din direcții greșite ne-adunăm nemurirea pe brațe

suie în Carul Mare și-aleargă zboară te du
viselor cu nopțile în aroma de struguri proaspăt culeși
a buzelor tale amorțite odihnindu-se alor mele
coșari rătăciți zâmbind cu voie-bună norocului

în direcții greșite ne-mprăștiem brațele a nemurire

te întoarce călcâielor vino iară la mine mă iartă
tăcerii pământului să-i dăm nume din cele mai ciudate
spune-i țărână să ne mai nască o dată nimicului
până zămislim orizontul de șoapte spre somnul copiilor
veșniciei atenți acestei mirări a ființei – omul
adie ușor numai o voce deasupra apelor

nemurire greșită se-mprăștie în direcția brațelor

izbucniri de lumină topesc urmele de tu și eu
din cuvintele vieții se înfiripă inima unui zâmbet
noi pregătiți să atingem cu aripile intimitățile cerului

ne înmuguresc iarăși brațele a nemurire