19.05.2001




Iubita mea din altă lume
aici la mine totu-i bine.
Timpul le-a rezolvat pe toate,
e pace, pâine și dreptate.
Mieii se hârjonesc cu lupii,
urșii în nectar afundă stupii;
doar la muzeu e tevatură:
vor să mai fac-o expoziție de ură.
Se știe mai era un singur exemplar
ce se-arăta din ce în ce mai rar,
iar azi l-am căutat, dar în zadar.
Și-au tot propus să fie vigilenți
dar fericiții nu sunt prea atenți.
După a lor părere, eu, unicul nefericit,
să fiu atent și responsabil ar fi trebuit.
Drept care, vina va cădea pe mine
fiindcă iubesc o fată de pe altă lume.


Cei mici sunt foarte curioși,
n-au apucat să vadă oameni furioși:
(“nene, știm că ai pe cineva,
roag-o și ne vom ruga,
vom strânge bob cu bob,
ne-om rupe de la gură -
vrem să vedem puțină ură,
numai un strop să ne trimită
și vom avea copilăria fericită”)


Cererea mă face vigilent.
Te rog, ascultă-mă atent:
de mai aveți, să nu trimiți!
Hai, să-i lăsăm așa nefericiți!

Dar, dacă ai chef de trimis
teleportează-te la mine-n vis!


Sunt două cereri, cred, decente!

Semnat - paznicul muzeului de sentimente