ne împărțim trupurile
ca pe hainele din duminica orbilor
cruțând strada zilei
perpendicular pe strada vânătorii
când vii cu blana de lup întinsă
pe copca nesupusă a ochilor
colții uitării agață
firul de mătase de la intrarea în peșteră

păstorii năpârlesc pe balamalele cerului
copilul împinge ușa grea a zorilor
cu spatele