„Sicriele s-au desfăcut și din ele au zburat ciocârlii spre cer”, (L. Blaga)
Am desferecat închisorile lăuntrice și din mine au ieșit
Morții și damnații cu inima închisă-n cercuri de fier,
Să nu se elibereze din corpuri cu sufletul oprind războaie ca un misit.

Neputința a închis ceruri în cercuri ca brelocuri în cioc de corb,
Am sentimentul epuizării totale cu efortul atom văzut doar la microscop,
O oboseală îmi ucide simțurile – ca un pumnal înfipt în ochiul unui orb,
În urechea unui surd, tăind limba unui mut – rămâne o voință punct pe epidiascop.

Eroarea s-a desfăcut în iridiscențe de abstract
Și din ea au căzut greșelile într-un neant de minciuni,
Cu adevărul a încheiat fals contract,
O frunte sub care ard întrebări ireductibile se răcorește în tăciuni.

Logica închide esența tuturor răspunsurilor adevărate,
Din necunoaștere cresc îndoieli cu cauze primare,
Se depune în straturi de raționament dizolvând erate,
Sângele se purifică în ale rațiunii izvoare.