Hai, moÈ™ Ene, haÈ› de gene
Pleoapele plapumă pe sub sprâncene
Ochii vor ascunde–o vreme
Să nu pară somnul lene.

Ia moÈ™ Ene griji necazuri
Adu liniștea din iazuri
Când pescarii sunt acasă
Pipăindu-și pe sub masă
Nevestele blând alene
Dar cu gândul la sirene .

Mai adu-mi, te rog, moÈ™ Ene
Fulgi pufoși de vise-n perne
Patul lebădă să-mi fie
Iar prințesa dă-mi-o mie .
Ai mângâiat-o prea mult
Mi-e dor cântul să-i ascult.

Vezi, pădurea adormită
S-a trezit într-o clipită
ÃŽn dulce sunet de corn
Să vegheze al meu somn .