Din aripa îngerului

Nu se poate sta deoparte când
vedem cum sunt loviți soldații
acestui timp rănit
de netimp și
de moartea îngerilor!
Să privim cu ochii închiși?
în noi înșine, însene
cum obloanele durerii
se lasă zăvorâte
pe dinafară dar...
și pe dinăuntru,
cum tristețea
pune stăpânire pe cuvânt
...
și pe sufletul poetului?!

E greu pentru spărgătorul de gheață:
de ce înaintează spre Pol
tot mai des întâlnește
oameni înghețuiți
...
dar el, spărgătorul de ghețuri
știe că-l așteaptă anul
cu două anotimpuri!
Că acolo trofeul
e istorie, dar istorie
picurată dintr-un viitor
un viitor sigur și
luminat de stelele sufletului!
acolo poete, pictor, savant
eu știu că vei fi
exact în clipa minune!
nu te sperie:
fantasme, înghețuiții
chiar și comorile timpului!

e- o vorbă a înțeleptului de pe aici,
pe care, tu, florentin, o cunoști:
"câinii latră, ursul merge!"

așa că fii căpitanul
spărgătorului tău de ghețuri
susține călătoria aceasta
cu iubirea de care
tu singur știi,
...
curând Aurora boreală
se va dezlănțui
peste lucruri și oameni,
și tu, doar tu,
vei fi, exact în clipa minune,
OMUL venit dinspre oameni
cu jurnalul său
de om care a vazut multe
și știe și mai multe,

dar, deocamdată atât,

restul,

va urma (...)

Preoteasa Marinela [13.Nov.04 12:45]