era un fel de împăcare
rotunda fumegând peste
marginile pentagramei
ace de brad si miros
de lună mozaic omenesc
al trecerii prin chip
desfășurare a brațelor
pergamente ale unei lumi
nedescoperit de pustii

lipesc timbre pe o scrisoare... o voi rupe apoi doar pentru a simți timpul dizolvându-mi saliva

pășesc prin sfânta sfintelor
trupului tău rostind cuvinte de putere
înspre bolți despletite în lumi șaptezecisidoua
de inimi prin carne îmi ies pereche prooroci heruvimi
de strajă templului ce îsi reneagă albul văcsuit al pereților