Dor de casa si de tine,
ma roade,
draga mea;
si-mi curge prin vene !
Iti culeg chipul dulce,
draga mea,
din oglinda oricarui lac
si-ti zaresc trupul suav,
alaturi de orice copac !
Ma ard buzele
de dorul sarutului tau
si-ti rostesc numele-n soapta,
(imi spun camarazii)
in al somnului hau !
Isi iau zborul
in toamna tarzie
salbatice rate;
as vrea sa pot pleca
si eu cu ele,
draga mea,
ca tare mi-e dor
sa te strang in brate !
Mi-e dor,
sa-mi umflu plamanii,
cu al tau dulce parfum
si gandul la tine,
draga mea,
ma-ndeamna la drum !
Noi vom pleca pe front acum
catane,
si sper sa-ti mai scriu
iar de nu o voi face
sa stii;
peste ai nostri prunci
si-asupta ta,
draga mea,
eu voi veghea orisicum !