aproape despre liniște
și fata aceea în mâini cu buchetul de toamnă
zâmbind înspre mine ca și cum
eu aș fi fost singurul invitat la nunta figurinelor de ceară
singurul spectator la matineul filmului mut
în care tributul vocilor formează capete gri
semidrepte sporulând pe jumătăți solare și nimic
nimic nu mai pare osmotic în sângele iubirii
sunt doar treceri înlănțuite de X
un fel de linkage cu ora lavandei
îl vezi? poartă miros
de poezie nescrisă în gene

you have
0 unread messages se scurg
pe încheieturile stângi ale nopții
acolo unde purtam sărutul lui karmic sau acesta era
un poem din ultima virtualie
înainte de iarnă