Era într-un secol muieratic și lax
Cînd dansam menuetul în bocanci de cazarmă,
Bubuia pe afet visul tău - ca o armă,
Era în decembrie, domnule Marx.

Era în decembrie sau, oricum, într-o iarnă
- N-aveam timp de detalii, noi dansam menuetul! -
Ruginise de lacrimi și de sînge afetul
Și ningea, și ningea în rafale de goarnă...

Și muriserăm toți, rămăsese trompetul
Să mai sufle un veac în rănita lui goarnă,
O spirală era, degerată pe ax,

Acel țipăt metalic evocînd menuetul
Și festivele răni, și ieșirea din iarnă.
Și ningea. Și mai ninge, domnule Marx.

(Această poezie a fost scrisă, nu dupa decembrie 1989, ci in ianuarie 1989, deci cu 11 luni înainte. Asta ca o curiozitate...)