țipăt sfâșie zările-n două mai
pot doar să stau lângă tine și să
te tac mai mult decât ploaia de
sânge și lacrimi ce-ți udă privirile
plecate undeva în buzunarul de la piept
curgând pescăruși nemișcați

pacientul din primul salon a intrat în comă
dansezi încă un vals pășești pe sub gratii
din carne vie nu se mai fac marionete

îmi vine să mă cațăr pe primul
perete de stâncă să-mi urlu neputința
de a te face mai bine sau măcar
a-ți spune o poveste cu alinare
plâng crede-mă simt cum se scurge
picătura de cer rămasă undeva printre
da printre cămășile pe care mi le-ai lăsat
curate deasupra radioului unde
nu cântă melodia noastră

aduceți-l pe următorul
nu mai e loc decât de o moarte