Ne răsădise Ajunu-n cămăruță
Un brad străin și verde și cuminte
În care paseri de sticlă făceau uța
Și-ale cărui ace purtau umbre sfinte.

Eram dormiți când a sosit, sireacul,
Moșul cel roșu cu înghețate gene,
Și a ascuns sub crengi, storcându-și sacul,
Þie un zbor iar mie dor de pene.

În dimineață, pe după obloane,
Crăciunul se-ntindea pe ceruri multe,
Ca susținut de reci coloane
Deasupra cărora tu fâlfâiai volute.

Am să aștept până-n prier
Să-mi cadă neaua de pe glezne
Să te iubesc ca pe un înger
Pe sus și sfânt și totuși lesne.