după crăciun
zharathustra în papuci de casă
duce resturile rămase de la masă

puțin vesel (de la alcool) puțin trist (de fel)
mușcând dintr-o bucată de șorici dată cu sare
filosofează cu voce tare:

ferestrele sunt scări cu trepte rupte
(pășește în gol)
abstractizându-mi sensuri paralel
beteala sufletului tremură dezordonat
ca o spânzurătoare sau o coadă de cățel

ce lună fără de mine!
își revine izbindu-și țurloaiele de tomberon
duceam gunoiul (spune bătrânei cerșetoare)
vă rog să mă scuzați... pardon...

bătrâna
își apără agoniseala pungilor cu mâncare
îi fulgeră ochii îi sticlesc dinții
fără madonă brațe moarte de prunc
își strigă din gunoi părinții

cântă o gură de carne cântă o gură de arme
peste noi răsare steaua care doarme