Se cunoscuseră cu un an înainte. Ibolya și Mony erau în clasa a IV-a C, clasă cu limba de predare maghiară, iar Maria era în clasa a IV-a A.
Ce bucurie pe cele trei fete când, în prima zi a anului școlar următor, au aflat că sunt în aceeași clasă! Ibolya și Mony au rugat-o pa Maria să le ajute să învețe mai bine limba română. Maria era mai fericită decât prietenele ei.
În timpul liber, cele trei prietene se întâlneau când la una, când la cealaltă. Pentru că Maria admira codițele prinse în funde mari ale prietenelor ei, a hotărât să-și lase părul să crească. Era greu să-și prindă părul, dar a trebuit să se descurce. Mama ei i-a spus că nu are timp să o pieptene. Acum, e destul de mare.
Într-o zi, Maria merse la Ibolya cu un săculeț de pânză. O strigară și pe Mony, care era vecină.
- Cine ghicește ce am aici?
- Prune, zise Mony.
- Stai să pipăi, zise Ibolya.
După ce pipăi, zise:
- Parcă e prea moale. Ce ai acolo?
- Surpriză! surâse Maria cu subînțeles. Voi aveți păpuși mari, frumoase, dar eu am ce nu aveți voi.
Maria scoase din săculeț două păpuși care încăpeau într-un pumn.
- Eu le-am făcut.
- Cum le-ai făcut? – întrebară, într-un glas, celelalte două fete.
- Am să vă arăt. Am luat o bucată de pânză albă. Uite așa. Am pus în mijloc puțină vată. Am legat cu ață în jur, ca să obțin ceva care seamănă cu un cap. Apoi, am desenat ochi, nas, gură…
- Stai să-ți aduc creioane, zise Ibolya.
- Repede, repede, zise Mony.
Ibolya veni cu creioanele și Maria desenă repede o figură veselă pe capul viitoarei păpuși.
- Acum, îi punem păr. Cum vreți să fie? Blondă sau brunetă?
- Șatenă.
- Atunci, luăm ață maro și o tăiem bucăți cam de zece centimetri. Și acum, o coasem pe capul păpușii.
- Joi de szep! Exclamă Ibolya.
- Îmi place, zise Mony.
- Acum, trebuie să-i facem corpul. Uitați-vă cum fac! Învârt această bucată de pânză în jurul gâtului și apoi o leg tot cu ață. De fapt, mai bine ar fi s-o cos.
Maria le arătă apoi cum prinde trupul de cap și taie în partea de jos picioarele pentru viitoarea păpușă. Ca să nu se destrame, cusu picioarele și o „încălță” cu sandale roșii, cusute pe cârpă.
- Acum e acum! Ce facem cu mâinile?
- Uitați-vă la păpușile mele! Le-am prins mâini din bețe de chibrit, dar mă gândesc că am putea pune mâini tot din cârpă, cum sunt și picioarele.
Fu rândul Ibolyei să facă mâinile. Răsuci o bucată de cârpă, cusu cu ață palmele și Mony cusu mâinile de păpușă.
- Parcă are cocoașă păpușa noastră! zise Maria. Dar n-o să se vadă când o îmbrăcăm.
- Îi fac eu o rochiță, zise Mony.
- Fac și eu o păpușă, zise Ibolya. Mă ajuți?
- Cu plăcere, zise bucuroasă Maria.
Erau atât de absorbite de munca lor încât nu o auziră pe mama Ibolyei care le chema la masă.