Până și îngerii se-omoară între ei,
Se-njunghie, se bat, se dușmănesc
Iar sângele le pică peste ochi
De muritori naivi ce se iubesc.

Grădini de trandafiri se roagă în tăcere
Și plâng cu-a lumii rouă pentru mângâiere.
Însă dintr-un abis etern și neștiut,
Diavolul vrăjește otrăvind tăcut.

Priviți în jurul vostru!E-un haos pe pământ,
Nici rugăciuni, nici vise, nici taine nu mai sunt.
E-o veșnica beție de bani și de nevoi
O tristă rapsodie a fiarelor din noi.