbie
Unde inimi torturate
De iubiri nerealizate
Îngheață-n al morții suflu.