mă trag dintr-un neam de vorbăreți mama
începea în zori să spună pe nume tuturor lucrurilor
care nu-și găseau altfel locul

fiecare zi amestecă anume lucrurile încât
omul adoarme gândindu-se la ziua de mâine

a venit o clipă în care de durere și-a mușcat genunchii
până când lucrurile pe care le-a hrănit au devorat-o
nerămânând în urma ei decât uitare și verigheta
învârtindu-se pe lespezi

pe tata l-am confundat întotdeauna cu ecoul
îi auzeam glasul când aici când nicăieri pe drumul
pe care a plecat fluierând a pagubă și a pustiu

credeam că anotimpurile sunt hainele tatălui meu
deghizat moș crăciun
aducându-mi cadou ba un ied abia fătat ba fluturi
cărți de povești sau oameni de zăpadă
apoi pleca râzând
ho ho ho
ho ho
ho

urmărindu-l cu palma streașină m-am îmbolnăvit
de încruntare
nu pot să râd și fiecare noapte îmi amestecă
amintirile încât adorm visându-mă cuvinte