pe arii de frunze,
prin ploaia măruntă,
în liniștea serii,
dorită de tine,
pe umbre trezite
de mersul meu tânăr,
pe versuri alese
de degete ude,
în plete pe umeri,
în voaluri, pe poante,
spre brațele tale,
plutesc ca o frunză,
mă preling și te caut,
te-acopăr cu mine,
te-nconjur și te mângâi,
când simt, cu tot trupul,
cum picură toamna
din privirea ta mândră