Mi-e somn...pot sa te ucid intre gene,
Privire, acum?

Un paianjan se strecoara-ntre ele
Tesandu-le in panza de lacrimi.
Pot sa te prind pe sprancene
Si sa te sorb mai tarziu?

Privire esti tu.
Trupul privire-ti-este.
Dar te prelungesti in vis(!)
Si mi-am facut din somn o viata,
Si te pastrez in gheata, pana iti voi invata jocul.

Abis de reciclat dureri mi-am creat,
Doar asa te pot avea cu mine mereu,
-in durere( si memoria mi-ai furat,
ajutandu-ma caci, parca nu mai era loc
pentru poemele de dragoste adresate-ti)-.

Daca privirea e o culoare,
A ta e plina de soare.
Caci chihlimbar te-am zarit
Si-asa-ai ramas:
Cea mai inalta ramura de pin
(Cea mai aproape de soare
caci asa i-ai furat stralucirea),
-Toata zambet si suspin-.

Inca din prima clipa cu tine,
Incerc sa-ti gasesc celalalt capat al privirii,
Inca nu sunt convinsa ca ai ochii asa de mari.
Dar mi-am pierdut oglinda( ai topit-o si pe ultima),
Altfel cum te mai pot privi decat reflectat ?!

Ma tem ca nu te voi mai putea visa intr-o zi ...
Desi, sa fii iubitul meu nici nu visez macar:
Mi-ai arde trupul –si unde mi-as adaposti sufletul?
Il primesti langa al tau?-
Te numesti FOC.
Frumos nume, dar cat eu ma voi numi APA,
Cine va sti cum sa ne inventeze dragostea ?!