Prin aceasta singularitate inspaimantatoare care ma inconjoara, prin aceasta indiferenta-scarba-egolatrie-sex infometata din jurul meu, inclestatoare in brate pe mine violent nepasator-VNIEOPLAESNATTOR-imi voi elibera printr-o vomitatura-urlat durerea mea ca omul nu e decat mai mult animal decat om, mai mult in coma decat iubitor de oameni, mai mult strangator decat risipitor. Va trebui sa risipesti mai multa energie in a intelege ceea ce nu e de inteles, caci in general omul fuge de suferinta in sala de pariuri sau pe stadion sau, si mai rau, in propria-i progenitura fortat viitoare-dublu al omului-esec din prea puternica frumusete a betiei aproape inconstiente a vietii, al omului fauritor de nevinovata-i progenitura siluita la un viitor suprimator de personalitate din cauza incapacitatii parintelui de a-si uita nerealizarile acum proiectate in puiu-i deja schilodit. Si, desi iubeste la inceput ceea ce nu e de inteles, intr-un final, cand explozia pistilului puternic mirositor iti va plesni fata si gandurile ferfenita prinse de creier precum paianjenii de colturile caselor unde lenevesc aceiasi oameni indolenti, fiinta -zice-se de la Dumnezeu- da cu piciorul suferintei, scuipa pe ea si acest gest de respingere isi are validitatea in gura aruncatorului de suferinta inspre inafara: iata ce zice el, de indata ce a vazut ca lucrurile pot sta asa cum vrea el:- Ma deprima! N-am chef de asta acum! Ce, sunt mos? Vreau sa ma simt bine! Apoi pleaca iar la vanatoare. La vanatoarea de buna-simtire, care e acelasi lucru cu conceptul, atentie, doar cu conceptul de fericire si nu cu fericirea in persoana. Dumnezeu este un gradinar priceput. El a sadit in fiecare dintre noi aceasta samanta, pentru ca noi sa incercam sa o gasim si sa incepem sa o udam . Vine dereglarea mintii aducatoare de pofta de vanatoare, zi de zi, noapte de noapte, alergam, intrebam, cercetam, incercam sa iubim pentru a gasi. Dar sapaliga a fost infipta cu o mica eroare, la cativa cm de samanta purtatoare de acel nu stiu ce pentru care omul e gata sa-si dea viata oricand, numai sa-l atinga. Si tot sapand gresit, exaltat, bucuros cum n-a mai fost niciodata, o gaseste. Dar ea nu este ea. E o alta, identica( identitate perceptibila intr-un unic univers inchis la prima revelatie)identitate perceptibila doar intr-unul din cele 2 universuri perfect inchise si perfect rotunde-mate-distinse-clare, precum 2 bile. Aceste 2 bile niciodata nici macar nu se vor atinge, pentru ca nu e divin sa se atinga, asemanandu-se da da da doar exterior. Daca vrei, poti sa le iei in palma sa le verifici diametrul, greutatea, culoarea, rugozitatea, poti sa le verifici orice vrei sau, fie, idiotule, cresteaza-le cu cutitul, pune mana pe cutitul bine ascutit si incepe sa mananci mere 2 mere, in ce ordine doresti. Baga cutitul in ele cu pofta copilariei de a sari pe nori ca pe saltele, de a adulmeca mirosul ce vine de la subsuoara si sanul tigancilor cu pielea lor lapte-miere-uitare, cu nesatul nestavilit nici chiar de Isus Hristos, pentru ca nebunia copilariei e mai puternica decat orice si daca se ridica impotriva parintilor o face pentru unicul moment in viata, primul si ultimul total inconstient.