Cauza pierduta!

Azi, un adio ne desparte
Ieri, un sărut ne ținea împreuna
As fi vrut sa te mai vad si sa-ti zâmbesc
Si sa te țin prea jucaus de-o mana.

Îmi negi sentimentul, iți negi chiar simțirea
Insa alți ochi,...ne-au mai văzut privirea
Si-acum amintirea,...ei mi-o aprind ca pe-un foc
Ce nu știu a-l stinge si mă mistuie-n loc

Daca azi totul pare fara de sens
Iar picioarele-mi cedează ... sub greutatea trupului
Sa știi ca n-am uitat sa mai zâmbesc
Când vad imaginea apusului.

Daca ti-am pus in palma, de roua un strop
As fi vrut sa te ude, mai aprig ca un potop
Daca ti-am dat....o firmitura de iubire
As fi vrut ca sa te scalde in fericire.

Insa acum, praful din urma, ce pași-mi lasă
Îmi amintesc de tine, când mă-ndrept către casa
Si chiar de genunchi-s murdari si-n piept am noroi,
Mă simt mai curat, decât scăldat in lacuri si ploi.

Mai luat de mana ca o mama
Copilul din mine a spus: ”Mă predau!”
Căldura de-o simțeam, când la al meu piept te-adăposteai
Mă dezgheța si ochii-mi lăcrimau.

Si-atingerea fara de vina si de păcat
Părea sa fi izvorât din tine
Ca un drumeț prea însetat
Eu m-am oprit si te-am gustat cum se cuvine.

Ca un păianjen, eu țes o pânza alba
In care-as vrea sa mă învelesc cu tine
Te rog sa ai o respirare calma
Insa tu razi si-mi sufli vijelii in fire.