agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-03-29 | [This text should be read in romana] |
In spatele usilor inchise 1
In spatele usilor inchise 2 Când se trezise, era deja după-amiaza târziu. Se ridicase greu de pe pat. ÃŽntr-o oră ieÈ™ea pe poarta spitalului. ÃŽl auzea pe doctor vorbind Dacă È›i-e rău sună -mă la orice ora, vino mâine să te văd, ai inÈ›eles?. Să ia calmantele È™i, mai ales, să nu petreacă noaptea singură. Acasă... noua ei cetățuie închiriată, unde se străduise să-È™i găsească loc unor vise noi. ÃŽn intuneric, chemase pe tăcute viaÈ›a înapoi în trupul care se adâncise in durere, iar pe balcon lăsase să intre ultima pereche de aripi. Nu era singură. Chircită în jurul rănii ce pulsa, pe canapeaua îngustă (nu mai avusese putere s-o întindă), rugăciunea scurtă îi străbătea inima ca un fier abia scos din foc Doamne Iisuse Hristoase miluieÈ™te-mă pe mine Doamne... Les fleurs du mal, (niciodată un dar fără o carte, îti voi scrie mâine pe ea îi spusese, mâine însă nu mai venise), zăcea deschisă lângă pernă. EÈ™ti prea frumoasă. Prin sângele tău curge otravă. ÃŽi punea palmele deschise în jurul gâtului alb, îi răsturna capul pe marginea canapelei È™i-i È™optea în È™uviÈ›a blond-cenusie AÈ™ putea să te omor intr-o zi. Sau eu aÈ™ putea să te omor, îi răspundea Diana. Un soir fait de rose de bleu mystique, Nous échangerons un éclair unique, comme un long sanglot, tout chargé d'adieux, et plus tard un Ange, entr'ouvrant les portes, viendra ranimer, fidèle et joyeux, les miroirs ternis et les flammes mortes.* Clipă de clipă în zilele ce urmaseră, își adunase rezerve de fericire amintirile toate. Trăia. Se intorcea de la serviciu târziu, citea o carte sau scotea din dulap blocul de desen È™i cărbunele È™i, cu picioarele adunate turceÈ™te sub ea, se pierdea în siluete, linii È™i umbre. In faÈ›a ta simt că mă prăbuÈ™esc È™i îmi ador căderea. Are gustul părului tău È™i mireasmă de liliac. Nu pot si nici nu vreau să mă ridic, corpul îmi devine prea greu să-l mai port. Es tu une fleur du mal? ÃŽntr-o noapte, stând aplecată peste fereastră, urmărind biserica pierzându-se printre umbrele plopilor, a È™tiut că este fericită. Crescuse în minte È™i-n inimă, ca o mamă în pântece un copil, o dragoste ce nu avea să mai doară niciodată. Acum, glasul lui deschide încet uÈ™a camerei acesteia. Casele vechi au istorii proprii, independente de oamenii care poposesc în ele, È™i tot asa, camera aceasta își are ferestrele ei, pereÈ›ii în culori schimbătoare, sentimente aÈ™ezate în rafturi. Este È™i pentru ea un loc necunoscut, la fel cum va fi È™i pentru el. *La mort des amants, Ch. Baudelaire
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy