Ce cantec lin s-a sfasiat
in marea departata
de valurile-au plans la mal
acum ca niciodata?!

Ce mare vuiet sa fi fost
acolo in adancuri
de spuma alba s-a prelins
strigand pe neagra stanca?!

Dar infinitu-albastru nu raspunde
durerii ce cuprinse marea
in zi de toamna muribunda
ascunsa printre veacuri, noaptea

Ramai cu pasii tai stingheri
pe tarmul pustiit de vreme
sa taci, sa plangi si-apoi sa prinzi
un strop de nemurire.


10. noiembrie. 2001