Amurg efeminat de trestii, zic
Și trestiile se dezic de mine,
Amurgul se închide-n el, calic,
Eu însumi nu mai sunt eu însumi bine.

Mă-ndepărtez de toate cîte-un pic,
Imagini triumfale sunt ruine,
Amurg efeminat de trestii, zic
Și trestiile se dezic de mine.

Să nu mai spun, să nu mai spun nimic,
Să se întoarcă lucrurile-n sine!
Dar focuri de cuvinte ard peltic
Sub limba mea ce încă le conține.

Amurg efeminat de trestii, zic.