muntene muntele tău e înconjurat de ape
nici un cerb nu plutește între singurătăți
de jur-împrejur apă în sus rădăcini de apă
numai din tine crește o tărie împuținându-te
fructe coapte în gura îngerilor ce le vor
înghiți înainte ca lumile să se retragă

a lăstărit cerul naufragiatule fă-ți pielea coș
la noapte vor începe să cadă rânduielile
nu lăsa înaripatele să rupă în ghiare
cadavrele norilor desfigurând luna

pe valuri plutește o valiză poate-un coșciug
la ce bune lucrurile binevenită este hrana
promite că nu îi vei mânca jurnalul și valiza
va ascunde între rufe un nou-născut mort

apa fulgeră un rechin plesnește întunericul
devorându-ți iluziile și calea îndreptării
rânjești îți legi aorta de femur în cârlig
înfigi momeală sufletul care a început
să pută

muntene muntele tău este mânerul mării