agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Rom穗esti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 3707 .



Tテ「nトビul scriitor
press [ ]
Libertatea lirismului esenネ嬖al

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [N.N.Negulescu ]

2009-02-08  | [This text should be read in romana]    | 



Departe de speculativ, poetul Ionuネ Caragea aspirト la revelarea fenomenelor autentice. Este o primト ネ冓 esenネ嬖alト caracteristicト a modalitトκ嬖lor sale de fiinネ嫗re テョn edificiul liric pe care テョl creeazト ネ冓 テョl recreeazト. Desigur, opネ嬖unile disciplinei de credinネ崙 テョl situeazト テョn sfera amplelor meditaネ嬖i. ネ亙, prin formule ネ冓 tehnici expresive, purtトフorul de limbaj modelizeazト nucleele cuvintelor - aparent uzuale ale lumii fizice, impregnテ「ndu-le prin filtrul culturii cu strトデulgerトビi artistice. Dar, 窶徇agia poeticト e severト窶 - rostea テョn cuprinsul cトビネ嬖i Structura liricii moderne, Hugo Friedrich. E 窶愿ョmbinarea fanteziei ネ冓 a puterii de cugetare窶 - mトビturisea Novalis. La rテ「ndul sトブ, Victor Hugo consemna テョn Les Contemplations: 窶彡uvテ「ntul e o fiinネ崙 vie, e mai puternic decテ「t cel care テョl mテ「nuieネ冲e; apトビut din テョntuneric, creeazト sensul pe care el テョl vrea; テョnsuネ冓 cuvテ「ntul este ceea ce aネ冲eaptト din afarト cugetul, vトホul, simネ嬖rea - ネ冓 e chiar mai mult - : e culoare, noapte, bucurie, vis, amトビトツiune, ocean, infinit; e logosul lui Dumnezeu窶.

Astfel spus, se テョnネ嫺lege cト poezia 窶彗ratト calea窶 pe care o urmeazト poetul. テ始sト totul ネ嬖ne de misterul destinului.

テ始 trecere prin literaturト, Ionuネ Caragea se テョnscrie pe o anumitト orbitト, care poate fi determinatト cu ajutorul unor coordonate trasate de metode critice viabile. Aネ兮dar, sト-i urmトビim evoluネ嬖a ネ冓 fuziunea etapelor テョn dinamica lor specificト. Despre distinctivul modernism tipic, construit pe certitudini, ne covinge poetul prin perenitatea operei: Delirium Tremens, poezii, 208 pag., Colecネ嬖a Debut, Editura Stef, Iaネ冓, iulie 2006; M-am nトピcut pe Google, poezii, 144 pag., Colecネ嬖a Universal, Editura Stef, Iaネ冓, martie 2007; Donator Universal, poezii, 120 pag., Colecネ嬖a Universal, Editura Stef, Iaネ冓, iunie 2007; Omul din cutia neagrト, poezii, 106 pag., Editura Fides, Iaネ冓, decembrie 2007. Deci, テョn tipul de analizト practicatト aici, se cuvine o abordare cronologicト.

Materia volumului de debut Delirium Tremens este pigmentatト de amintiri polarizate eufonic prin accentele mirajului erotic, テョn registru confesional. Modulaネ嬖ile sunt tensionate, テョncトビcトフura afectivト se mai sprijinト ネ冓 pe un imaginar ideatic, dubla vトパaie a suferinネ嫺i metafizice pune la grea テョncercare ecoul ontologicului liric. Spre exemplificare, prezint un interesant travaliu artistic descifrat テョn poemul 窶彜tele Verzi窶. La prima vedere, osmoza forネ嫺lor stilistice dト impresia unei temperaturi melancolice テョn notト personalト. Desigur, miネ冂トビile limbajului, reflexele imaginilor uneori ireale, テョnfトκ嬖ネ册azト aparent subiectul iniネ嬖al al 窶彳venimentului窶. La noi, ajunge chiar o vibraネ嬖e de contemplare. Dar elementele puternice ale sensibilitトκ嬖i, evolueazト ネ冓 テョn alte zone decテ「t cele exterioare, sustrase locurilor ネ冓 timpurilor comune. テ始 prim plan, poetul se descoperト surprins de 窶彿nvazia aminitirilor窶 : 窶/ nu credeam cト amintirile テョネ冓 vor テョnfige テョn trupul meu / colネ嬖 de fildeネ / nici cト privirile fotografiilor vor iscodi de cテ「te ori / inima va bate テョntr-o secundト /窶. Este deci, percepネ嬖a fenomenologiei conネ冲iente: adicト impulsul iniネ嬖al amorsat din real. Desigur, テョntr-un asemenea caz, se naネ冲e テョntrebarea: percepネ嬖a a atins substanネ嫗 gテ「ndului, stimulテ「nd fantezia, ori energia-gテ「nd a cuprins lumina arhetipului fanteziei? Pentru cト, テョntr-un spaネ嬖u imaginativ - dar cu eul receptiv, adテ「nc ancorat テョn natura vieネ嬖i, poetul テョネ冓 declarト voit solitudinea: 窶/ singur cuc テョn mijlocul nopネ嬖i /窶, deネ冓 este - dupト cum vom remarca din chiar geneza poemului, pトビtaネ ネ冓 la pluralitatea 窶彡oncretului窶. ネ亙, pluralitatea creativト prin transfigurトビi devine prolificト テョn unitate: 窶/ mioarele-mi ネ嬖n de urテ「t / vorbind pe limba unei pendule ce moネ崙ナe テョn stテ「nト / fusul テョnvテ「rte orele de lテ「nト /窶 (admirabile metafore de referinネ崙 date frトトezimii iluziei timp-netimp テョn spirit metafizic!). 窶/ firul urzeネ冲e ネ冓 テョmbracト Luna-n haine noi / marea geloasト テョntinde palmele cerネ冓nd / valurile strigト cu spume la gurト:/ noi vrem Pトノテ「ntul ce ne-a-nネ册lat / cu tine-n asfinネ嬖t!/窶. Ei bine, din aceastト ipostazト, poetul vede firul timpului nevトホut, テョmbrトツテ「nd Luna (astru responsabil de fluxuri ネ冓 influxuri, de naネ冲ere ネ冓 moarte). 窶暸ude窶 strigトフul ondulaネ嬖ei elementului primordial apト (marea geloasト), revendicテ「nd purificarea materiei grosiere, predominantト テョn lumea formei (窶拵oi vrem Pトノテ「ntul ce ne-a-nネ册lat窶). Unde nu trebuie neglijat simbolul ezoteric al botezului窶ヲ

Este ilustrativ: 窶/nu credeam cト lacrimile se-adunト テョntr-o groapト/ adテ「ncitト de suspine/ nici cト toate speranネ嫺le sunt cu capul テョn nori/ visテ「nd テョncト la nemurire/ vトヅ Stele verzi/窶. テ始 finalul poemului, poetul pトビトピeネ冲e relativismul trトナrii 窶徙rganice窶, angajテ「ndu-se テョn transcendent prin 窶徭peranネ嫺le窶 care 窶彗ting窶 dimensiunea etheratト a norilor (窶掀isテ「nd テョncト la nemurire窶). Consecvent, el テョネ冓 numeネ冲e cu devoネ嬖une poemele - Eu la pトフrat, Colネ de Rai, Dragoste de heruvim, La テョnceput a fost punctul, Renaネ冲ere, Trag cu ochiul la capitolul Nemurire, Tu din Eu, ネ和manul timpului, Urme, Sト ne ネ嬖nem de mテ「nト ネ冓 sト privim rトピトビitul, Orfelinat celest, Invocarea celuilalt Eu, Umbra vieネ嬖i, Agnus Dei, Babylon, ネ亙 semeni printre semeni, O nouト viaネ崙, ネ兮md., gradテ「nd discursul poetic rafinat, fosforescent, pテ「nト la sublimare. Totuネ冓 semnele devin eruptive cテ「nd se situeazト pe sine ネ冓 テョネ冓 situeazト ネ冓 opera テョn momente crepusculare; atunci imaginile ネ冓 excitトビile diferト: 窶/nu mai trebuie sト spun nimic totul vine de la sine/ aネ putea sト scriu ネ冓 cu ochii テョnchiネ冓 / ネ冓 tot vor rトピトビi perle din degetele mele テョntrepトフrunse-n tine /窶; 窶徇i-a spus cineva cト nu voi ajunge niciodatト poet / ネ嬖n minte / avea dreptate sunt doar micul tトブ geniu ネ冓 cel mai bun amant / nu ne ネ冲ie nimeni doar noi unul pe altul nu ne mai intereseazト ceilalネ嬖 / suntem doi テョngeri rトピtigniネ嬖 de trandafirii inimilor テョn mica noastrト chilie de sfinネ嬖 (tanti, tanti)窶. Iar テョn alt loc: 窶/ viaネ嫗 este zero, la puterea doi / ネ冓 rトノテ「ne zero, nuli suntem ネ冓 noi / viaネ嫗 este unul, テョmpトビネ嬖t la doi / rトノテ「ne jumトフate, restul la gunoi / viaネ嫗 suntem toネ嬖, radicali din unul / ネ冓 rトノテ「ne rトブl ネ冓 テョn mijloc bunul / viaネ嫗 este sfera, cercul ネ冓 pトフratul / scotocind prin toate, aflトノ rezultatul / viaネ嫗 e triunghiul, dreptele catete / ネ冓 rトノテ「ne unghiul fトビト epitete / viaネ嫗 e obtuzト, pテ「nト-n infinit / ネ冓 rトノテ「ne punctul, singur ネ冓 uimit / viaネ嫗-i printre puncte, o mulネ嬖me vidト / ネ冓 rトノテ「ne moartea, singurト, rigidト / viaネ嫗 este zero, zero absolut / la puterea doi, un necunoscut / viaネ嫗-i geometrie - simplト cum sunt Eu / テョnsト Eu²= Dumnezeu / (Eu la pトフrat)窶, unde structurarea paradigmei, convenネ嬖ile rimei, numトビul de silabe din vers, nu テョmpiedicト originalitatea sト se manifeste テョn mod distinct.

Nu cumva, preocuparea voinネ嫺i expresive faネ崙 de voinネ嫗 formalト ia aspectul unei oficieri dezolante, pentru ca テョn finalitatea poemului sト-ネ冓 proclame superioritatea prin transcendenネ崙? Pe calea テョnnobilトビii, tema creaネ嬖ei sale poetice este テョn legトフurト natural - spiritualト cu universul, culminテ「nd prin bogトκ嬖a conネ嬖nutului (ネ亙 semeni printre semeni): 窶 / ネ亙 iatト-l cum pトκ册ネ冲e / E mai bトフrテ「n cu-o treaptト / A fi este - lumeネ冲e - / O pildト テョnネ嫺leaptト / ネ亙 iatト-l cum se-nalネ崙 / La cer fトビト sト-l doarト / E plin de cutezanネ崙 / Ca ネ冓 テョntテ「ia oarト / ネ亙 iatト-l cum grトナeネ冲e / Prin cトビネ嬖le creネ冲ine / De mori este lumeネ冲e / ネ亙 voi veネ嬖 fi ca mine / ネ亙 iatト-l cum coboarト / テ始 tot se regトピeネ冲e / E croncトハit de cioarト / ネ亙 aripト de peネ冲e / ネ亙 cトナ necunoscute / Culegi ceea ce semeni / ネ亙 vrute ネ冓 nevrute / ネ亙 semeni printre semeni / ネ亙 iatト-l cum ネ冓-ascute / Privirea pe-ndelete / ネ冓 suflete pierdute / Te hトナtuiesc テョn cete / ネ亙 iatト-l cum domneネ冲e / テ始 viaネ崙 ネ冓 テョn moarte / Lumeネ冲e nelumeネ冲e / Aproape ネ冓 departe / ネ亙 iatト-l cum pトκ册ネ冲e / Poet printre poeネ嬖 / Lumescul nelumescul / Mト vreネ嬖 ネ冓 nu m-aveネ嬖窶ヲ /窶. Dupト cum se observト, forネ嫗 de iradiere are darul de a テョnfrunta tradiネ嬖a liricト.

Volumul Delirium Tremens anticipeazト surprinzトフor de exact continuitatea operei poetului テョn care esenネ嬖alul rezultト din テョntreg.

Principalele virtuネ嬖 ale scriiturii din 窶廴-am nトピcut pe Google窶 se descoperト abia dupト trecerea prin poemul invocator 窶廰トピaネ嬖-mト sト-mi termin poezia窶 (pag. 60): 窶/ poezie deschide-te ネ冓 lasト-mト sト intru / テョn tトビテ「mul tトブ de vis / sufletul meu este cheia cuvintelor / suferinネ嫗 mea este calea /窶; 窶彳a este casa テョn care mト voi odihni / mormテ「ntul la care-mi vor plテ「nge copiii / rugトツiunea cトフre bunul Dumnezeu / ea テョmi este fericirea / ネ冓 exilul /窶. テ枴nテ「nd seamト de claritatea semnificaネ嬖ei simbolice, sesizトノ テョnnoirea eforturilor spirituale テョnspre speranネ嫗 apropierii de perfecネ嬖une (nトホuinネ崙 etern umanト). Rezolut sens dat vieネ嬖i cu valenネ嫺 テョnトネネ崙フoare din 窶徇icrocosmos窶 テョn 窶徇acrocosmos窶.

Idealitatea demeresului se prefigureazト din conネ冲ientizarea (ネ冓 窶彗cceptarea窶) ciclurilor de renaネ冲eri: 窶/nトピcut pentru a fi liber/ cトブtトフor de comori printre tainele acestei vieネ嬖/ nトピcut pentru a fi om/ テョndrトトostit de himerele acestei lumi/ nトピcut pentru a fi窶ヲ/窶; 窶/nトピcut sト respir sufletele celorlalネ嬖/窶 (Nトピcut pentru a fi liber). 窶/nトピcut sト fiu om/窶 - subtil enunネ, menit sト (re)confirme consacrarea omului (ca divinト emanaネ嬖e din monada universului, potrivit Teoriei Creaネ嬖onismului), dincolo de rigida interpretare din Teoria Transformismului, susネ嬖nトフoare (doar) a percepネ嬖ei somatice. Cromatica metaforicト 窶/nトピcut sト respir sufletele celorlalネ嬖/窶 este un veritabil element de coeziune, de comuniune, dar ネ冓 de amplitudine, capabilト sト depトκ册ascト banalul ネ冓 nocivitatea. Pe ritualicul 窶徼raseu窶, capacitatea de reprezentare poeticト 窶彭izolvト窶 declinul timpului lトピテ「nd senzaネ嬖a unei clarviziuni テョnfiorate: 窶/m-am agitat テョn jurul acelei picトフuri o veネ冢icie/窶; 窶/Ar trebui sト iubeネ冲i picトフura pentru cト-ネ嬖 limpezeネ冲e sトハgele ネ冓-ネ嬖 domoleネ冲e focul テョn rトビunchi/窶 (Picトフura). Sau: 窶/cerul poleit/ prometeice gトハduri/窶 (Unde eネ冲i?); 窶/am bトフut din poartト テョn poartト/ strテ「ngテ「nd de pe ici de pe colo puネ嬖nト iubire/ o ネ嬖n la pieptul meu am crucea cheie/窶 (Am bトフut la poartト); 窶/la mal pトノテ「ntul jトビatec/ aerul plin de fum ネ冓 pucioasト/ botezul focului/窶 (Rugトツiunea unui fachir); 窶/mト gテ「ndeam unde o fi inima mea/ printre atテ「tea alte o mie/窶 (Iubiri off-line).

Cテ「nd sufletul poetizeazト, poezia este sugeratト (evocator) printr-o 窶徨egトピire窶 cu geniul eminescian: 窶/ne odihneam regトピiネ嬖 sub teiul bトフrトハ/ din flori テョネ嬖 テョmpleteam o cununト,/ flori muritoare - nemuritoare rトノテ「n/ sus pe cer - ネ冓 Luceafトビ ネ冓 Lunト/窶 (Lui Eminescu). Tot metaforizテ「nd, necunoscutul este redus la cunoscut: 窶/m-aネ嬖 cトブtat peste tot ネ冓 eram pretutindeni テョn adトハcul fiinネ嫺i/ テョn esenネ嫗 lemnului crucii/窶 (Sentiment accesibil).

Efervescent, 窶廴-am nトピcut pe Google窶, oferト o posibilト transformare poeticト a lumii, cトビeia nu-i lipseネ冲e un istorism arhitecturizat.

窶弖inerea Mare窶 deschide fereastra spaネ嬖ului extins, ocupat de 窶廛onator Universal窶. De aceastト datト, din interior, poetul reformat テョn vogト expresionistト, aspirト la Creator printr-o pulsaネ嬖e a crucii cardinale: 窶/Din miez de nuc/ Crucea mi-o duc/ spre Creator/ Pe cruce mor/窶. Cea de a doua poemト 窶廚rist テョmbトフrテ「nit窶 s-a nトピcut dintr-un paradox. Fiind atras de gravitaネ嬖a terestrト, poetul trトナeネ冲e experienネ嫺le existenネ嬖ale cu fidelitate, テョn circumstanネ嫺le povarei timpului テョnsumat, vinovat de perisabilitatea conネ嬖nutului material (de fond ネ冓 formト). Perisabilitate care, テョi penduleazト crezul sapienネ嬖al テョntre derizoriu ネ冓 transcendent. Altfel, cum de se implicト ca actant al ideii de 窶愿ョmbトフrテ「nire Cristicト窶? Apoi, tot el poetul, dト o altト configuraネ嬖e structurii textuale, pentru ca テョn テョncheierea parabolicト sト pulverizeze iniネ嬖atic paradoxul: 窶/te テョntrebi de ce te atrage bトビbatul acela/ cu pトビul albit ネ冓 mテ「inile aspre/ de unde are toate acele semne pe trup/ vrei sト-i fii camarad de arme ネ冓 scut/ pe drumul gropit spre necunoscut/窶; 窶/tu ネ冲ii femeie/ cu vテ「rsta se-aネ兮zト gloria pe faネ崙/ テョnsト cununa de spini este numai a lui/窶. Mai departe テョn 窶廣gnus Dei窶, poetul se recunoaネ冲e ispitit, atins chiar de o pトツトフoネ册nie, acuzト singurトフatea devoratoare, vede テョn 窶徭clavie窶 o 窶彡hintesenネ崙窶 a 窶徘uterii distructive窶, primeネ冲e robia impietトκ嬖i: 窶/pテ「nト ネ冓 Dumnezeu s-a nトピcut bトフrテ「n/窶 (..?), dar vrea 窶/sト mor liniネ冲it pe limba mieilor/窶. Spontana dorinネ崙 a procesiunii sacrificiale, vine tot din simbolistica 窶弖echiului Testament窶 (ca jertfire テョntru Providenネ崙), culminテ「nd prin mテ「ntuitorul simbol Cristic (Mielul = Iisus Cristos nazarineanul).

Personal, テョmi rezerv dreptul sト cred cト, la 窶彷acerea窶 cトビネ嬖i 窶廛onator Universal窶, Ionuネ Caragea a fost marcat de o devastatoare seismト interioarト. テ始sト salvarea, ieネ冓rea din dramatic s-a produs graネ嬖e spiritului sトブ, テョnsetat de divinitate. Exemplele pot continua din ciocnirea straturilor eterogene: 窶/oare este o crimト テョn faネ嫗 lui dumnezeu/ sト ucizi pentru o poezie/ numai pentru ca acea poezie/ sト aibト parte de viaネ崙?/窶. テ始 窶弑ltimul zbor窶 se resimte trauma 窶徘トビトピirii窶: 窶/voi lトピa lacrimile sト curgト/ ネ冓 nu va fi un secret/ doar un plテ「nset secret/ ca テョnfrigurarea unei pトピトビi bolnave/ pトビトピite de stol/ privind la ultima frunzト/ ca la o ultimト fトビテ「mト de cuib/窶. 窶廴ereu, mereu窶, dezvoltト neテョncrederi ネ冓 テョndoieli, apte de a intra テョn textul poetic: 窶/o lume テョネ冓 tトナnuie glorii/ o lume dezvトネuie zorii/ un pas テョl urmeazト pe altul/ iar urma rトノテ「ne ofrandト/ pトノテ「ntului frate de cruce/ ネ冓 gテ「ndul departe te duce/ o lume priveネ冲e spre culme/ se-nalネ崙 spre veネ冢icul haos/窶. Nivelul referenネ嬖al din actul sトブ liric se prelungeネ冲e pテ「nト la luarea テョn stトパテ「nire a versantului 窶忖mbrト - credinネ崙窶: 窶/Colind cトフ e lumea de mare, pトノテ「ntul/ iubirile mele trecute ca gテ「ndul/ ネ冓 umbra テョネ冓 pune テョn mine credinネ嫗,/ s-o port spre-ntunericul veネ冢ic - sentinネ嫗/窶. Echilibrul metapoetic din 窶廛onator Universal窶 se cautト テョn 窶廛urere-moarte-viu窶: 窶/Mト-ndrept ca un proscris, spre ネ崙ビmuri anateme,/ Poeme ネ冓 iubiri, iubire テョn poeme/窶; 窶/Geea テョネ冓 scoate sテ「nul, sunt oare al sトブ fiu?/ テ始lトツrimez pトノテ「ntul, durere-moarte-viu/窶.

Cu o intensitate neaネ冲eptatト, 窶廾mul din cutia neagrト窶 iese din propria fiinネ崙 lトブntricト a poetului, venit sト テョntテ「mpine lumea テョn totalitatea ei. Poetul foloseネ冲e un furnal misterios テョn care topeネ冲e aluviuni, dテ「nd la ivealト fluidul incandescent, decantat, distilat. Comburantul este suferinネ嫗. Turnarea (ネ冓 patinarea) テョn formele sintezelor poetice se prelucreazト dupト o alchimie proprie. Astfel, devenite prototipuri cu armonii de rezonanネ崙, ele capトフト valori テョntr-o ierarhie a semnificトビii: 窶/o zi テョn care timpul/ nu are timp sト-ネ冓 numere paネ冓i/ テョn care pトピトビile テョネ冓 ascund veネ冢icia sub aripi/ ネ冓 cenuネ兮 ネ嬖 se aネ兮zト/ la rトヅトツinile unui foc fトビト fum/窶; 窶/o zi テョn care te-ntrebi/ ネ冓 dacト pトツatul nu e pトツat/ ネ冓 dacト alegi ネ冓 calea cea mai uネ冩arト/ ネ冓 dacト te legi cu lanネ孛ri de falsul destin/ ネ冓 scrii poemul suferinネ嫺i fトビト margini/窶; 窶/o zi テョn care statul pe loc/ sub un copac imaginar/ テョネ嬖 poate aduce universul テョn palmト/窶 (poemul suferinネ嫺i).

Intuitivul dト prezenネ嫺le introspecネ嬖ilor de instanネ崙 misticト: 窶/poate cト raiul nu este/ decトフ o mulネ嬖me de inimi concentrice/ poate cト sテ「ngele curge/ doar pe un jgheab de duzinト/ poate cト celui de sus nu-i place/ omul habotnic/ ci omul care テョnvaネ崙 sト zboare/ chiar dacト zborul ネ嬖ne de pテ「ntecul mamei/ ネ冓 pテ「nト la bトフrテ「neネ嫺a prトパastiei/窶 (inimi concentrice). Deloc episodic - dar cu laturi diametral antagonice, sトネトκ冤uieネ冲e テョn simネ孛rile poetice 窶愿ョntunericul窶, テョntruchipテ「ndu-ネ冓 duplicitatea: 窶/テョntunericul/ nu este decテ「t un paradis/ cu luminile stinse/ テョn care oamenii-ネ冓 strigト pe nedrept/ izgonirea/ ce poate fi mai frumos/ ca paradisul cu luminile stinse/ acolo unde se altoiesc pトツatele lui Adam/ cu pトツatele Evei/ acolo unde テョncolネ嫺sc seminネ嫺le veネ冢iciei/ bun, ネ冓 cu lumina ce facem?/ テョnchidem ochii ネ冓 visトノ la paradisul/ cu luminile stinse/窶 (trトナesc テョn paradisul cu luminile stinse).

テ始 poemele lui Ionuネ Caragea, pテ「nト ネ冓 tトツerea jubileazト 窶彭atト cu vocea la maxim窶昶ヲ: 窶/cum vrei sト te ネ嬖nト minte lumea/ ca pe un om vesel/ ca pe un om trist plトハgテ「nd adesea/ ca pe un poet spテ「nzurat de cuvinte テョnalte/ cu ochii pierduネ嬖 printre stele/ テョmbibate-n alcool/ priveネ冲e lumテ「nトビile se aprind/ テョn cimitire se proiecteazト filmele mute/ ネ冓 cine sト aplaude ネ冓 cine sト aplaude/ ネ冓 cine sト deranjeze aceastト tトツere sublimト/ ネ冓 cine va ecraniza テョnvierea/ a cテ「ta テョnviere doamne/ de la care prietenii noネ冲ri lipsesc/ a cテ「ta tトツere datト cu vocea la maxim/ a cテ「ta trecere テョn revistト/窶 (tトツere datト cu vocea la maxim).

Prin imboldul sトブ creator, tテ「nトビul poet Ionuネ Caragea - al cトビui suflet are limpezimea ネ冓 memoria ancestralト a cristalului, ne-a dトビuit un regal liric テョn patru volume, demn de o テョnaltト preネ孛ire. Dar, pentru o definire mai exactト a Quadrivium - Trivium-ului dar ネ冓 a Quantei vestitorului テョnzestrat Ionuネ Caragea, citez un fragment de text celebru テョn care acesta se regトピeネ冲e: 窶廬zvorul a tot ce e viaネ崙 omeneascト zトツea pentru Goethe テョn sufletul individual, テョn 窶徇onada窶 ce se dezvoltト dinトブntru テョn afarト ネ冓 trトナeネ冲e テョn cursul acestei dezvoltトビi avテ「ntate テョntr-o legトフurト natural-spiritualト cu universul窶 (Fritz Martini, Geschichte der deutschen Literatur, Ed. I-a 1949).

N.N.Negulescu.

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!