astăzi mă duc în iad (sau rai – îmi e totuna...)
n-am bani să-mi iau bilet deci fac autostopul
de s-o găsi vreun fraier angelic și viril
n-am să mă dau în lături să îi ofer chiar totul

dar ghinion (de-o viață nu știu de ce mă plâng)
dau peste unul... galeș cu aripi second-hand
domnu' Angel îi zic fă curse clandestin
să-ți iei și tu pastile o țoală zău mai brand

dar ce folos motorul era într-un piston
iar când dădea rateuri ziceai că-i cu ataș
abia m-am abținut izbindu-mă de-un nor
să nu-i răstesc ceva care conține „...ți-aș...”

dar mă jenam degeaba oricum nu auzeau
scorțoșii și fixiștii (îi știi alde cravată)
și nu înțelegeam puteai să mă omori
(ce glumă cred că-i bună întotdeauna-s moartă)

de ce pana-nzeirii de verb și de-nceput
să tot iubești întruna o lume atât de bleagă
care cât timp nu poți te ține de fecioară
și-apoi când vrei ești rea că te-ai păstrat întreagă