Încă o dată mi-am luat cuvântul înapoi
din patul cu mie de ferestre albe...
cocori cu aripi deșirate
zâmbesc amăgiți că ultima speranță
a rămas răstignită între Hrist si chipul tău cioplit
în palmă.

au început sa danseze..
aceiași cocori pierduți cu pliscuri albastre
ma lasa sa adun lacrimile într-o clepsidră
nisipul devine verde
se scurg ochii mei în el..
tocmai murisem câte puțin când m-ai invitat
să alung cântecul cocorilor

încă o dată mă nasc desculță
pe chipul tău de iarbă...