Vorbesc cu tine, fidela mea singurătate,
Amanta mea ascunsă-n șoapte.
Ah, cât îți pot fi buzele de sărate,
Sărutarea ta din această noapte…

Printre gânduri gingașă te joci
Și-ntocmai precum o fecioară
Mă alinți cu-o mângâiere pură;
Vai,iubito,cât îți sunt mâinile de reci…

Sclipesc a-ntuneric pletele tale
Și le simt cum se-apropie agale,
Mi se-ntind pe ochi și îi răsfață;
Păcat…că nici ele nu au viață.

De ce oare nu te pot îndepărta?...
Ești și tu idealul unei iubiri,
Mi te-ai dăruit cu toată ființa ta;
Ce puteai mai mult să-mi oferi…