Iubeste-ma cand totul
E gata de odihna
Si primavera serii
Pandeste dupa grinda.

Cand nu mai stii trecutul
Si nici ce-are sa vina,
Cand mintea se revarsa
In ruga dupa cina.

Cand fardul mi se pierde
Si sunt doar eu, aceeasi,
Desculta si atenta
Intreaga tie,-acelasi.

Cand nu mai am repere
De loc si timp lumesc,
Si pasari ne-mprumuta
Din zborul lor ceresc.

Iubeste-ma de parca
A inceput sa ploua
Peste deserturi arse,
In tamplele-amandoua;

De parca noaptea-ntreaga
Se cerne-ncet prin stele,
In siruri lungi de ingeri
Cu aripile grele.

Iubeste-ma vietii
Si sa uitam de moarte,
Fara pacat – cand vine,
Noi doi sa fim departe…