(lui Marțian Alexandru, Gabriel Tudorie, Liviu Stoian)


pe străzi intersectate între biblioteci
ne rătăcim flămânzi și tineri
purtăm în genți elicea morii de rostire
născută luni îmbătrânită vineri

trăim cât timp scrie „deschis” pe uși
în zilele de sărbătoare celebrăm cezarul
râzând ca semizeii morți necunoscuți
ne înjurăm și ne-nchinăm paharul

nu ne răpun cucută nici pumnale
nici vorbele siluitorilor de vorbe
nici vânătorii fioroși de zmei
cu târâitele și peticitele lor tolbe

pe cățelandrii proști care ne latră
îi lovim calm și tandru peste bot
mulți sunt pierduți îi ia ecarisajul
cu salopeta lor marcată „gott ist tot”

poate vom fi cândva slujbașii lor
sau dracu știe-ai cui dar poezia
va fi icoana închinată nimănui
pe care ne-am vândut copilăria