poezia este infinitul de dincolo de linia de dialog

ființa unei exprimări nu poate fi închisă
în descifrări semantice de atelier
nici un poet nu poate fi înțeles cum încă
nu sunt înțeleși gânditorii antici

poetul ignoră oricare știință
el are
propria matematică fizică biologie
chimie istorie teologie și filosofie
pe care nu le înțelege decât
sufletul unui copil etern

soldat înrolat nimănui e gata
să moară apărând simboluri
dar iernile și le petrece în cămașă
dând haina sa bătrânilor sărmani

„e idiot” spun firile războinice vitaliștii
poate că au dreptate
poetul trăiește din instinct
în timp ce ei se luptă eroic și rațional între ei
el se duce acasă
seamănă și culege iubește femeile singure
și umple pământul de copii

poetul e un slujbaș al vieții primare
lucrează la drumuri și poduri întinde între suflete
viaducte fără de care mastodonții
s-ar prăbuși în abis

poetul
e un zeu cântând pe străzi la întâmplare