De mai mult timp, la Rîmnicu Sărat ființează o mișcare literară proeminentă, cu multe realizări pe plan național și internațional, condusă de poetul Constantin Marafet , mișcare culturală intitulată Festivalul Internațional de creație literară „Titel Constantinescu”, care aparține Fundației culturale Renașterea Rîmniceană al cărui președinte este Constantin Marafet. Anul acesta, la Edineț, în Republica Moldova s-a desfășurat cea de a VII- a ediție a acestui festival, unde s-au premiat și lansat, nu mai puțin de patrusprezece volume de poezie, proză și critică și istorie literară, aparținbînd scriitorilor din întreg arealul românesc. Juriul acestui concurs a fost compus din personalități ale lumii scriitoricești, din București, Iași, Rîmnicu Sărat cum ar fi: Dan Mircea Cipariu, Emil Lungeanu, Horia Zilieru, Emilian Marcu, Mioara Bahna, Constantin Marafet etc. Printre cărțile premiate și lansare la Edineț se numără și aceasta „ Constelația tăcerii, sub semnul trandafirului”, semnată de rîmniceanul Vasile Ghinea. Știindu-l drept poet , și nu m-am înșelat, am dorit să citesc această carte de critică literară, carte dedicată unor scriitori din zona Buzăului și Rîmnicului Sărat și nu numai, scriitori care reprezintă puncte importante din literatura contemporană. Despre Theodor Răpan autorul spune că decodează „Viitorul din prezentul trecut”, descoperind în cărțile sale apetitul spre un demers „lirico-evanghelic, zămislit la îndemnul Daimonului într-o luptă cu sine… Lirica acestei Evanghelii are o tonalitate de bronz..”.. Cîțiva autori sînt comentați, cu mult aplomb, descoperindu-se probleme extrem de importante în cărțile lor, semn că Vasile Ghinea stăpînește un bun aparat critic. „Ascultînd ecoul tăcerii” spune despre cartea Nicoletei Milea, „Apleacă-te și ascultă neauzitul” și „Rogvaiv pe aripi de gînd în crepuscul de cuvînt” sînt două comentarii ample la cărțile regretatului poet Ion Stanciu, cărți care poartă titlurile „Pasteluri metafizice” și „Constelația miresmei”. Poezia lui Ion Stanciu este „ durere, claustrare, însingurare. Cuvintele germinează idei concretizate în imagini, stări, în esența verbului a fi, cu ajungere și devenire. De aceea o carte este ca o naștere, de aceea absența din peisaj înseamnă acumulare, elaborare pentru încă o naștere”. Nu știu dacă Ion Stanciu a apucat să se bucure de aceste cuvinte. A plecat în lumea stelelor, poate pentru o nouă naștere, pentru a scrie o nouă carte. Vasile Ghinea, în această carte, își asumă singurătatea în doi și trece în revistă, în această singurătate, cărțile unor confrați care i-au fost sau îi sînt prieteni și nu e deloc un gest minor. Vorbește despre Mircea Micu, Valeriu Perianu, Dumitru Istrate Rușețeanu, Mariana Rogoz Stratuat sau Victoria Milescu. Toate articolele din această carte sînt comentarii pertinente, scrise cu afecțiune, ceea ce dovedește că se poate scrie și bine dar și frumos despre cei din preajmă, fără a ține cont, neapărat de ce reprezintă ei ca oameni, ci doar ce spun cărțile lor. Vasile Ghinea face un astfel de exercițiu și rezultatele sînt vizibile în această carte de portrete lirice subtil intitulată „Constelația tăcerii / sub semnul trandafirului”.
EMILIAN MARCU – Vitrina cu cărți (Convorbiri literare –dec 11 2014)