solemn
ca-ntr-un spectacol sau ca într-un incendiu
raze de mori ard focul de nori împăduriți
și din exil se-ntoarce într-un exil de iarnă
eroul insomniei cu ochii veștejiți

se scutură de colbul pelerinării mute
de mărăcinii prinși de piele în solstiții
greieri ciudați de lemn purtând vioară neagră
prin spicele mustății se-ntrec în audiții

placând orice mormânt în gresie de gheață
cu marmură de ger friabilă și rară
visează ca un mort călduri de nicăieri
dospindu-i așteptarea în dor de primăvară

nimic deci nu așteaptă tot așteptând acestea
pe trupu-i înghețat ard muștele și viermii
ce-i rece se păstrează rămâne-n sine teafăr
nu cade sub cenușa uitării și a vremii

s-aprindem așadar spectacol și incendiu
să coborâm cortina de nori înmuguriți
înveșmântat în lance îndrăgostit de iapă
se-ntoarce iar eroul cu ochii veștejiți