agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 3651 .



Oligopedagogia (4)
prose [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [Propi ]

2005-04-11  | [This text should be read in romana]    | 








4. Principiile fundamentale ale oligopedagogiei






Pusă departe, ca dincolo de un lac de sticlă, ce cuminte, ce satisfăcută, ce senină e Cențișor ! la capătul celălalt al mesei de consiliu din contradictoriu, în jurul căreia așteaptă resursele umane, și de dimineața, și de după-amiaza, pe tema Noii Revoluții Școlare a demara o dezbatere urmată de comunicări, vine acușica Teofan Davidovici Filatov cu Mercedesul de la ședința cu directorii, i-a convocat Generalul de la opt ! și de mult trebuia să-și arate sprâncenele brejneviene printre noi …
„Da’ tu ce-ai mai găhtit, drahgă ? Că eu, zău dacă mai am imaginaÈ›ie creativă ce să le mai inventez la ai mei ca să-i satur efectiv !â€
Domnul Străchinaru e mai nedormit decât doamna. El nici n-a observat ieri la avizierul cancelariei anunțul cu roșu ca tot cadrul… didactic să-și pregătească o opinie, să aibă ce consemna Veturia-n ceaslovul de procese-verbale, din adiționarea acestor contribuții Fefeleaga urmând a sintetiza un eseu fidbec structurat pe problemele ridicate, ca să ciugulească din el generalul Vasili Lukici Hlopov, sau omul lui, considerații optimiste de creier tempestuos privind oportunitatea și fezabilitatea unor noi ameliorări structurale comutative, pe care să le avanseze și mai sus, la nivelul de integrare imediat superior al SISTEMULUI.
Dudiță e vlăguit și privește uimit la colegi și colege, la titulari și suplinitori, la începători și avansați, la zâne și bestii, la competenți și incompetenți, la formabili și incalificabili, la accesabile și inaccesabile, la consumabile și consumate, întrebându-se ce morții mă-sii caută el acolo-șa-n menajeria aia împuțită, strâmtă și sufocantă prin contribuția atâtor epiderme nădușite, când la zăvoi, la popasul lui Ciuvîrin la camping la benzinărie, sugând dintr-o cutie de la frigider tamarinată printr-o churumbela subțire ca paiul de secară, ar fi respirat numai sănătate și ar fi frunzărit ACUM presulică de interes, așa că galbene bale lungi de scârbă își șterse din comisurile bucale cu basmaua.
Inocencia, în lumina cadaverică de primăvară roditoare, îi oferea ACUM, mai frumoși ca oricând, ochișorii verzi ca Bărăganul de odinioară, preerie călcată-n copite de bizoni făloși alergând după un destin american care n-a fost să fie, și colțurile mustăcioarei lui căzăcești prinseră a tremura ca niște măciulii de papură în bălțile Donului, când bate vânt călduț și uscat dinspre Stepa Calmucă și țipă bâtlanul a soledad.
La experimentul mental de caiet-oracol ca al Esmeraldei, că pe cine-ar lua cu sine, teleportat din acest contradictoriu pe Isla de Pascua, în Pacificul liniștit sau, mai colea tangibil, că pe care colegă ar evalua-o chiar ACUM la el în vizuină, din toată oferta contradictoriului tot Cențica birui detașat, spre surprinderea lui Bonobo însuși, convins că noi oamenii avem ca fundație a mentalului european un fel de creieraș-ganglion ca al Korobocikăi, de limbric sau de larve koro, comestibile, recoltabile din trunchi comun de arbori de chiflă sau de japoneză putreziți, pe acest eșafodaj, un bulb de broscuță ca la tipicara de Kabaniha, pe el un cerebel de mamifer jucăuș ca Saltîciha, iar pe acesta un fel de encefal de coautor la manuale alternative ca al generalului tigru siberian Vasea, și abia pe așa soclu bălos și moale este grefat acest izvoraș de cuvinte al conștiinței mele, generator și de emoții cum ar fi că, ah ! Inocencia !!! ay de mi ! cum ai umplut tu cu efluvii verzui toată dezbaterea asta numai și numai pentru nările mele ca de Udaloi ! ah, Cențișorule, mic și descreierat, n-ai vrea tu să-ți trag o raită pe la boxa de materiale, să ți-l arăt pe Stalin puțin ?
„Nu fi fraier, Dudiță ! – legănă tocmai atunci capul lui de elefant înÈ›elept Ninel CaliÈ›oiu. Nu vezi, bhăi thâmpitule, că te deconspiri ? Vrei să nu mai ai casă È™i zile toată viaÈ›a cu fata PuÈ™ii ? Tu crezi că femeia nu judecă ? Nu extrapolează ? Þii neapărat să-È™i închipuie că È™i pe Vizdela, sau pe Didina, de se ia mereu de tine, pe Haritina popii cea parcă speriată de petarde, pe Răzvana-Năzdrăvana sau chiar pe Daria Nikolaevna Saltîkova, venită să te inspecteze dacă stai pe curriculumul nucleu sau mizezi pe extindere, ori dracu mai È™tie pe care alta ai întins-o sau ai a o întinde pe măsuÈ›a aia de s-a È™ubrezit complet ? Stai dracu-n banca ta È™i savurează senzaÈ›ia asta de reînamorare ca cum ai fi intrat în anul morÈ›ii, smintitule ! Bucură-te cu atâtica cât ai È™i nu năzui la plăceri perverse la noi în È™coală, că eÈ™ti om, dracu, nu eÈ™ti armăsarul sacru Udaloi È™i nici cățeii infernali de pe cele trei gârle, colÈ›oÈ™ii Kabîzdoh È™i Murugoi !â€
Zvonuri ! Zvonuri ! Zvonuri !
Informații ambigue circulând prin SISTEM.
Că înadins s-a lansat că să ne nominalizăm fruntașii în muncă, ca să ne sfâ-șiem ca hoitarii între noi și să încetăm vremelnic lupta sindicală, neînghețând anul școlar 1997-1998 ! O să vedeți voi că n-o să se împărțească până la urmă decât gradații de-alea, și numai nomenclaturii SISTEMULUI, la cine a fost chemat să adapteze din uie curricula, ghiduri de evaluare, manuale, sau să voiajeze să-și noteze impresiile, dar ce-și permite la ăia un dascăl dintr-un singur salariu nu i-a interesat să consemneze ai dracu ! Ei știe doar că suntem puturoase cu toatele ! Și ne manipulează ca să ne dezbine ! Mai ales la profesori, unde sub lozinca descongestionării materiei, a evitării paralelismelor și sub pretextul protejării elevului ca mic european în aceste vremuri de Culture Kitsch, disciplinele le-a băgat în ariile curriculare negociabil de să te păruiești, istoria cu geografia împreună fără a preciza câte ore fiecare sau biologia cu fizica și cu chimia, tot mixate la un loc, ca să-și scoată ochii unii la alții pe catedre, abia în urma unor mari frecușuri, certuri, coaliții și neapărat șpagă la factorul de decizie efectivă, lămurindu-se care șmecher ia mai multe ore și-și completează catedra și care fraier va alerga ca Gabi Szabo la mai multe școli, pe catedre cromatice, după cum sub pretextul divertisului curricular, dar în realitate ca să se facă loc la inginerițe și alte șomerițe cu studii superioare și cu pile, s-au inventat opționalele astea, pentru a degenera galopant într-o mașinărie de ciubucărit proastele toamna, când se numără bobocii și se avizează tot pe bază de punctaj folosirea opționalului, sub șicanele aprobării punctând dacă se respectă au ba neojargonul în programa pe care trebuie să ți-o faci !
Surorilor ! Important e ca implementarea schimbării la noi în școală să nu ne spargă-ntr-o federație de bisericuțe, c-ar fi mereu încăierare balcanică-n contradictoriu, ca la câinii comunitari de la Blocurile Rușilor sau ca la Fiokla Malafeevna la Cuțarida, de numai la balamuc nu se reclamă resursele ei ! Deja unii terorizează copiii să se înscrie degrabă la ei la opționale pentru la anul, alții se insultă cu colegii pentru catedre în volumul aceleiași arii curriculare, mulți nici nu mai intră-n cancelarie de silă ce le e, fumează pe holuri și trimit premianta clasei să schimbe la dulăpiorul maro catalogul ! Iată unde am ajuns !
Ce luptă sindicală, dragă ? Sub ce forme ? Dă-mi și mie exemple pentru o priză sau un triplu ștecher de conștiință ca să emit o judecată de valoare ! Daite mne koe-kakie primerî ! Putem noi să facem grevă tot anul ? Nu e tren, metrou, energetică, șosea, ambulanță ! La noi în republică, nu deranjează pe nimeni o grevă ! Dimpotrivă, proprietarii SISTEMULUI ar realiza economii, ar primi prime și avansări, mai ales iarna, la combustibili, la lumină, la telefon, la tot ce bagă-n input, inclusiv un bonus de la salariile care nu ne vor mai fi plătite pe durata protestului ! Că nu suntem nici uniți, datorită neomogenității : una are mujul performant la bani ca Fefeleaga și vine la școală doar să-și arate ca pe-un Eldorado dantura ; altul cum e Calițoiu mai scoate șapte-opt salarii din meditații și ajunge nervos și plictisit la lecții, așa că alde ăștia nu vor ieși nicidecum colo, în zloată, la pichetat arendașii sau proprietarii ! Tot amărâții, ca-n orice revoluție, trebuie să se sacrifice ! Eu zic, Veturie, că dacă se vor strânge câteva mii de milogi acolo-șa, c-o hartă jupuită, din câteva sute de mii de interesați direct din toată țara ! Cel mai critic fiind la vară, când vom fi dispersați, mulți în concediu, puțini în activitate : dai un ordin în acest sistem foarte militarizat, unde nu există dezbatere, ci doar sondarea stării de spirit a resurselor umane, mărești cu două ore: norma didactică de predare-învățare sau cu doi-trei copii numărul minim la clasă și gata ! ai rezolvat-o cu creșterile salariale !!! Unul din zece sau unul din cinci, rămâne fără pâinică, și să-i spui tu lui Mutu sau lui Răducioiu, Murielo, că cei ce rămân vor mai face gât din solidaritate cu perdanții pe seama cărora le mai mărește și lor leafa ! Plus ura asta pe noi a restului societății : s-ar aplauda imediat cel ce-ar da o ordonanță de urgență să ne țină obligatoriu opt ore-n școală, sau să lucrăm și sâmbăta (descongestionând orarul sau preocupându-ne de organizarea timpului liber al cimpanzeului să nu se apuce de citit cărți), și să avem ca toți oamenii muncii concediu, nu vacanță ! Deși din motive de manuale, curățenie, încadrări, schemă orară, corigențe, consfătuiri și mii de nimicuri, deja toate cadrele… didactice trebuie să se prezinte la școli cel mai târziu la 15 august, dacă începem pe 1 septembrie ! Iar până pe la 15 iulie sunt tot felul de examene și se așteaptă salariile ! Practic, în republica răsprofilor, nouă ni s-au confiscat CONCEDIILE PENTRU CITIT, stimați colegi ! Concediu pentru care s-au… înghițit în învățământ salarii mici de către oameni foarte mari ! scopul ascuns al scenariului jucat de intușabili fiind să nu mai existe persoane competente să discrimineze, între doi universitari propuși la teveu de un manipulant, care e intelectual și care e doar un adunător de gradații, între doi analiști, care e liber și care e doar portavocea stăpânului său, iar între doi politicieni, care E O LICHEA și care este doar un guzgan împuțit din ăia de strică și orzoaica și kok-sagîzul, mânca-ți-aș aleșii ! Prefigurându-se o democratură c-un teleelectorat incapabil la un item cu alegere duală să evalueze dacă e la putere sau în opoziție un partid care-și înjură partenerii de guvernare în ultimele două luni din patru ani de răspundere comună pentru jaf și dezastru ! incapabil să-l suspecteze pe guvernantul care-și pierde timpul pe canale și plantează din banii contribuabilului pancarte-n toată țara că el personal nu fură ! incapabil, în fine, să se-ntrebe de unde are câte un vipoi atâția bani de tapetează toată republica cu botul lui rânjit că votați-mă să plătiți covorul meu de afișe ! când lumea poate n-are nici cu ce (sau chiar nici de ce se) șterge pe la aria curriculară !
Da, că mai ia Skaraoțki și Dracula catalogul sub braț dacă nu ne mai mărește și nouă leafa ! Că și-așa au plecat atâția din SISTEM, tot oameni tot unul și unul, de se vede mai ales sus, încât pe drept cuvânt zice Veturia că republicii activiștilor succede o republică a răsprofilor ! Și în nici un caz nu se mai refugiază aici cărturari de calitatea dinainte, ca Foma Akimușkin, ei se duc ACUM să lucre la popoarele care are nevoie de intelectuali ! Așa c-or să ne umple arhipelagul, dragă, ciubucarii, incompetenții, alcoliștii și incalificabilii ! Și toate curvele ! Dacă nu există voință politică de să ne mai mărească și nouă leafa cum și-au mărit și lor averile de le învață copiii afară ! Semn că economia e perfect viabilă, dar pe furiș !
Sau o fi existând, dimpotrivă, un sce-na-riu al Mizeriadei : așa cum s-au câștigat voturi din satisfacția gloatei la ciomăgirea studenților la Mineriadă, motanus mutantus să se câștige ACUM procente electorale scoțându-ne ăștia – prin MIZERIE – pe noi dascălii în stradă exact în Anul electoral Eminescu 2000, ca să-și facă imagine zbierând la noi ca Malașa la vite că încălcăm dreptul la dresaj al copiilor, și c-am merita să ne închidă botul justiția sau cutremurul disponibilizărilor, că nu sunt proprietatea noastră elevii, care pur și simplu sunt uimiți, nu realizează ce se întâmplă : cum ? personalul didactic ? care ar fi trebuit să ne dea clasă că muncește ca arendașii și vechilii, tocmai el vrea să chiulească ? pe motiv ca să se dea la salarii banii alocați de popor școlilor pentru higienizare, punând la grea încercare primarii ?
Ca și cum făcând carte cu profesori fără cărți nu-l încalci acest drept la învățătură ! Ipocrizie semnificând că sus e tot ăia sau același tip uman a învățat neojargonul ca pe mai vechiul tancjargon și obține plusvaloare-șpagă din proprietatea privată asupra unei funcții !
Dealtfel, discursul arendașilor și vechililor noștri este aproape întotdeauna un discurs către… aligatori, nu unul către resursele umane ale SISTEMULUI, e o vorbărie de unde rezultă în genere că noi suntem o adunătură de puturoase, cu grave nevoi de schimbare a mentalităților prin acțiunea formativă a nomenclaturii arhipelagului !
„Dom’ le, vine sau nu vine ? – mugi dresorul Marinică Drujbescu, exasperat că-n rumoarea bisericuțelor nu putea domina cu opiniile sale decât microgrupul apropiat. A dat vreun telefon, Didino, vreun fax ?… L-o fi lăsat mașina-n pană pe șosea !!! Și noi așteptăm aici ca proștii…†„Vai-vai-vai-vai-vai ! Să nu i se fi întâmplat vreun ac-ci-dent mai serios, Marinică, că Mergedesul lui blindat nu e tomberon de să te lase-n drum ca o teleguță ! Are și aerbag !†– aproape-și ciripi amorul Vizdy.
Cocoțată pe un taburet de laborator, ca să-și arate ciorapii negri pe toată lungimea lor interminabilă, gagica dădea la canar hrană nu de la Raketta Filatovilor, ci de la megabigul primăriei, de la Statornicia, de unde ne aducea Autonomia locală, excelentul hebdomadar al unchiului ei, domnul primar Mitrofan Buțai, care și lansase noțiunea de Mizeriadă, pentru a desemna o Mineriadă mai lentă și… mai performantă, știindu-se de la Stalin efectul psihologic reeducativ de a fi lovit, golane -– în școală, cercetare și cultură – chiar de ai tăi, pe care i-ai votat și pentru care ai lămurit indecișii pe la cârciumi și stănoage, meritând ACUM să fii ciomăgit de aceștia mai abitir ca-n ’90 ! Ea și distribuise ultimul număr celor prezenți, câte un exemplar de persoană, indiferent dacă unii formau, ca Străchinarii, un fel de cuplu, plata urmând a se face prin reținere la salariu, în urma deciziei unanime a consilierilor locali ca absolut toți bugetarii comunei Drujba să se implice civic, deci să se familiarizeze din presulica drujbeană cu ce problematică se confruntă cetățenii și cu concepția managerială a conducătorilor liber aleși, cu viziunea lor.
„Eu nu mai servesc nici un număr ! – azvârli tocmai pe dulăpiorul maro CenÈ›ica, c-un tremur isteric de greață, imprimatul cald încă. ÃŽntâi era mensual, apoi, văzând că nu zice nimeni nimic, aproape că ni l-au făcut hebdomadar ! Mâine-poimâine o să ne pomenim că-l transformă-n cotidian comunal È™i ne reÈ›ine BuÈ›ai lunar contribuÈ›ia ce ne revine pentru 30 de numere la salariu ! M-am săturat ! Nu mai suport ! Dacă o să tot înghiÈ›im orice fecală, atunci o să revenim ca-n republica activiÈ™tilor, când ne obliga, tot BuÈ›ai sau un BuÈ›ai, să ne abonăm la presa de partid unic, partidul partidelor, ba ne mai veneau, să le băgăm la părinÈ›i pe gât, tot soiul de pliante cu concursuri, fabricate de tot felul de È™mecheri, ba cu de-ale Păcii mondiale (a treia), ba cu de-ale Crucii RoÈ™ii, ba cu circulaÈ›ia, ba cu mai È™tiu eu ce !…â€
„Parcă vechileasa Korobocika ACUM nu ne implementează pe gât tot felul de caiete de muncă independentă pentru babuin ? Sau chiar pentru dascăl !– o întrerupse cu ură Corela Drob, parcă fluierând a circulaÈ›ie. Până È™i culegeri de integrame ne-a trimis !… Eu uite că mai vreau un număr, Vizdelo !â€
„Iar eu, care m-am preocupat È™i am întocmit cu Veturia monografia comunei noastre, Drujba, iar în prezent colectăm material pentru una a È™colii, am să cumpăr pentru colecÈ›ie toate numerele care-or ieÈ™i, Vizdico ! Din băniÈ™orii mei ! Că doar nu din asta am să sărăcesc ! – își rățoi dinÈ›ii de aur din caietele ce corecta Didina Arnăutu. Ba am să È™i colaborez de-a binelea la acest interesant periodic, unde È›in deja doar o rubrică de reÈ›ete culinare străbune ! Mă angajez c-am să-i trimet, Vizdico, lui unchi-tu, după teze-n orice caz, niÈ™te note privind viaÈ›a spirituală în Drujba noastră de ieri È™i de azi È™i de mâine-n uie, precum È™i o dare de seamă despre simpozionul Eminescu, poetul fără pereche È™i dimensiunea cosmică a iubirii, pe care-l voi organiza cu elevii din clasele terminale chiar pe 15 iunie, când înfloresc È™i teii la forturi, È™i tamarinii de la Popas !â€
„Dare-ar dracii-n dantura ta, Fefeleago ! – scânteiară haiduceÈ™te obiectivele cadru ale Inocenciei, spre marea duioÈ™ie a lui Moluscă, al cărui suflet se mula pe-al ei ca o margarină tartinabilă pe felia de pâine prăjită. Te cred că la încă È™apte-opt salarii din meditaÈ›ii È™i cu bărbat contabil la en firme, ai putea nu numai să te abonezi la toată presulica gubernială, ci È™i să scoÈ›i tu însăți o revistă cu tinerele condeie de la Școala nr. 1 cu clasele I-VIII !â€
„Dudiță, uite ce mi-a scris PalaÈ™ca lui Fafulea, a ta ! – îl mângâie pe cotul păros È™i ii surâse cu iriÈ™ii galbeni de mâț camuflaÈ›i dincolo de sifoanele intelectuale, Vanessa cea părăsită de bărbat È™i cu maÈ›ele chiorăind adese ca să plătească vreo carte dăinuitoare. Hă, hă, Dudiță, eu îi dau un zece pentru creativitate pe terenul cel lunecos al etimologiei : băcănie, cuvânt pe care-l ortografiază după regulile ei băgănie, ca bangă sau ca se probagă, îi apare, uite ! ca fiind din aceeaÈ™i familie cu a băga ! Deci, Dudiță, băgănie este locul unde se bagă ceva, iar băganul este gestionarul de ieri, patronul de azi, care bagă sau, după caz, nu băga diferite produse, majoritatea neesenÈ›iale pentru intelectualul rezistent, cum observa È™i câinele comunitar Diogene !â€
Bonobo o asculta fascinat, cum Malașa pe el la stănoagă, pregătit a supraviețui chiar în caz de calamități, catastrofe, dezastre sau război, surâzând însă puțin speriat, ca de ultima dată, și privind prin sifoanele ei ca prin sită spre ochii cei verzi și duioși, de lamă sfioasă, blândă și folositoare, ai soției sale rezistente la drum lung și împovărat, încă o dată întrebându-se ce caută ei doi, care se iubeau tot mai pur, în atâta promiscuitate a pălăvrăgelii, de nu se discută măcar relansarea învățământului rural, înființarea, pe principiile maslowiene ale senzațiilor tari de experiență de vârf, a Școlii pilot modulare româno-euroatlantice Foma Akimușkin, undeva-ntre gârle, exploatându-se infrastructura de la forturi.
„Da’ tu ce-ai mai găăătit, drahhhgî ? RaÈ™ituri ? Nu vrai să spui ?… Nu vrai sa ni dai o sugestie, îââî ? NiÈ™te egzample ! Daite mne koe-kakie primerî ! Că eu nu mai pot depista dupe izvoadele străbune ce să le mai prepar la cei dragi, să nu-mi ceară de iznoavă reiterat !â€
Inima lui Moluscă bubuia ca toba fanfarei tanchiștilor : Fefeleaga o apucase pe Cențica lui de bărbia recent dublată, ca c-un cleștișor când faci injecții la cățele, și o interoga așa, c-o tandrețe-n care se ghicea pe gura aurită și o ură mărturisind întregului contradictoriu că vai de cozonacul tău, ce păcat, curvo, că ce-i al tău (adică el, Bonobo) nu-i și-al meu sau numai al meu !
„Ați auzit, suraaaatelor ! că e vorba să se arunce la budă gradele didactice și să se tragă apa ?†– sparse scena cea penibilă cu uimitorul ei tact pedagogic, care este întotdeauna unul de diversionist, Răzvanessa Mihalache, evitând ca Cențica să nu-i zică Didinei Arnăutu ceva de dulce foarte urât mirositor, cum ar fi că curvă ești tu cu mă-ta și că de ce, curvo, manevrezi vizând o fuziune prin absorbție cu Dudiță al meu ?
Vocea-i băiețoasă, puțin pițigăiată, demascând o anemie cronică, poate și distrofie avansată, precum și necesitatea de băi ieftine prin sindicat la stațiuni cu sulf galben ca ochișorii ei osteniți, ferăstrui multidirecțional cancelaria, dându-i fiecăruia de gândit și de vorbit.
„Nu numai gradele le desființează definitiv, ci și vechimea !†– întări cu neascunsă satisfacție domnul învățător Marinică Drujbescu, consilier local și poate chiar mai mult decât atât având a fi, la înființarea Partidei Drujbenilor de către binefăcătorul nostru, cneazul Feodor Federico Frecardo Stepanovici Ciuvîrin, care deja excelează-n capacități de relaționare rapidă-n grupurile non-formale, cum își dorește și antiprimarul Bonobo ! din ce în ce mai lămurit că nu poate-nfrunta pieptiș noua stăpânire a comunei și că n-are decât să se infiltreze-n ea, întâi cu gradul de benzinar și analist economic al casei Ciuvîrin, apoi coacționar părtaș la microafaceri, depunând jurământul mafiot de confidențialitate, după care ar urma și lansarea ca intușabil !
„Da, da, aÈ™a, aÈ™a, Marinică, Marinică ! Să se termine odată cu trecutul dogmatic ! – ciripiră aprinzând È›igări de înflăcărare Corela, Sorela, Vizdela, Muriela È™i o fată nou-venită în SISTEM, la grădiniță, Cicela Ghevara, o postmodernă extrafină care postea fabulos ca să se poarte modern la Drujba. AÈ™a, Marinică ! Să nu se mai plătească decât competenÈ›a È™i performanÈ›a, creativitatea È™i munca efectiv depusă, într-un cuvânt rezultatele, indiferent de grade, È™i de vechime !â€
„Fuce-v-ar cânii ! – se chiar uită, ca un dulău bănățean, mare È™i bine hrănit, la ele Bonobo cu gânduÈ›ul straniu că ce bune-ar fi domniÈ™oarele-doamnele din contradictoriul nostru la reconversie profesională de să vândă la alimentară la complex la el, când ar schimba loteristic CenÈ›ica destinul familiei sale, transformând firma drujbeană Școala nr. 1 cu clasele I-VIII în Gostinîi Dvor, un fel de han cu marfă din secolele XIII-XVI, dar È™i cu produse adresate omuleÈ›ului de azi. AÈ™a zi, ai ? Să nu se mai plătească gradele ! Și nici vechimea !!! Păi aveÈ›i voi, mucoaselor, cheltuielile mele cu doi puradei studenÈ›i ?… Că am È™i eu doi urmaÈ™i pe această planetă : pe Genaro, adică Gua, cum i-ar fi zis soÈ›ii Kelogg, È™i pe Maricusa, adică Cica, cum i-ar fi prescurtat numele marele Köhler… Las’ c-o să vă mai pun eu vreo vorbă bună la Saltîciha când ne-o mai călca creaÈ›a aia de Kabaniha cu bondoaca Korobocika !â€
„Așa e și-n uie !†– ridică nasul din caietele ce corecta, alăturându-se surprinzător potârnichilor, Vanessa, ca una părăsită de bărbat și fără grijă de copii ce se afla, de-ți comenta Neamul Șoimăreștilor numa’ n citate din numeroșii noștri critici, încât se urca Fefeleaga pe rafturile bibliotecii că da tu, drrrahgă Răzvană, cu mentalul tău propriu nu efectuezi judecăți de valoare ?
„AÈ™a e È™i-n uie ? – tresări ca o pensionară la tâlcÈ™ou cărunta Ciomolunga, din lipitul cu scoci a unei hărÈ›i parcă de-a tanchiÈ™tilor, folosită până la Elba È™i retur pe Spălătura. AÈ™a o fi, fa ! Dar eu susÈ›in că hai să ne vedem de treaba noastră, că sunt multe de făcut la noi în republică ! A activiÈ™tilor, a răsprofilor, a cui o fi ! Și să nu mai umblăm ca să ne căciulim pe la curÈ›ile străine, după cai verzi pe pereÈ›i, când Udaloi e negru pe pajiÈ™te ! Adică de ce să ne stricăm rânduiala-n învățământul nostru pe niÈ™te simple promisiuni de aderare ! UitaÈ›i-vă È™i voi pe harta asta, bre ! Păi pe meridian, MaramureÈ™ul începe cam unde se termină Polonia !!! AÈ™a că nu intrăm noi, dragă, aÈ™a curând, nici în uie, nici în muie !…â€
„Doam-na Ve-tu-riiaaa !…†– cercă s-o tempereze la pesimism cu o dulce uimire mov-violacee domnișoara Vizdela Socrates.
„Nu intrăm noi, dragă, nici în uie, nici în muie ! – repetă ostentativ Ciomolunga, prevenind cu degetul ejecÈ›ia caninului drept, cam clătinat în invaginaÈ›ia lui gingivală. Nu intrăm chiar dac-am desfiinÈ›at gratuitatea manualelor în liceu, colorându-le aÈ™a de scump în folosul interesaÈ›ilor încât tineretului să nu-i rămână din ce mărunÈ›iÈ™ să-È™i cumpere È™i CÃRÞI, pradă sigură lăsându-l tembelizorului È™i cartierului ! Nu intrăm È™i nu È™i nu, chiar dacă supersupradotatul nostru, Frecardo al lui nea Fane Ciuvîrin, a completat în chestionarul ăla al Răzvanei că el visează ca È™coala noastră să fie È™coală de… piloÈ›i, de piloÈ›i adevăraÈ›i, dragul de el ! adică nu È™coală-pilot de la care să iradieze spre È™coliÈ›a din cartierul Galapagos modernizarea, ci chiar È™coală de piloÈ›i de zbor ! Și să aibă zece-cinÈ™pe etaje, săraca, să te-arunci cu parapanta când suflă ascendent kok-sagîzul dinspre stepuliță, iar comuna însăși să nu se mai numească Drujba, ci Mcdondo ! Ciudad de Mcdondo, suratelor ! E posibil, nu e posibil, totul e să ne mai mărească la timp È™i nouă leafa, să nu fie pe urmă prea târziu ! Fiindcă încă se mai poate interveni ! Nu e nimic ireversibil compromis, doar că s-a cârmit prea tare în direcÈ›ia opusă, a autodresajului activ prin descoperire, neglijându-se din silă de marxism-leninism imaginea despre lume, cum zice È™i Dudiță ! E ca-n orice proces cibernetic : vrei să-È›i corectezi traiectoria prea la dreapta, È™i-o iei la stânga, dar ignori echilibrul, deviezi al dracului, din nou te reglezi invers, ca niÈ™te chiloÈ›i pe sârmă când bate kok-sagîzul, ajungi la exces aici-È™a, dai iar în partea opusă È™i mergi tot analog înainte spre casă, È™erpuit, ca peonul ăla perfectamente borracho, expulzat în zigzag de la vreun pipiripao ca să nu strice cheful celor cumpătaÈ›i, È™i care mi se opreÈ™te mie la gard să-mi spurce gălbenelele È™i panseluÈ›ele !â€
„Mmmmbbbbăăăi Marinică Drujbescule ! – izbucni neașteptat, dar cu lungă rumegătură, Ninel Calițoiu, ținând capul oblic ca taurul când trece Malașa cu Zorika și cu Docika de funie pe Ampoița-n jos, uneori desculță, alteori masculinizată în blugi largi, cu amplă centură de gaucho, legănând la aria curriculară pumnalul cu mâner de argint și telemobilul. Eu, mă băiete, am constatat adineaurea că te aplaudară cu emulație fetițele astea că tu ești de părere ca de azi-nainte să nu ne mai plătească ăștia în SISTEM decât după roadele muncii efectiv depuse la clasă cu pavianii, adică după rezultate la evaluări externe, pe la olimpiade și examene, nu după grade și vechime, adică după experiență, adică după competență, adică după… vocație, băga-mi-aș extinderea-n ea !
Nu È™tiu care vechil sau arendaÈ™, nu È™tiu pe unde o fi voiajat pe banii noÈ™tri la toÈ›i, raportând că ăia-ntr-o nu È™tiu ce È›ară n-au grade È™i sporuri de vechime cum e la noi È™i gata ! ăia pot fi folosiÈ›i ca argument sau notă de prezentare a măsurii ca să ni le ia È™i nouă, sporurile, operaÈ›ie perfect fezabilă ca È™i mutarea concursului de admitere de la Universitate de la Moisil la Fiokla Malafeevna la liceu la CuÈ›arida, criteriul fiind populismul !!! Sunt mai multe voturi interesate, domnilor intuÈ™abili ? E strivită elita ? Este !!!… Atunci să se bage la implementat în procedură de urgență !!!… Dar atuncea, mmmbbbbăăăi Marinică Drujbescule ! futu-le muma-n aria curriculară de ‘oÈ›i, în armată, ai ?… cum e ? De ce nu desfiinÈ›ează, mă Drujbescule, gradele È™i-n armată, È™i-n poliÈ›ie ? Să se plătească È™i acolo numai funcÈ›ia !!! De ce, mă, de ce ? Că le e teamă de norod la Aniversare, în 2007, nuuu ?â€
„O să se desființeze și-n armată gradele și vechimea, dacă vine ordin de la NATO, că și poliția e vorba s-o civil-izeze complet, s-o dea pe la primării, cum o să ajungem să fim distribuiți și noi dascălii !†– divulgă Corela Drob, sprijinind pe Marinică, ce auzise de la Aleksașka Agheev.
„Ba în armată n-o să le desfiinÈ›eze deloc ! – bătu cu pumnu-n masă CaliÈ›oiu. Și È™tiÈ›i de ce ? Pentru că Armata e Armată, băi, nu e ca Corpul Didactic, de se pișă È™i iepurii pe el când face-o grevă ! Păi când o scoate Armata carele de luptă de la forturi È™i o porni cu ele huruind cu È›evile-n sus spre marile municipii martire, atunci toÈ›i politicienii vor trebui să-È™i schimbe automat indispensabilii – că au izmene ! spre deosebire de mine, care m-am dezobiÈ™nuit să port, ba își permit ei chiar mai multe rânduri de izmene ! – È™i aÈ™a, schimbându-È™i indispensabilii dupe ei, să voteze orice ! Absolut orice ! Păi, când spun eu ! Păi, băi thâmpiiiÈ›ilor, ce credeÈ›i voi, băi, ăștia mai recruÈ›ii È™i mai recrutele ?… Las la o parte dilema cu vechimea în viață pe plan uman, a cărei importanță se vede È™i în actele cele mai intime, omeneÈ™ti, dacă o ai sau nu experienÈ›a sub formă de competență È™i performanță, că fără ea, degeaba mai eÈ™ti creativ-inovativ È™i atunci manifeÈ™ti, dimpotrivă, nevoia de mai multe È™edinÈ›e sau lecÈ›ii pentru ceea ce s-ar putea realiza metodic într-una singură, ca să nu mai vorbesc că te fereÈ™ti ca dracul de tămâie să proiectezi opÈ›ionale-n perimetrul aceleiaÈ™i discipline sau extinderi transdisciplinare de la curriculumul nucleu, de unde rezultă exact ceea ce voiam eu să spun, că sistemul ăsta ca salariul să crească aproape liniar cu vârsta, nu e o improvizaÈ›ie a cuiva, un capriciu al unui bătrân dement, o decizie subiectivă a unui ministru trădător, ci este rodul organic a secole de evoluÈ›ie a SISTEMULUI !â€
„Iar a interveni cu brutalitate aici, Ninele – pricepu Bonobo vorba È™efului Comisiei Metodice pe aria curriculară Matematică È™i ȘtiinÈ›e – a perturba suprareglajele SISTEMULUI, ar fi, holistic gândind, un act de sabotaj tot atât de criminal ca a dinamiza extremizat outputul unui element chimic într-o biocenoză structurată È™i reglată de-a lungul a zeci de milioane de ani !â€
„Mmmmbbbbăăăi Marinică Drujbescule ! – coborî spre acorduri grave vocea matematicianul. Eu te compătimesc, bhăi, pentru ce-ai pătimit cu nevasta, cu doamna învățătoare Pilar Noriega, neuitata noastră colegă, numai pentru că le-a dat la copii de scris pe vacanță, în Săptămâna Patimilor, să caligrafieze câte două’ j’ de pagini cu fiecare literă din alfabet, È™i atunci a pedepsit-o vreun zeu ca să-È™i doneze sufletul în cele mai grele chinuri ! Iar ACUM poate că paÈ™te, sărmana, fiind vreuna din vacile MalaÈ™ei Bibikova, sau poate s-a încarnat în Zurka, iap’ aia alba a lu’ Toska BukamaÈ™kin, de care am auzit aseară la KatiuÈ™a c-ar fi rămas gravidă, Dudiță… Te compătimesc sincer, Marinică, È™i mi-a părut tare rău de tine, că È™i nevastă-mea, săraca, Fifi, Fifi a mea, avea năravul ăsta păcătos de să le dea de vacanÈ›a de PaÈ™ti, apropiindu-se È™i examenele, la măgarii de-a opta, j’ de mii È™i j’ de mii de exerciÈ›ii din culegeri, la bieÈ›ii magoÈ›i, care fiind mai mari vor fi dat acatiste pe la vreun templu performant È™i ruga lor se vede treaba c-a fost primită favorabil Acolo Sus, de-am cheltuit pe urmă-n van cu doctorii, de m-am cocoÈ™at, băi, dar n-am putut să-i schimb destinul femeii mele, de s-a stins de aceeaÈ™i maladie È™i în potopul aceloraÈ™i suferinÈ›e ca doamna ta Pilar Noriega, deci astăzi îmbrățiÈ™ează aceeaÈ™i soartă, cărând poate drobi de sare cu cârdurile de lame È™i guanaci spre Machu Picchu, numai că noi suntem muritori È™i nu le putem deosebi pe islaz, la adăpat în Hodivoaia, care È™i a cui este ! Dar se manifestă È™i o deosebire aici, mă Marinică, mare de tot. Aceea că voi doi n-aÈ›i apucat să vă-nmulÈ›iÈ›i, sporind efectivul È™colar de perspectivă la recensământ, pe când noi doi, eu È™i cu Fifi, da ! Iar poporul zice că ai copii, ai necazuri È™i că cine are, să-i trăiască ! cine nu, să nu-i dorească ! Or, ce dovedesc aceste enunÈ›uri adunate de mine în ipoteză ?â€
„Că postmodernismul nostru – ridică din caiete căpÈ™orul cu sifoane Vanessa – este un postromânism !†„Adică ?†– îi puse Bonobo instinctiv mâna pe oasele piciorului, să-È™i È›ină gura. „Post-ro-mâ-nism, Dudiță ! Literatura vede mai bine ca tembelizorul ! Că riscăm nu să nu intrăm în uie, deoarece sarcina asta simplă, de a ne civiliza, È™i-o vor asuma oricum europenii, la 11 decembrie 1999 ! Ci primejdia ACUM e să nu mai intrăm în Literatură ! dacă nu ne mai măreÈ™te ăștia È™i nouă leafa !â€
„Acumularea asta de necazuri în timp, ziceam – continuă să raÈ›ioneze CaliÈ›oiu, neluând-o-n seamă pe schiloadă – aranjatul copiilor, bolile, alte obligaÈ›ii, Marinică, iată argumente serioase ca salarizarea să crească liniar cu vârsta !… Și asta indiferent dacă ai sau n-ai rezultate sau progresii ! Ca să nu mai adaug È™i alt aspect, mai delicat, că eu, de pildă, ca să mă duc pe la colegele noastre cele aÈ™a frumoase că-ntr-o economie firească nici n-ar avea cu ce să le atragă SISTEMUL, ei bine, eu ca mai spre vârsta a treia, trebuie să mă simt mai mult ca tine, mă Marinică, care te poÈ›i înfiinÈ›a să suni la ușă È™i ca un nesimÈ›it !â€
„Eu zic că nesimÈ›ire – preciză tăios tinerelul – e să vii la serviciu È™i chiar dacă stai cu aria curriculară pe catedră, totuÈ™i leafa s-o ai intactă, după grade È™i vechime, ca veniturile cinovnicilor din È›arismul ăla cu vreo 14 cinuri decupate din norodul truditor. A nu evalua cantitatea, calitatea È™i importanÈ›a muncii depuse, eu zic că este inadmisibil în uie, unde societatea civilă, în frunte cu atitudinarii ei, trage puterea la răspundere !â€
„Trage puterea… de răspundere ! – se făcu Veturia Lazaridi că-l îngână, așternută cu scociul peste jerpelita ei hartă. Cine, mă Marine, o să aprecieze ce face fiecare la el la clasă ?… Îți spun eu cine o să aprecieze ! NOI ăștia din Consiliul de Administrație o să apreciem ! Care ne vom privatiza școala asta cum se-ntâmplă în mai toate instituțiile de stat ! Și cum e privatizat însuși arhipelagul școlar, care duce politica intereselor nomenclaturii proprii ! Gașca va decide direcție, încadrare, salarizare, merit, concedii, restrângeri, tot ! Și vom primi, probabil, și dreptul de a angaja, dacă nu cumva ni-l va șuti factorul politic local, Cachita Dolores ! Gașca !!! Adică tu de la cei de dimineața, eu, Didina, Calițoiu, Cicela Ghevara de la grădiniță și ce părinți mai sunt reprezentanți, dar nu prea vin că-și văd de afacerile lor, nu de ale noastre ! NOI ăștia vom hotărî cine a muncit și cine nu, indiferent de ce-a făcut amărâtul la clasă cu copiii sau ce activități extrașcolare a scornit ! Și așa e peste tot la stat, proprietar e directorul cu gașca lui ! Proprietar pe mijloacele de producție, inclusiv unde materia primă este minunată, este copilul, iar produsul finit este noua forță de muncă care ne va da pensii !
Hai mai bine să ne lăsăm de bancuri, Marinică, È™i să discutăm subiecte serioase !… Uite, la anul termină pe-a patra două clase, profund inegale, ca întotdeauna când le alcătuim pe cartiere, cei de la È™osea fiind bunicei, iar cei dinspre pădure È™i forturi, È™i mai ales răsfiraÈ›ii din Galapagos, fiind mai sălbatici È™i având un ritm al învățării uÈ™or retardat față de acest etalon… Ei, mixăm noi clasele astea ? Sau le lăsăm ca deobicei una de supradotaÈ›i È™i alta de cretini ? Și cine va fi fericitul diriginte sau ce profesori vor lucra cu clasa performantă ? Dar genialul pedagog căruia i se va băga pe gât, să-ncărunÈ›ească, clasa rea, cine va fi ? ( Străchinaru ! – gândi Străchinaru.) Și cum se va diferenÈ›ia atunci salariul, Marinică ? rezultatele fiind net superioare la ăla cu supradotaÈ›ii, față de nenorocitul care s-a ales cu podoabele lui BukamaÈ™kin È™i Fafulea !â€
„Aici e È™i lupta vieÈ›ii ! – surâse cu tâlc seducătoarea Vizdy, dezmierdându-È™i calmă È™i enigmatică hamsterul. Fiecare își aÈ™terne-n funcÈ›ie de ce are de făcut !â€
„Părerea mea – răspunse ocolit pletosul Drujbescu – este că începând cu anul È™colar 1998-1999, venind È™i Eclipsa, ar fi inadmisibil să mai avem o clasă de protocol, ca de È™coală pilot iradiantă a desovietizării È™i vizitabilă din uie, cu cimpanzei din centrul Drujbei, din părinÈ›i care-È™i permit să-i mediteze, È™i o clasă de sacrificiu, compusă din lemurieni periferici de pe la pădure, din marginalizaÈ›i din Galapagos, unii proveniÈ›i din familii dezbinate È™i fără autorizaÈ›ie de construcÈ›ie… Este în contradicÈ›ie cu orice cod al eticii È™i echității, ca unul să se canonească degeaba È™i altul, dincolo de diverse gratificaÈ›ii să mai tragă È™i toate foloasele specifice de pe la privatizaÈ›i, de MărÈ›iÈ™or È™i de Serbare, mergându-se până la că se dau exact atâtea premii câți copii de agenÈ›i economici sunt !… Dar lasă că se termină ea È™i ierarhizarea bolÈ™evică la ciclul primar ! Care ar trebui interzis È™i să-i laÈ™i repetenÈ›i, pentru că nu pot fi ei învinuiÈ›i la vârsta asta că n-au învățat ! Singurul culpabil fiind cadrul didactic îndrumător, nu atât pentru că n-a lucrat diferenÈ›iat È™i că n-a întocmit fiÈ™e de ratrapaj cu cinocefalii care au ritm de învățare mei lent, ci pentru că nu È™i-a tratat curriculumul mai atractiv È™i nici n-a efectuat destule vizite la domiciliu, pentru a diminua absenteismul ! AÈ™a că eu zic să dăm un test iniÈ›ial È™i să formăm două clase cam de aceeaÈ™i medie !â€
„Toate astea sunt ideile Korobocikăi ! – îi trimise în mutră CenÈ›ica privirea ei rea ca o baltă verde de mătasea-broaÈ™tei. Și nu mai bate cu pumnul ăla în masă, că încă n-ai ajuns nici vechil, nici primar !â€
„Și când ne-or veni inspecÈ›iile speciale de grad, ca să ne mai mărească È™i nouă leafa, ce facem ? – miorlăiră într-un glas Sorela Blaster È™i Muriela Tulup. Alegem elevii nai buni din amândouă È™i formăm iar clasa de elită ?â€
„Partea proastă – filozofă Didina Arnăutu – e că, dacă mixăm clasele, Marinică, precum în lăzile de peste drum, de la minibigul Statornicia, merele putrede strică È™i pe cele sănătoase, de nu mai sunt bune nici de È™trudel, aÈ™ijderea-ntr-un colectiv de elevi, rămâi în urmă cu materia față de planificare È™i de condicuță, deoarece ritmul real la o clasă e ritmul celui mai slab elev, după cum în comerÈ›ul cu cereale, preÈ›ul minim este întotdeauna determinat de solurile cele mai nisipoase, lutoase È™i sărăturoase, care în absenÈ›a minimului profit nici nu s-ar mai cultiva, ci ar fi lăsate de izbeliÈ™te ! De aici rezultând È™i raÈ›iunea de a fi a meditaÈ›iilor. Că nu se pot obÈ›ine rezultate prin învățarea în clasă, unde ai È™i mulÈ›i proÈ™ti, nu numai supradotaÈ›i ! Dealtfel, părinÈ›ii È™tiu asta È™i caută pentru a mări È™ansele copiilor lor tocmai pe cei mai performanÈ›i profesori, făcând astfel o evaluare desăvârÈ™ită, mai bună decât a punctajelor inspectoratelor. Și e È™i firesc ca profesorii care dau meditaÈ›ii să fie cei mai performanÈ›i, deoarece înainte de a învăța pe altul trebuie să înveÈ›i ! Să înveÈ›i să te înveÈ›i pe tine însuÈ›i ! ÃŽn acest sens, putându-se spune fără a greÈ™i prea mult, că până ne mai măreÈ™te È™i nouă leafa, cel mai bogat profesor dintr-o gubernie este mai totdeauna È™i cel mai bun !â€
„Doamna Arnăutu ! – reveni cu impetuozitate Marinică Drujbescu, deloc intimidat de gura ei plină de aur. Lucrurile astea depind esenÈ›ial de vocaÈ›ie, de măiestria È™i de tactul pedagogic al fiecăruia, de pregătirea competentă a lecÈ›iilor, zi de zi È™i oră de oră, de proiectul didactic bine gândit, bine proiectat, bine realizat, indiferent de gradul È™i vechimea fiecăruia dintre noi, pentru că nu mai putem lăsa ACUM lecÈ›ia modernă pe panta improvizaÈ›iei È™i a inspiraÈ›iei de moment ! Soarta dresării cimpanzeului depinde, deci, de conÈ™tiinÈ›a profesională a învățătorului sau profesorului, de cum se lucrează diferenÈ›iat, dacă unii absenteiÈ™ti au goluri în pregătire, de continua evaluare prin fidbec a ce facem, È™i nu în ultimul rând, de implementarea metodelor tot mai active, ale învățării desăvârÈ™ite în clasă cu tot cu transferurile interdisciplinare, aproape fără teme la domiciliu ! Iată de ce È™i eu sunt ferm convins că până la urmă ni se va mai mări È™i nouă leafa, dar că vom avea o umanizare a salarizării doar în sensul următor : se dă un test iniÈ›ial, stabilindu-se pe parametri distincÈ›i È™i obiectivi la fiecare palier statistic în ce hal ni s-au livrat cinocefalii când i-am primit È™i au început să facă cu noi carte, iar la sfârÈ™itul unui anumit segment de secvenÈ›e de parcurs curricular, testăm iar, sumativ, leafa fiind fundată astfel absolut È™tiinÈ›ific pe progresiile reale obÈ›inute de elev prin învățarea prin efort propriu, desigur dirijată de noi spre viitoare rezultate !â€
„Mmmmbbbbăăăi Marinică Drujbescule ! – se scutură brusc, ca un jaguar ciupit de musca peruviană, domnul Calițoiu, pentru a-și pieptăna cu o tablă din aluminiu pletele albe de sub chelia tigvei mari și rotunde. Băi acesta, dă-mi și mie voie, pentru că sunt mai cu experiență și vechime în instituția asta, de pe când mai avea Drujba tancuri la forturi, să cuvântez și să-ți declar că eu, să mă scuzele sexul slab prezent aici ! dar eu, eu mă piș abundent ca de-o ladă de bere pe proiectul ăsta didactic desăvârșitul, care nu știu de unde l-ați scos și e bun doar de să-ți semneze generalul Vasea pe el, că te-ai preocupat, că ți-ai pierdut timpul întocmindu-l, în loc să citești o CARTE împrumutată de la Vanessa sau să urmărești la tembelizor vreunul din rarisimele documentare didactice… Fiindcă ne cam place să ne furăm cipilicili unii la alții, dar în realitate nimic din ceea ce ai proiectat acasă după capul de rubricație al Korobocikăi, Corelo, al Saltîcihei, Dudiță, al Kabanihei, Vanesso – că fiecare vechil am băgat eu de seamă că are propriul lui cap de tabel – dar absolut nimic ! nu se potrivește cu realitatea din teren, din clasă ! Realitate și așa artificială la inspecții, când elevii simt pe pielicica lor, din amenințări și repetiții, din nervi și atmosferă tensionată ca și cum am fi căpiat cu toții, că școala a primit un anume indicativ de la inspectorat și că ne aflăm deja în alarmă de luptă parțială, noi profesorii, iar ei elevii se află sub incidența prevederilor stării de necesitate. Pe când în realitatea obișnuită a procesului instructiv-educativ de la noi, te prezinți cu proiectul didactic al învățării desăvârșite la elevi și constați, după clasicul moment organizatoric al ștersului tablei și al consemnării absențelor, c-au avut nuntă-n cartier sau c-a fost nu’ ș’ ce serialul mă-sii la tembelizor sau un meci crucial pentru relansarea campionatului sau dracu știe ce mari scule de vipoi s-au căcat pe ei la tâlcșou – că pe INTUȘABILII de deasupra upercutclasului nu prea-i știe nimeni – de s-a râs toată familia de-a făcut și ea pe ea și, iată consecința, Dudiță !… N-a mai scris unul, n-a mai învățat nimic nici unul ! Ba au uitat și cât mai știau cât de cât ! Ei, mai poți tu ține lecția, Didino, sau tu, Veturie, așa cum ți-ai propus-o ?… N-o mai poți ! Nu-ți mai permiți a construi la fel, pentru că încremenirea-plastifierea în vechiul proiect didactic ar fi ca o zidire fără temelie, dacă ești un profesionist conștient ! Trebuie aici să bați tare pasul pe loc, să faci reînvățarea în clasă, retrapajul desigur diferențiat după căpățâna de berbecuț a fiecăruia. Și tocmai existența foarte pregnantă a acestui moment esențial din demararea lecției, când profesorul detectează goluri și le acoperă, nu-l văd eu la spectacolele aranjate, ca niște meciuri, pentru acțiunile metodice ! Uite, de-aia nici nu mă mai duc eu să mă perfecționez ! I-am și spus-o Kabanihei de la obraz ! Ca să nu mai zic nimic că, Moisil să fie cineva ! și nu poate urmări simultan cu atenția distributivă o cireadă-ntreagă de obiective cadru și obiective de referință, plus propriile obiective operaționale, propuse de el însuși, din prostie sau din onestitate, parcă nu e destul că trebuie ținuți în frâu atâția derbedei, mai trebuie monitorizate ca niște drăcușori sau viermuși negri și obiectivele astea !!!
Să lucreze după planificarea bolșevică, de care credeam c-am scăpat, ăia-n uie ! Treaba mea e aici în Drujba, unde am antenele mele și cam știu tot ce face cutare și cutare ! Și aici, și-n Galapagos, și la Cuțarida, și la Căgiurzia, și la Cuzco !!! Și ACUM vine ăsta că să nu se mai respecte gradele și vechimea !!! Care tâmpenie dac-o propune mai sus, fiind populistă, e ca și votată, fiindc-am auzit că deja avem peste 60 sau poate 80 % cadre necalificate în SISTEM !
Și tocmai de-aia, zic eu să răsucim problema È™i altfel ! Păi, mmmmbbbbăăăi Marinică Drujbescule ! tu nu È™tii, dar eu È›i-o spun aici, de față cu toată lumea ! Eu, mă ? Păi eu te urăsc pe tine, mă, din tot sufletul, fiindcă eÈ™ti student la drept la particulară È™i ai să scapi din lagărul ăsta de handicapaÈ›i profesional care a devenit SISTEMUL, È™i… È™i fiindcă eÈ™ti… tânăr È™i eu nu mai sunt !!! Iar ACUM vrei să-mi tai È™i din salariu, parcă n-ai să fii È™i tu ca mine ! Că uită-te È™i tu la Vizdy cum s-a cocoÈ›at pe scaun, crede ea că ca să dea la canar ! AÈ™ ! Din instinct s-a cocoÈ›at, ca găinuÈ™ele, mai sus decât cocoÈ™elul !!! Ei, ia să-i zic eu, într-un experiment doar mintal, Vizdelo tată, nu vii tu mai pe-nserat să dăm noi împreună la iepuri ? Și ia propune-i È™i tu, măi dragă Marine, că poate pe tine te cheamă imediat, pe când eu în oriÈ™ice caz trebuie să stau la coadă, să merg la complex la Raketta să mă raz, să mă tunz, să-mi calc costum, să mă-mparfumez… Și toate astea costă ! Costă al dracului ! Și n-am mai adus vorba È™i de unele atenÈ›ii, eliminatorii în ziua de azi, să mă scuze domniÈ™oara Vizdela pentru exemplul ales, dar dacă nu ne mai măreÈ™te È™i nouă leafa, mă costă până fac foame, băi, dacă mai vreau È™i eu să dau la iepuri !â€
„Ghiuj bătrân È™i nebun ! – se închină È™i înlemni Ciomolunga într-o fizionomie situată cam între dromader È™i lamă peruviană, cum voia să hibridizeze Dudu. La ce-È›i mai trebuie È›ie să dai la iepuri ?!â€
„Nu există din punct de vedere biochimic – își privi cu drag Dudu Străchinaru vecina-ntre sifoane – gene tinere È™i gene bătrâne ! CaliÈ›oiu, din punct de vedere al divertisului speciei e perfect îndreptățit să… dea la iepuri !†„Explică-i asta Veturiei ! – zâmbi politicos Vanessa, dezvelind gingii foarte roÈ™ii sub buzele ei groase È™i palide, niciodată rujate. Fetele nubile – comentă ea pentru toată cancelaria – au porniri duioase, CaliÈ›oiule, focalizate tocmai pe masculii care deÈ™i deÈ›in material genetic util, nu mai fac față, ca evaluatori guberniali, concurenÈ›ei cu mai tinerii ajunÈ™i măciucari dominanÈ›i, aÈ™a că nu te mai gândi la cheltuieli atâta, important este ca gena să fie utilă speciei, È™i asta se cam simte, vectorul n-are nici un fel de importanță ! ÃŽnainte de-a te băga la cheltuieli, noi examinăm întâi gena, abia pe urmă vectorul !†„Da, că È™i È™tii tu ce e aia vector !†– mârâi întunecat proful de matematici. „Da’ de ce să nu È™tiu ? – protestă înÈ›epat filoloaga. E o linie cu săgeată la un capăt !â€
„Domnu CaliÈ›oiu – interveni în dezbaterea reabilitării educaÈ›iei Vizdela, coborând de la canar ca să dea È™i la hamsteri, schimbându-le totodată aÈ™ternutul din talaÈ™ alb – cum să vă spun ?… Nu È™tiu altele cum sunt, dar eu nu-mi poruncesc inimii È™i nu mă iau nici după atenÈ›iile ce mi se acordă È™i nici după… vector, când e să… dau la iepuri, la canari, la hamsteri sau la peÈ™tiÈ™orii de la domnul director din cabinet de pe covor. La concret vorbind însă, cred totuÈ™i că simpatia mea ar creÈ™te pentru cine ia de bunăvoie numerele pe care le-am adus din Autonomia locală ! Fiindcă tocmai ăla de ia manifestă… instinct de conservare, nu cine dezleagă integramele din Sămănătorul, deoarece se preconizează ca È™colile să treacă deplin contabiliceÈ™te în răspunderea primăriilor chiar È™i cu salariile È™i atunci să mai văz eu cine va mai avea curaj să zică eu nu servesc ! la o decizie a consiliului local sau a lui MitraÈ™a, adică a Cachitei Dolores ! Și tot aÈ™a, chiar sunt curioasă, oare È™i la anul se va mai întâmpla ca ACUM de PaÈ™ti, că l-aÈ›i tratat cu sictir pe domnul Salvador Fafulea, când ne-a rugat să ieÈ™im cu copiii ca într-o excursie, că poate vine turiÈ™ti străini la Popas la nea Fane Ciuvîrin la localul La Familia Morometzilor È™i s-au adunat munÈ›i de gunoaie È™i pune primăria remorca la dispoziÈ›ie, iar noi să ieÈ™im doar vreo oră, două, cu copiii, că n-are cine-o-ncărca ! AcÈ›iunea fiind profund educativă pentru părinÈ›ii înÈ™iÈ™i, pentru toÈ›i drujbenii ! Primăria voind ca tot locuitorul să înÈ›eleagă, dacă ieÈ™im să ecologizăm comuna cu È™coala, relansând învățământul rural, că dacă mai depune gunoiul menajer È™i vrejii la întâmplare, nu e bine deloc, pentru că tot copiii lui are de suferit, trebuind să-l strângă È™i să-l încarce în remorcă. Și la orice ne-am fi aÈ™teptat de la această iniÈ›iativă a domnului consilier Marinică, dar să ne saboteze tocmai un coleg de catedră de bio, un dom’ profesor care chiar predă ecologie, È™i să n-anunÈ›e pe copii de acÈ›iune ca să iasă în uichind la ecologizat È™oseaua spre campingul lui nea Fane Ciuvîrin, că vin turiÈ™tii străini, ei bine, nici în cele mai negre vise rele nu ne-am fi aÈ™teptat !â€
„Pardon ! – interveni CenÈ›iÈ™or cu vocea ei răguÈ™ită È™i fermă, luminându-È™i ochiÈ™orii de păreau două stopuri verzi alăturate. Dudu al meu, Vizdelo, nu e de… biologie ca… dumneata ! Mai ai multă carte de învățat la particulara aia până să È™tii măcar pe sfert cât Dudiță al meu, care È™i-a conceput È™i scris absolut singur lucrarea de grad pe tema asemănărilor È™i deosebirilor de comportament dintre gândacii de bucătărie roÈ™caÈ›i Blatta germanica È™i cei negri Periplaneta orientalis, în contextul urbanizării intercity (inclusiv săteÈ™ti prin demolare) a Republicii Socialiste România ! Operă apreciată ca perfect publicabilă-n uie de domnul cadru… didactic universitar îndrumător, etolog de renume european, care a demonstrat recent parlamentarilor vânători È™i colecÈ›ionari, pe bază de cercetări cu camera ascunsă, că împuÈ™când lupii, haita slăbeÈ™te față de căprioare sau cerbi È™i tocmai de aceea atacă ei ACUM, înjosindu-se, oile mioritice È™i turiÈ™tii, ba chiar coboară È™i la marginile cu blocuri ale oraÈ™elor ceauÈ™iste, să scotocească odată cu pensionarii prin pubele Și oricât ai căuta È™i tu, n-ai să È™tii niciodată, Vizdelo, atâta carte cât Dudu la particulara aia a ta de-È›i permite să mai È™i suplineÈ™ti, să faci orele lui Teofan Davidovici când se duce cu frate-su după marfă È™i să mai pierzi din timpuleÈ›ul tău È™i ca să dai la iepuri, canar, hamsteri È™i peÈ™ti, parcă îngrijitoarele, paznicii sau chiar elevii de serviciu n-ar putea să-È™i însuÈ™ească aceste abilități !â€
„Ca să călăuzesc cimpanzeul printr-un parcurs curricular, gestionându-i ocaziile de învățare – îi râse-n râtul de purcică Vizdela Socrates-Cucuteni – nici n-am nevoie de atâta carte câtă oi fi È™tiind dumneata că È™tie soÈ›ul ! E suficient să mă-mbrac decent, ca o ghiduță ! Și nu de la zgonhen ! Plus că, aÈ™a cum spunea colonelul Agheev prietenei mele celei mai bune, Corela Drob, precum controlul prezenÈ›ei elevilor te face-n momentul organizatoric al lecÈ›iei cum ai fi de la EvidenÈ›a PopulaÈ›iei, sau de la Penitenciarul Rahova când numeri deÈ›inuÈ›ii, tot aÈ™a trebuie să fie È™i cu atingerea obiectivelor : lecÈ›ia ideală trebuie să ofere elevilor o succesiune de secvenÈ›e didactice concepute ca tot atâtea ocazii de instruire, de dobândire de noi clarificări conceptuale, cunoÈ™tinÈ›e È™i competenÈ›e, de însuÈ™ire de capacități, deprinderi È™i atitudini, în È™irul acestor contexte de învățare propunătorul trebuind să se comporte ca un vigilent AGENT DE CIRCULAÞIE, veghind ca fiecare elev sau grup să circule după reguli performante ! ÃŽn ce priveÈ™te însă criza de bani a È™colii, eu cred că, aÈ™a cum îi spunea È™i AleksaÈ™ka prietenei mele, Corela Drob, CenÈ›ico, se poate institui un larg evantai de amenzi, aprobat de comitetul de părinÈ›i al È™colii, deci perfect legal. N-a venit contravenientul cu batistă, a înjurat, a spart un geam, a adăugat belciuge personalităților din manualul alternativ, a scris muie pe tablă, a lipsit nemotivat, mai È™tiu ce-a făcut sau n-a făcut, se pot concepe mii È™i mii de pretexte, iar dacă mai È™i cointeresăm cadrele cu un 15-20 % din încasări sau din recuperări din ce nu s-a încasat, e de neconceput să nu se poată stoarce de la urangutanii de părinÈ›i sume impresionante !â€
„Pentru că ar fi È™i ilegal ca cineva să È™tie mai multă carte decât are de predat ! – sări ACUM albastră toată Corela Drob în ajutorul Vizdelei. Atât Legea ÃŽnvățământului cât È™i Statutul cadrelor ăstora… didactice pedepsesc cu cea mai mare severitate pe orice profesor care predă mai mult decât cere programa ! Concret, a vorbi elevului de gimnaziu despre antropogeneză sau despre centrii de reacÈ›ie implicaÈ›i în fotosinteza bacteriană sau a plantelor este o violare gravă a curriculumului actual È™i ar trebui sancÈ›ionată !â€
„Nu este nici pe departe adevărat – înțelese cu umilință Dudu Străchinaru cine este persoana criticată – că aș fi îndrăznit EU să mă gândesc vreodată să sabotez lăudabila inițiativă a domnului primar Buțai de a face de Paști curățenie cu copiii domnului director Filatov în zona campingului domnului Ciuvîrin ! Eu, eu, Vizdelo, eu țin la reputația mea în arhipelagul școlar și îi sunt credincios Salticihei, Kabanihei, tuturor vechililor, generalului Vasea, ca și tuturor arendașilor de la Cuzco. Și atâta vreme cât nu am redevenit legal slugile primăriei încât să pună mâna pe telefon pistruiata de Cachita Dolores (o simplă secretară !) sau analfabetul de Salvador Fafulea de la butelii, fie și din inițiativa cumulardului deja domn consilier Marinică, și să ne scoată de la ore la curățat străzile, ulițele, campingurile, eu nu înțeleg să mă achit, chit că e stare de necesitate că vine prefectul cu o delegație mereu anunțată, din uie, condusă de Katrina Djorkaeff-Tornado ! Ceea ce, de fapt, nu m-ar fi împiedicat să-mi iau clasa și să mă duc !!! Dar cum dracu să mă duc doar eu ? cu ai mei de-a cincea, când toată lumea s-a fofilat, Vizdelo ? Pe cei d-a opta i-au oprit doamnele Răzvana Mihalache și Didina Arnăutu, ca să-i pregătească pentru apropiatele simulări de examene. La a șaptea, doamna Veturia avea anteprogramată excursie la Căgiurzia, iar la a șasea, domnul Calițoiu a zis că fără adresă scrisă nu scoate elevii, să-i calce ai lui Bukamașkin cu remorca și să răspundă el ca diriginte că nu i-a supravegheat ! Fiind și supradotatul de Frecardo la el în clasă ! Mai comentând și că e posibil orice numai datorită proprietății de stat, adică a dominației discreționare a clasei politice cu clientelă și stăpâni cu tot, asupra SISTEMULUI, asupra resurselor materiale și umane și de iepuri, ceea ce-nseamnă că arhipelagul școlar este unul din giganții falimentari ai bolșevismului și va funcționa la nesfârșit cam tot ca înainte, cu imense pierderi, investițiile-n elevi nerecuperându-se niciodată !
Alții s-au făcut că nici n-au auzit de apelul la o comună ecologizată, Vizdelo, și așa am rămas numai eu să ies cu cei de-a cincea, dar n-am putut ! Deoarece s-ar fi clevetit atunci despre mine că am exploatat munca copiilor, interzisă de ONU, pentru cinci mici și o bere, plus figura Anfisei Barabanova cu tirbușonul, ba chiar mai ticălos lucru, s-ar fi interpretat că am făcut lună la benzinărie și la localul La Familia Morometzilor perfect conștient că îmi voi schimba actualul loc de muncă pe unul de pe-acolo, după ce voi muri ca prof nătâng !
Da voi muri ca supracalificat ! Și în acest sens, viitorul nu e al meu, care am permis de citit la Academie, nici al Vanessei, care neavând ea nici puradei, nici mascul și nici tembelizor deschis non-stop, citește mai mult decât o întreagă gubernie, și nici a colegei noastre mai tinere, Ina, care, păcălită de mine cum a m fost și eu de iresponsabilul Foma Akimușkin – nu i-ar putrezi oasele dac-a murit ! – că știința e fermecătoare, a învățat de-a luat-o dracii fizica atomică la Măgurele și ACUM ea n-are voie să le explice la copii nici cum funcționează un breloc cu laser din ăla de care are la minibig la Statornicia, deoarece ea ar încălca principiul oligopedagogic că elevul nu trebuie să știe decât ce poate… să facă, obligându-se astfel 80 % din viitorii europeni ai țării să plece de pe băncile școlii generale obligatorii cu niște cunoștințe științifice din epoca lui Dinicu Golescu !
De aceea È™i zic, ca Inocencia, că viitorul în È™coala asta nu-i nici al meu, nici al Vanessei È™i nici al Haritinei. Viitorul este al oligopedagogiei, deci al Vizdelei, fiindcă e mai important să dai la iepuri, la canar, la hamsteri sau la peÈ™tiÈ™ori, decât să-È›i umpli căpățâna, să-È›i încarci până la indigestie memoria cu o imagine globală despre Univers È™i-n particular despre Pământul nostru, adusă perpetuu la zi prin eforturi de martir la salariile de cadru… didactic care se vrea informat, cum încearcă vecina mea de bloc…â€
„Nu fac eforturi să mă documentez, citesc de plăcere, numai că nu toate cărÈ›ile râvnite pot să mi le cumpăr ! Dragilor, ce să vă spun ? Eu nu cred deloc că viitorul È™colii în postromânism este al Vizdelei – interveni surâzând batjocoritor Răzvanessa. Viitorul rămâne al megaprofului, al lui Foma AkimuÈ™kin dacă vreÈ›i, cărturarul care OFICIA la catedră precum părintele Ankifie în amvon, generalul Agheev la parada de 23 August sau Marinică Drujbescu mâine, ca preÈ™edinte al CurÈ›ii ConstituÈ›ionale, în togă festivă ! Da-da, OFICIA, ca Vasile Pârvan în Memoriale, iluminându-i apostolic pe copiii drujbeni, chiar dacă la sfârÈ™itul activității ei nu È™tiau să facă nimic în plus față de începutul lecÈ›iei, zguduindu-i el că mai există pe lumea asta È™i altceva decât coclaurile de pe AmpoiÈ›a, Hodivoaia È™i Spălătura, injectând în ei MEMORIE AFECTIVÃ, care-i singura durabilă ! O să piară, fraÈ›ilor, surorilor, È™i moda asta a operaÈ›ionalelor, la care Diță a reacÈ›ionat botezându-È™i purcelul, care-mi guiță È™i mi se cacă mie sub geam, Skinner, care înseamnă nu numai Șorici, este numele unui Pavlov american, care a cam transformat didactica în dresaj, încât vorbeÈ™te colegul meu Străchinaru de oligopedagogie, de o È™coală fără cadre… didactice, în care orice necalificat poate gestiona-dirija secvenÈ›e de parcurs curricular ocazionând elevului să-È™i descopere activ, nu pasiv, cunoÈ™tinÈ›ele sub formă de rezolvări de probleme, de teste pentru rezultate… Rostul lecturii Luceafărului fiind necultural : nu o emoÈ›ie metanoică vizăm, ci niÈ™te analize pe o masă de disecÈ›ie cu maÈ™ina de cusut È™i cu umbrela, ca să iei note mari la bac ! Și È™tiu caz de elevă maltratată de gorila de mă-sa că citea Kafka în anul bacului !… Și aÈ™ mai remarca, hm, caracterul de clasă al anumitor chestii : oare cui poate folosi bacul internaÈ›ional ? Esmeraldei lui Harneală ? Gaviotei lui Vampiru ?… nici vorbă ! Ci doar cui vrea studii superioare-n uie, È™i-È™i permite ! Deci numai copilului din upercutclas ! De unde suspiciunea că cleptocraÈ›ia ar putea impune inclusiv opÈ›iunea strategică pentru o cetate oligoeducativă complet incultă ! Ceea ce înseamnă generalizarea unui învățământ strict profesional, pe care-l poÈ›i absolvi fără să fi citit o singură carte ! Lucru tolerabil în postgermanism, nu însă È™i-n postromânism !â€
„În această dezbatere informală, È™i, atâta vreme cât nu-i Teofan Davidovici, cam infernală, cam very brain storming – interveni pe ton avocățesc Fefeleaga, uitându-se galeÈ™ la Moluscă dacă zice bine – mi-aÈ™ permite, stimaÈ›i colegi, să fac despre Noua RevoluÈ›ie Școlară o analogie proporÈ›ională cu ce spunea eseistul reacÈ›ionar Heidegger, dar a observat È™i un mare critic român, despre opera de artă, că într-o capodoperă, cum trebuie să fie fenomenologic È™i Noua RevoluÈ›ie Școlară, proporÈ›ia de aur dintre conservatorism È™i un experimentalism de avangardă, deci cu conotaÈ›ii lichidatoriste a postromânism, cum zicea Răzvana, totdeauna e favorabilă la sănătate È™i virtute ! Și e È™i normal, fiindcă învățământul a fost privit la noi, în pedagogia dejist-ceauÈ™istă, din perspectivă sistemică, adică materialist-dialectică-n pijama structuralistă ! Pijama care dacă nu ne mai măreÈ™te È™i nouă leafa, dispare ACUM, deoarece resursele umane au o importanță capitală în orice SISTEM expus universalizării globalizării !â€
„Sunt absolut de acord cu mai vârstnicii mei colegi È™i prieteni – tuÈ™i puÈ›in È™i roÈ™i de emoÈ›ie Haritina că vorbea de față cu Dudiță – având aceeaÈ™i impresie cu ei că ansamblul înnoirilor trebuie privit È™i în continuare creativ-inovativ numai din perspectivă sistemică, iar ceea ce vreau sa subliniez este că È›ara mea nu e o insulă-n Europa, ci la rându-i o subparte a unui megasistem contextual, care în Occident, după tulburările maoiste din mai 1968, s-a macrostabilizat într-un mod foarte realist, dar încă stupefiant pentru noi, care trebuie să ne armonizăm standardele după uie pur È™i simplu modificând scopul suprem al politicii È™colare, care-n condiÈ›iile postmoderne ale tiraniei tipizatelor È™i robotizatelor, nu mai este clasica formare a forÈ›ei de muncă, ci formarea consumatorului, fără de care orice economie de piață nici n-ar fi de conceput ca bază a suprastructurii unei societăți de consumaÈ›ie ! EducaÈ›ia pentru muncă devine astfel, oligopedagogic rostindu-ne, educaÈ›ie în È™i pentru consum, furnizorul de formare având a-l face pe elev competent È™i performant să aleagă, să opteze, să se orienteze în labirintul unui bâlci întins pe zeci de pogoane, unde de pe mii de tarabe i se oferă sute de mii de produse în zeci de milioane de exemplare ca dintr-un mitic corn al abundenÈ›ei, el trebuind să aloce pe diverse capitole ale micului său buget venitul de care dispune, într-un ceas fast È™i pentru interesul propriu È™i al afacerii, adică al familiei sale È™i al economiei naÈ›ionale, care va fi în cel mai rău caz întremată din exterior, făcută cu timpul capabilă să suporte de să ne mai mărească ăștia È™i nouă leafa !â€
„N-aș fi dorit să mă amestec în dezbatere – surâse jenată Ciomolunga amintindu-și brusc că unii colegi au remarcat că are chiloții ei mari cârpiți – dar însăși analiza sistemică adoptată a împins lucrurile pe făgașul istoriei, geografiei, culturii civice, pe domeniul științelor sociale în general. Fapt care îmi dă prilejul să punctez două vorbe despre actualitatea lui Marx.
Prima observație este un sfat : să nu-și facă nimeni vreo iluzie că în republica răsprofilor vor fi vreodată priorități bugetare învățământul, cercetarea sau cultura. Dimpotrivă, se va încerca smulgerea de voturi proletare prin negarea fățișă a unei emanației a puterii dinspre cărturari ! Iar dovada la ce spun eu va fi un fel de persecuție tot amânând să ne mai mărească și nouă leafa, indexarea amărâtă din 2000 acordându-ni-se abia după ce-om înghiți să se țipe la noi ca la vite și să fim amenințați cu justiția și cu ura populației c-am păpat ca salarii banii de higienizări ! Astfel, Mineriada cea scurtă va deveni pentru noi o Mizeriadă mai lungă. Și vom ajunge atunci să înțelegem de ce corpul didactic din uie este foarte la stânga : numai amenințându-i cu tot ce poate face marxismul aplicat bogătașilor, le putem smulge o brumă de respect proprietarilor noștri !
A doua observație se referă la pretenția politicienilor că ne bagă ei în uie. Este evident o lăudăroșenie fără fond. România nu putea fi factor activ decât dacă își dezvolta un învățământ care să genereze europeni.
Bineînțeles nu s-a dorit acest lucru. Dacă se dorea, ni se mai mărea și nouă leafa și încă de mult.
De aceea, nu noi intrăm în Europa, stimați tovarăși colegi, ci capitalismul ne civilizează ! Fiindcă exact cum observau Karl Marx și Friedrich Engels în celebrul lor Manifest, elogiind burghezia, desigur cea necoruptă, occidentală, care trăiește din profit propriu nu din parazitarea statului, burghezia asta nu poate rezista concurenței fără a revoluționa continuu mijloacele de producție și fără a-și lărgi necontenit piețele de desfacere, fără a face rost de noi și noi debușee, ceea ce presupune civilizarea țarilor învecinate, rând pe rând, proces inevitabil, pentru că niște troglodiți s-ar crampona de micile lor necesitați tribale, ca azi la Drujba, și n-ar avea nevoie de produse de înaltă tehnologie, sofisticată până la absurd, dar care, după primele valuri uie, ni se va băga și nouă pe gât, să fim o societate de tip stomac aici, cu creierii în cu totul altă parte…!
O ! TOVARÃȘ ! ce minunat sună acest cuvânt ! Și în 13 iunie 1990, credeam că l-am recâștigat pentru gloria limbii noastre !
Iacă dar, stimaÈ›i tovarăși, că realitatea obiectivă explorată în viziune sistemică ne bagă obiectiv în Europa, chiar È™i dacă prin paradox politicienii s-ar opune unei încărcări rezonabile a programelor È™i a parcursurilor curriculare ca È™i să ne mai mărească È™i nouă leafa !â€
Cențica asculta și nu asculta, cu priviri reci și verzi de purcică de faianță aducătoare de noroc, ce vorbeau ăștia, ideile soțului fiindu-i de mult familiare și disprețuite, începând cu aceea de a picheta cuhniile răsprofilor ajunși guvernanți, deci responsabili de dezastrul țării, suprapunându-ne ca să părem mai mulți peste prăbușirea economiilor a milioane de leneși, care s-au încrezut în dobânzi mari și n-au înțeles adevărul liberal elementar că unde-i minister de justiție, nu sunt posibile câștiguri fără muncă decât pentru intușabili.
Dormita, dormita și sări-n sus ca o mreană dup-o musculiță de rubin, dar frânele de la marele Mercedes blindat, albastru de Voroneț, al directorului Teofan Davidovici Filatov, pe care le auzise-n vis, se dovediră inexacte.
Călăuziți de elevii de serviciu și de-o-ngrijitoare voioasă, în contradictoriul cel infestat de cadre… didactice năzuind să li se mai mărească și lor leafa, intrară șeful de post Aleksașka Agheev, secretara lui Buțai de la primărie, Cachita Dolores, precum și secătura de Salvador Fafulea de la butelii, care dijmuia-n mica piață locală de lângă Cvartalul Rușilor pe micii producători.
Blond, nalt cât unchiul Stiopa Milițianul din poveștile tanchiștilor, Aleksașka trimise doar în treacăt un salut din obiectivele sale cadru de sub cozoroc Corelei Drob, cum sta ea-ntr-un colț cu buzele ferecate, mută ca o floricică albastră de nu-mă-uita.
„Stimați participanți, ne-am deplasat aici -– se justifică el de cum li se făcură loc la masa goală doar lui și Cachitei, nu și lui Fafulea – pentru a vă aduce salutul POLIÞIEI și al domnului primar Mitrofan Buțai personal, la sesiunea de comunicări privind Noua Revoluție Școlară, a cărei menire este să întărească ordinea și disciplina, punându-se ACCENT pe verificarea externă prin examene terminale la bac și capa, la cât mai multe discipline posibil, precum și pe notele la toate materiile, ca instrumente coercitive de restrângere pe toată viața a orientării școlare și profesionale la anumiți elevi, care ca când le-ai lua carnetul nu mai pot merge mai departe ca înainte pregătindu-se de admitere doar cu câteva luni de meditații sau de învățătură luată-n serios, că îi trage-n jos mediile din opt sau doisprezece ani de muncă dacă paralel școlii au citit formându-și o imagine independentă despre lume, în spatele trâmbițatei libertăți de a opta pentru, de obicei, două opționale din două, ascunzându-se această criminală privare a elevului de timp propriu, șantajându-l cu restrângerea viitorului, OBLIGÂNDU-L SÃ SE PREGÃTEASCÃ DE ADMITEREA-N FACULTATE DE LA GRÃDINIÞÃ PÂN’ LA BAC !
Logic, două concluzii pozitive reies de aici : prima, că vânând note continuu, cercopitecii vor avea preocupări, spre marea satisfacție a părinților, și o să mai scadă atunci infracționalitatea juvenilă, iar a doua, că populația de mâine va manifesta o omogenizare la citit mai aproape de principiul lui Gutalinșcik, care este și idealul culturii și al supremației noastre pe acest continent al omului alb, că să nu mai poți discrimina când vorbește academicianul și când omul cu pulanul ! Cu alte cuvinte, concrete, va fi timp mai puțin nu numai pentru vagabondaj și mozol, ci și pentru cetitul cărților și atunci cazuri ca ce-a dat la tembelizor aseară de muma care și-a omorât propria-i fiică, lovind-o cu ciocanul de șnițel că citea Goethe fără să-l aibă-n programa de bacul de vine peste numai două luni, s-ar putea să se banalizeze, dar aceasta este lupta pentru existență într-un sistem competițional și n-ai decât să te adaptezi dacă vrei să ieși din muie ca să intri-n uie !
Cum m-am adaptat și eu la situația operativă și informativă din Drujba de cum am descins, rezultatul fiind că la noi n-au cum să se petreacă grozăvii ca în celelalte localități, cum dă la tembelizor și-n presulică senzații.
Ne mai confruntăm doar cu unele găinării mărunte, dar avem toate motivele să sperăm că justiția își va spune cuvântul și se va pune o stavilă furturilor de pe câmp, care în ultima vreme-ncep să se-nmulțească din nou până la recrudescență, pe măsură ce se maturează diferite culturi sezoniere și marginalizate, cum zicea și regretatul de Emil Cioran în exercițiile sale de funcțiune…
ÃŽn concluzie, trebuie să ieÈ™im din cultura delăsării, a nemulÈ›umirii, È™i să ne însuÈ™im o concepÈ›ie nouă, depășind mentalitatea comunistă că poliÈ›ia este obligată să ne păzească nouă bunurile, când conform legii, ea nu este decât un organ constatator, de anchetă cum de s-a putut comite furtul ! Fiecare unitate comercială sau instituÈ›ie de pe raza comunei Drujba este atunci chemată È™i trebuie să se preocupe ca să vină la mine la avizat cu propriul ei plan cadru de pază, activitate-n care să se ia legătura cu unitățile de jandarmi, gardienii publici, precum È™i cu badigarzii particulari ai unității È™colare, plătiÈ›i de părinÈ›i, È™i să se È›ină seama că am semnale de la È™coală că între anumite ore de curs, când nu se fac, dându-li-se la magoÈ›i drumul acasă sub pretext ca să vadă emisiuni sau meciul prin care, aranjat sau nu, se relansează cine ia în 1998 titlul, È™i până la venirea paznicilor mai târziu, tot localul rămâne la discreÈ›ia întâmplării, favorizându-se infracÈ›iunile ! Ca È™i-n uichind, când mă È™i mir că, nemaiexistând ca pe vremuri organizată permanenÈ›a non-stop a învățătoarelor È™i profesoarelor sâmbăta È™i duminica, nu s-au furat încă iepuraÈ™ii-playboyaÈ™ii din cuÈ™tile de la intrare È™i nu s-a dat spargere la canar, hamster È™i peÈ™tiÈ™orii decorativi, care au căutare atât în bazar la Căgiurzia cât È™i la Cuzco !â€
„Decât să vin sâmbăta și duminica să fac de gardă la iepuri ca înainte, prefer să se fure toate lighioanele Vizdelei și să i le plătesc din portofoliul meu !†– explodă Inocencia, aprinzându-și obiectivele cadru ca pe niște stopuri dând cumva undă verde, de cum intrase prietenul dușmancei sale Corela Drob, să se ducă-n opționalul mă-sii de provenit !
„UÈ™or de zis, dar greu de scos din portofoliu ! – râse batjocoritor Marinică Drujbescu trecându-È™i o mână palidă prin pletele-i negre de harfist biblic. Ce nu s-a-nÈ›eles din orientările È™i indicaÈ›iile lui SaÈ™a, care este un mesager al puterii instalate democratic, CenÈ›ico, am impresia ca consilier de importanță comunală că este că noi uităm că încălcăm actul fundamental, care este ConstituÈ›ia È™i ne interzice expres ca să muncim, la stat ! sâmbăta È™i duminica, aÈ™a că eu am sprijinit cu toată energia iniÈ›iativa lui MitraÈ™a, Drujba noastră să fie o comună model, pilot, fără infracÈ›iuni, iar ceea ce vrem să evităm în È™coală nu e atât o spargere de proporÈ›ii – că n-avem valori tentante – cât înregistrarea vreunei amărâte de infracÈ›iuni, oricât de mici ! Că dacă n-ar fi ConstituÈ›ia, v-ar băga imediat la gărzi uichindale, nu numai în È™coli, ci È™i la primării, CenÈ›ico ! Dar despre ce zici că nu serveÈ™ti, nu e obligatoriu, pentru că se poate concepe un plan de pază judicios întocmit managerial încât să-mpace È™i capra, È™i varza !. AÈ™a de pildă, am putea întârzia toÈ›i în zilele de lucru ceva mai multiÈ™or în È™coală, întocmind proiecte de tehnologie didactică È™i gândindu-ne la opÈ›ionale, respectiv la extinderi, ca să poată intra paznicii mai târziu È™i, corespunzător, să venim mai devreme dimineaÈ›a, compensând sâmbăta È™i duminica, să le facem paznicilor ture de zi ! Și mai sunt È™i femeile de serviciu, atât cele din schimbul de după-amiază cât È™i cele de se schimbă de dimineață, care pot să fie ceva mai performant întrebuinÈ›ate decât pân-ACUM…â€
Domnul profesor de bio Dudu Străchinaru privi lung pe fereastră la un cuplu de guguștiuci incapabili, poate prea tineri, deși sex făceau, să-și desăvârșească începutul cuib doar din câteva crenguțe : ce aducea el cu mare osteneală, ea nu izbutea să potrivească durabil. Dar o să-nvețe dobitoaca prin condiționare operantă ! Speranță care-i trezi iar lui sentimentul absurdității de a învăța tu pe altul ! Cât despre disputa neveste-sii cu ăsta, nu socotea necesar să intervină, știind bine că învățătorașul o să termine făcut arșice !
Se gândi îndurerat iar la ce caută el în cancelaria asta infectă și c-a nenorocit-o pe biata Inocencia și a fecundat-o să expulzeze-ntr-o lume ostilă doi puradei cvasi-handicapați ca viitor, pe Genaro și pe Maricusa, care nu știau nici ce e aia să ieși cu părinții tăi să servești o masă gătită de alții la un restaurant, la Popas măcar !
Îl podidea plânsul. Ar fi băut pentru rehidratare nu pișălăul de bere al Anfisei, ci tot atâta vodcă de la Katiușa, cu emulgator E-471 și cu aromă de tanc T-34 în compoziția dupe etichetă. Îl gâdila o durere profundă și dulce după urechea stângă, iradiind satanic în creierașii săi de prof, pudrați și afânați și umezi, ca niște bureți de tablă uitați peste vară la dospit în apa din gălețică-n dulăpiorul clasei, de văzu oranj.
El se uita la Cențica lui cu cerească seninătate de cadavru rece, ca prin microsoftul lui Gates sau ca prin telescopul astral al lui Hubble sau ca prin casca lui Schumi ieșind crispat de la boxe în pistă, parcă nu i-ar mai fi legat nimic de când ea mersese la Staruha Izerghil la izbuliță să se spovedească popii Panda pentru consiliere ce strategie să adopte de să le meargă și lor la familie mai bine cu banii, în contextul de nu ne mai mărește și nouă leafa, iar zgripțuroaica-i impusese postul ideal, patruzeci de zile de stenbai total într-o primă tranșă, tocmai aici băgându-și demonul Udaloi extinderea de neglijaseră toți să mai avertizeze pe insignifiantul soț, de-și închipuia ACUM că greva conjugală va dura-n morții mă-sii până la primul câștig, care conform legilor probabilistice putea veni și-n două zile, și-n 2007, și-n 20 007 !
Și asta numai pentru că n-a făcut nimic concret în costumul de zgonhen cu pământul Pușii la primărie !
Iat-o ! Vopsită-n roșu coafural la păru-i sârmos și-n rărire naturală, împletit ca de negrese-n fundițe răsturnate ca dintr-un excitant videoclip, pistruiata secretară Cachita Dolores a lui Mitrofan Buțai luă din gura tânărului consilier cuvântul, cu pehaș cu tot, cum puncta Fukuyama, interogându-ne retoric că cui a dat Teofan Davidovici completare orele de desen.
„Lu' Corela Drob ! – răspunse Fefeleaga puÈ›in răstit. Că ăștia de după-masă nu ne-am înÈ›eles pe ele să le-mpărÈ›im ! Mai bine să le ia altul străin !… Dar… Dar era È™i normal din partea unui îndrăgostit de iepuri, ca Teofan, când talentata noastră colegă de dimineață, CoreluÈ›a, ne-a creat logo-ul instituÈ›iei, sub forma unui iepuraÈ™-elev cu două degete-n sus, care se cere să răspundă, imprimat recent È™i pe tricourile comandate la covoare la doamna Ciuvîrina pentru formaÈ›ia noastră de dans modern de fete de-a opta, pregătită de Muriela Tulup, cu rezultate la numeroase concursuri !â€
„Să vie sâmbătă de dimineață la primărie cu învățătoresele !… Ãăăă… Cu toate în-vă-ță-toarele !†– ordonă sec Cachita Dolores, cu aerul că dacă eu pot să v-achit telefonul la niște sume de-a dreptul erotice, lumina, lemnele, cărbunii, vidanjarea și alte cheltuieli mai mult sau mai puțin umflate, puteți și voi să vă simțiți față de autoritatea locală, și să-l serviți cu ceva pe Mitrașa, barem acum, că de Paști l-ați tras în piept cu ecologizarea satului spre campingul lui nea Fane Ciuvîrin !
„Da' de țe ? Pen’ ce ?†– se bâlbâi de furie Cențica, deoarece-și planificase exact pe sâmbătă să spele așternuturile și să le mai cârpească, intervenind însă și pentru a evita ca Bonobo al ei să repete ce zisese mirosind ceva de gunoaie, că dac-ar fi el instalat director, atunci CU ACCEPTUL PÃRINÞILOR, cu acte, ar scoate să iasă cu elevii învățătoresele de stau cu aria curriculară pe catedră și împuțitele de profesoroaice nu numai la ecologizare în fiecare sâmbătă, ci și, autumnal, la practică agricolă, banii storși sălbatic din exploatarea muncii copilului la recoltat la particulari mergând, desigur, la dotarea școlii, iar zece la sută, cum fac și miniștrii sau megaprimarii, se vor investi pentru… imaginea managerului Străchinaru ! popularizând cum a aplicat el inovativ la noi în gubernie principiul colectării de resurse din mediu, degrevând statul de unele cheltuieli cu educația, ca să dispună cleptocrația de un buget suplimentar, Cențico !
„O să facă unele precizări domnul Salvador Fafulea !†– aproape că n-o băgă neam în seamă Cachita Dolores, închizându-și a silă ochii căprii de parc-ar fi auzit c-a protestat nu o-nvățătoare-n contradictoriu, ci o cățea cu puiuți când vine remorca să ia gunoiul de la Blocurile Rușilor.
„Eu – luă de la ea cuvântul cu tot cu pehaÈ™ul acru È™i corosiv euroscepticul Fafulea de la butelii – nu vreau să vă reÈ›in decât ca să v-avertizez că, din pricina reiteratei amânări a bugetului, È™i desigur a rectificării lui, s-ar prea putea, s-ar putea aproape sigur de tot, datorită sărăciei unei părÈ›i defavorizate a cetățenilor, rea-voinÈ›ei altora, inconÈ™tienÈ›ei civice în ansamblu, ArendaÈ™ul vostru, ministerul, care încă nu pare să se fi decis definitiv să repună È™coala la discreÈ›ia factorului politic local, n-ar fi exclus ca nici anul acesta să nu vă disemineze decât diplome, adică un model de să-l trageÈ›i la xerox la megabig la Statornicia câte vă trebuie, nu È™i premii sub formă de cărÈ›i la elevi, iar primăria nu va avea de astă dată nici dânsa de unde să vă mai dea mereu, băgând gaze, aÈ™a că e benefic să vă preocupaÈ›i, să vă agitaÈ›i È™i să vă căutaÈ›i È™i să vă găsiÈ›i din vreme printre agenÈ›ii termici, pardon, economici din comună SPONSORI GENEROȘI de sensibilizat, de la care să cerÈ™iÈ›i bani dezinteresaÈ›i de s-aveÈ›i cu ce nominaliza pe elevii supradotaÈ›i performanÈ›i, de export, pentru a-i îndupleca pe termen lung ca să revină-n È›ară după ce ne mai măreÈ™te È™i nouă leafa !â€
„Da' de ce ? Pen' ce ? – se puse iarăși contra CenÈ›iÈ™or, cu ochiÈ™orii ei verzi lucind ca niÈ™te semafoare-n gară la CuÈ›arida. Vorbim, vorbim, vorbim să n-adormim, de parcă È›ara ar geme de sponsori dezinteresaÈ›i ! Eu, mie, dacă nu-mi dă de CÃRÞI nici ArendaÈ™ul, nici generalul Vasea, nici Kabaniha, nici Korobocika È™i nici BuÈ›ai – parcă directorul nostru nu putea fi ordonator terÈ›iar de credit, iar noi n-am inspira destulă încredere să fim unul cuaternar ! – eu obligaÈ›ii față de privatizaÈ›ii din Drujba să È™tiÈ›i că refuz categoric să-mi asum ! Adică cum ? Nici eu, nici mujul meu nu dăm meditaÈ›ii ca să nu fim colaboraÈ›ioniÈ™ti la INVERSIUNEA VALORILOR È™i acum ni se dictează să scoatem premianÈ›i nemerituoÈ™i ca să atragem sponsorizări !†„Dragă, bărbatul înfrumuseÈ›ează pe femeie iar managementul local sfinÈ›eÈ™te locul ! – căută s-o-mbuneze megadoamna Veturia, mângâind-o cu privirea ei blândă È™i resemnată, asemănătoare celei de acum 13 milioane de ani a strămoÈ™ului comun al lamei peruviene È™i al dromaderului saharian. Dacă au, CenÈ›ica mamii, nu ca noi, de ce să nu ne dea ? De ce să ne ofuscăm în detrimentul fericirii elevilor ?†„Eu nu-mi faaac obligaÈ›ii ! – urlă isteric învățătoarea, ca muÈ™cată de aria curriculară de o năpârcă veninoasă yarará. Eu apelez mai bine la părinÈ›i decât la vipoii noÈ™tri, să le cumpere din ce au, din ce n-au cărÈ›ile de premii sau poate alte obiecte, de strictă necesitate, chiar unele de îmbrăcăminte ! Ce, aÈ›i uitat că anul trecut ne-au ieÈ™it vorbe că… am chefuit din banii privatizaÈ›ilor ? Când È›in bine minte că era caniculă È™i eu din portofoliul meu am scos È™i am trimis pe Esmeralda lui Harneală să ia o apă minerală de peste drum de la Raketta !â€
„Uite aÈ™a, cu orgolii neprincipiale, călcăm peste interesele copiilor ! – comentă cu mâhnire multă Marinică Drujbescu. Neglijând esenÈ›a Noii RevoluÈ›ii Școlare : schimbarea mentalităților, trecându-se printr-o inspectare continuă, formativă, de la evaluarea elevului la evaluarea dascălului ! Când e atât de simplu, CenÈ›ico, să întocmeÈ™ti un tabel cu următoarea rubricaÈ›ie : ce cărÈ›i ai diseminat, autorul È™i editura, anul apariÈ›iei, preÈ›ul fiecăreia, numele elevului È™i semnătura acestuia, precum È™i a părintelui, că a minorului n-are valoare juridică, încât fiecare vipoi care a contribuit să poată verifica-n morÈ›ii mă-sii unde i s-au dus paralele ! Te întreabă vreunul mai suspicios ? Atunci îi arăți hârtia tabelată, îi zici aici sunt banii dumneavoastră ! È™i-È›i vezi liniÈ™tită de activitate, că se potoleÈ™te pe loc ca lovit cu leuca ! Pe când apelând la neanderthalienii de părinÈ›i, cum zici tu, dăm de-un alt necaz, că se mai nimereÈ™te ca elevul ăla numai cu menÈ›iune să beneficieze de-o familie mai cu dare de mână È™i să i se cumpere un premiu zdrobitor mai consistent decât va avea o premiantă cu origine amărâtă, mai sănătoasă, mai de KOMBED, È™i atunci ce te faci, Inocencia ?… Dai de la tine ?! Că se creează, dacă ne organizăm cum propui tu, o mare confuzie a valorilor la nivelul clasei È™i al È™colii, atât în rândul elevilor cât È™i printre părinÈ›i È™i totul numai pentru că nu avem niÈ›ică flexibilitate-n proiect de să ne putem învinge talibanismul din noi !â€
„Talibană e mă-ta ! Nesimțitule ! Obrăznicătură ce ești !! Așa ai băgat-o-n groapă și pe biata Pilar Noriega, colega noastră dragă !!!†– păru Cențica pornită a-și înfige degetele rășchirate în pletele lui, săltă trântind scaunul și o zbughi pe ușă direct spre Blocurile Rușilor, fără ca nimeni s-o poată opri, sau să aibă măcar timp s-o lămurească să revină la marea dezbatere.
Moluscă, paralizat cu fălcile-ncleștate ca-n câlți și catran de contradicția că nevastă-sa își revendică vehement pământul și uite că se ia-n gură c-un ambițios consilier de-al primarului, de față fiind și pistruiata Cachita Dolores, și spânul Salvador Fafulea de la butelii !
Privi îndelung la ceas, simțind privirile tuturor ațintite asupra sa și chiar că nu mai știu ce să creadă : Cențica îl avertizase că dacă Filatov mai umblă și după marfă cu frate-su de la abator, întârziind, atunci ea mai mult decât ar fi rămas în școală după orarul obișnuit nu stă nici priponită de dulăpiorul cu cataloage, ea se ridică și pleacă acasă, că doar are treabă ! a luat CAR-ul ăla și trebuie să pregătească de-ale gurii de dus mâine, vineri, de Unu Mai, la Gua și Cica !
Ceea ce și executase !
„Lasă, mă – își clătină mustrător capul lui mare domnul CaliÈ›oiu – potoliÈ›i-vă, măi copii, că vă împacă el ArendaÈ™ul, de la anul, pe toÈ›i ! Că astea de vin în iunie 1998 sunt ultimele premii care se mai dau la clasele primare în istoria României… Păi când spun eu că vine sfârÈ™itul istoriei ca istorioară, cum zicea È™i Fukuyama ! De la anul, vă bagă descriptori de performanță È™i alte drăcii pe care le-a consemnat, voiajând pe bănuÈ›ii de biscuiÈ›i ai norodului, încuiata de Kabaniha ! ÃŽntreba-È›i-o È™i pe Korobocika ! Vă bagă un fel de patru note cum puneau tanchiÈ™tii, de la doi la cinci, că nota unu nu prea se folosea, doar că le zice – în asta È™i stând restructurarea fără bani, într-un jargon ! – bad, suficient, haraÈ™o È™i muy bien, de-o s-auzi p-a lu’ Toska Chiorul BukamaÈ™kin, când o-ntreba-o : cum merge, fa, fii-ta la È™coală ? Păi, È™tiu eu, mânca-È›i-aÈ™ familia ? Are doi suficienÈ›i È™-un bine !!!†„Da’ un muie bien nu i-a dat ? o să se mire atunci groparul nostru. Nu i-a dat, dar o să-i dea ! o să-l încredinÈ›eze ParaskoviuÈ™ka noastră !†– anticipă Veturia, zguduindu-È™i cărnurile de pe ea È™i molipsind până È™i pe Cachita. „RâdeÈ›i voi, râdeÈ›i dar purceaua e moartă-n coteÈ›ul SISTEMULUI ! – își È™terse ex-directorul matematician lacrimile din colÈ›urile obiectivelor cadru. Au îndrăznit, băi, ăștia, cu voiajorii lor È™i cu finanÈ›atorii străini, ce n-au îndrăznit nici ăi mai nespălaÈ›i bolÈ™evici : să nu mai facă-n È™coalele primare ierarhizarea elevilor după merit, după rezultatele la învățătură ! Și asta numai din populism, din ură pe noi, aducând după Mineriadă, Mizeriada : îi deranja-n aria curriculară că amărâtele astea de învățătoare primeau È™i ele câte-o atenÈ›ie de sfârÈ™it de an È™colar, de la părinÈ›i, nu de la autorități. Și scoteau unele poate mai mulÈ›i premianÈ›i decât generează fiinÈ›a noastră naÈ›ională. Că barem, când mai aveam tanchiÈ™ti, se încheia anul È™colar aÈ™a : te beÈ™telea o zi sau două că n-ai făcut lămurirea țăranului cu colhozul È™i cu ateismul, care-i rodea pe-atunci, dar în a treia ne împăcam, ne aduceau până È™i orchestra de mandoline de la Clubul TanchiÈ™tilor, recitatori, dansatori de gopak È™i de căluÈ™, coriÈ™ti – era Ziua ÃŽnvățătorului, moÈ™tenită de la Spiru Haret sau de la Daniil Sihastrul sau de la Pitagora, È™i se lăsa cu chef mare È™i cu zbenguială !… Dacă nu È™i cu zumbai-zumbai ! Voi ăștia tinerii È™tiÈ›i, băi, ce e aia periniÈ›a ?… Dar ACUM ?… Acum nu mai È™tii sigur nici dacă-È›i dă salariul pe vară È™i nici nu înÈ›elegi cum È›i-l calculează ! De unde È™i concluzia care nu mai trebuie demonstrată prin reducere la absurd că pe măsură ce s-a răspândit tembelizorul, a scăzut ca mărime invers proporÈ›ională È™i accentul pus de proprietarii SISTEMULUI pe profesori, pe intelectuali în genere !â€
„Lasă, băi Ninele, că sunteÈ›i È™i mulÈ›i în SISTEM ! – ridică È™apca din Caietul Profesorului de Serviciu polcovnicul Agheev, cu obidă neuitând observaÈ›ia matematicianului la KatiuÈ™a că tu eÈ™ti plutonier, pe când cățeaua de intervenÈ›ie din gip are grad de locotenent ! Vorba ceea, Ninele : cătă frunză, câtă iarbă yuyo ! Câtă opÈ›ionalul-È›igăncii la popa Panda-n cimitir ! Patru-cinci sute de mii de suflete ! O juma de milion de guri È™i burÈ›i de umplut ! De unde, mă Ninele, să facă față finanÈ›ele noastre obosite ? Când din istorie rezultă, chiar È™i din manualele astea alternative la ăla continuu de să-l aprobe anual parlamentarii în sesiune solemne, că-n cele mai mari bătălii ale lor cu turcii, marii noÈ™tri voievozi, care n-ar fi admis să joace Hagi la Galatasaray, nu s-au confruntat niciodată cu urgii mai mari de o sută de mii de păgâni ! Pe când SISTEMUL È›ine azi încincit pe-atâta ! Și măcar de È™i-ar face toÈ›i datoria, de È™i-ar merita salariile, dar nici măcar cele 18-19 ore pe săptămână, cât e de fapt de muncit cu aria curriculară pe catedră, că restul e vrăjeală, nici pe-alea nu È™i le fac toÈ›i. Și să-mi zică mie cineva că nu-i aÈ™a, mie care È™tiu tot ce se întâmplă în Drujba È™i pe o rază de o sută de verste împrejur ! Că-i demonstrez cu probe È™i cu martori că aÈ™a e cum spun eu ! Fiindcă altfel nici nu se explică ca niÈ™te mucoÈ™i să strige după mine Garcea !, confundându-mă cu personajul ridicol È™i mai puÈ›in inteligent de pe micul ecran… Una din funcÈ›iile noii È™coli democratice, cum zicea È™i domnul profesor Dudu Străchinaru la KatiuÈ™a, fiind de a corecta în cetatea oligoeducativă ce strică alte organe, datoria cadrelor didactice fiind restabilirea autorității comunale, influențând pozitiv pe părinÈ›i să nu mai recomande la copii vizionarea anumitor emisiuni !â€
„Eu – se simți dator a exploata vinovata muțenie a cadrelor… didactice Salvador Fafulea, omul de la butelii și din piață al primarului – să-mi moară ce-am mai scump încă în stadiul de zigot dacă voi aici-șa mai știți să scoateți ca înainte ideile principale dintr-un text prezentat sub formă de pagină și să valorificați valențele de adevăr ale ocaziilor formative cu potențial educativ de concentrate patriotice, cum analizează și domnișoara Brenda-n Autonomia locală !… Păi eu când eram gibon, tot pe băncile astea de-acuma, țiu minte că-mi da domnu Calițoiu câte treizeci de probleme pe zi, doamna Didina Arnăutu tot atâtea comentarii și schema la propoziții, doamna Veturia Lazaridi să desenez hărți color și să conspectez ce n-a apucat să mai predea, atât la istorie cât și la geografie sau la cultură civică – educație cetățenească cred că-i zicea pe-atunci, și la informări politice, rezumatul ; pe urmă, domnul director Teofan Davidovici Filatov, la fel, că să-i desenez și să știu pe de rost toate oasele, iar la celelalte obiecte, așijderea, abia pridideam cu ele, cu portative, cu formule, cu transcrierea cuvintelor în vocabulare… Și noi pe atunci nu știam de sâmbătă liberă ca acuma ! Iar dacă veneam vreunul cu tema nefăcută, păi mâncam o bătută de ne suna apa-n cap ! Până și-n genunchi pe nuci de cocos am stat pân-am realizat deosebirea dintre Teorema lui Thales și Teorema Fundamentală a Asemănării, sau până m-am dumirit cum e cu congruența și egalitatea factorilor produsului cartezian !
Cu alte cuvinte, o obsesie a școlii era să se preocupe insistent de organizarea timpului liber al tineretului, nelăsându-i răgaz de altceva, să se țină de prostii ! Că nu numai că nu mai citește unul nici presulică măcar, dar nici dialogurile la tembelizor !!! Până noaptea târziu, am reținut că fetele și băieții se-mplimbă de la Raketta la Katiușa și retur, se mai bat, dar și glumesc ca niște mafioți la tâlcșou de ziua lor, conversează, dar și cântă, scrie sintagme pe garduri și pe ziduri, dar le și șterge pe precedentele când își schimbă de paradigmă, aruncă ambalajele de la dulciuri, țigări și băutură pe unde nimerește, ca și cojile de semințe, dar le mai colectează gunoierii primăriei, care e și motivația prezenței mele, că-ntre amintitele discoteci e un rai ecologist ca-n uie și numai școala se comportă ca-n muie, ca o gaură neagră a Drujbei, absorbind parcă pentru a face notă discordantă toate hârtiile și mizeriile și hoiturile din jur !
Ce face direcția ? Ce face consiliul de administrație ? Ce face profesorul de biologie și agricultură Străchinaru ? Ce face comisia metodică pe aria curriculară Matematică și Științe ale naturii ? Ale naturii, băi !!!
O asemenea sabotare a eforturilor unei întregi comunități, autoritatea legal aleasă și constituită nu o mai poate tolera la nesfârșit, deoarece managementul local trebuie să sfințească locul ca-n toate țările civilizate, unde învățătoarele și profele sunt angajate ale primarului și ale stafffffului său !
Să nu ia cine È™tiu eu cupa È™i campionatul, vă mai dau un ultim avertisment, să n-ajungă Ilie Cobra-n finală la Paris contra brazilianului Ronaldo, dacă glumesc, să composteze apărarea braziliană să i-o vâre-n aÈ›e lui Tăfărel, să nu-i pupe pe pupătoare franÈ›uzoaicele pe emisarii noÈ™tri dacă nu ne supărăm ca ordonatori de credit È™i nu luăm chiar măsuri, dacă nu se curmă că s-a făcut obicei să le daÈ›i drumul la copii mai devreme decât e-n orar, din localul ale cărui fonduri de higienizare le-aÈ›i păpat sub formă de salarii, intelectualelor ! Cine e certat cu munca, noi îl dăm È™-afară ! È™i din învățământ, È™i din comună, găsim noi primăria, dacă vechilii nu se preocupă, altul mai silitor din diviziile de È™omeri ale cadrelor didactice, care aÈ™teaptă cu zecile È™i cu sutele de mii o coajă de pâine sau un biscuite pe la intrarea în SISTEM !â€
„Da, că găsești profesori capabili pe toate drumurile, gata să se mai stabilească și-n Drujba ! Ca înainte, când partidul partidelor năzuia a nu se mai deosebi satul de oraș, nici munca intelectuală de-aia fizică !†– murmură Ciomolunga, dar nu se băgă.
„Băi Pulache – înhăță de pe dulăpiorul cafeniu o jordie de profesor de serviciu CaliÈ›oiu, turbat ori de câte ori venea vorba de primărie, deoarece pierduse fraudulos la alegeri un post de consilier pentru un nepot, în favoarea lui Marinică Drujbescu – ia ieÈ™i, mă țărane muncitor, afară d-acilea, nesimÈ›itule ! Ce-are, mă Zigotule, comisia metodică pe aria curriculară Matematică È™i ȘtiinÈ›e cu gunoaiele Drujbei ? Asta e È™coală, bă prostule, ăștia sunt profesori, astea sunt învățătoare !… Păi când spun eu ! Iar Cicela asta infinitizimală e È™i ea educatoare, băi ! Că văz că nu te-ai luat de ea deloc ! Ce dacă înainte cadrul… didactic se bucura de mai multă consideraÈ›ie ?… ÃŽnseamnă să-l respectăm azi mai puÈ›in ? Ce logică e asta ?… E drept că È™i consideraÈ›ia… o cam măsori la salariu ! Noi urmam înainte cu puÈ›in după ingineri È™i aveam avantajul compensatoriu al concediilor tradiÈ›ional mari, ca să ne putem forma o cultură generală vastă, de adevărat învățător sau profesor ROMÂN. Și asta, nu din dragoste de intelectuali, ci pentru că bolÈ™evicii ne foloseau pe noi ca pe-un fel de activiÈ™ti însărcinaÈ›i a-l tâmpi pe cetățean încă de la cea mai fragedă vârstă, ca piÈ™onier sau ca È™oim… Astăzi însă, intuÈ™abililor È™i vipoilor noÈ™tri, serviciul acesta de-a-ndobitoci aligatorul cu È™tiri sângeroase, li-l face presulica, de mai bine era când erau ziarele identice, È™i mai ales tembelizorul tâmpeÈ™te, care tot atât de informaÈ›i eram înainte, cu două ore de emisie, că-n restul zilei citeam CÃRÞI cu urechea pe radio ! Și de-aia nu au ăștia nici un interes să ne mai mărească È™i nouă leafa ! Păi când spun eu ! Noi ne văicărim acilea c-avem salarii minuscule, dar vine Campionatul Mondial de Futbol, FranÈ›a 1998, unde n-am bani să mă duc, È™i-o să urmărim cu pehaÈ™ul la gură activitatea adevăraÈ›ilor noÈ™tri ambasadori, futboliÈ™tii, È™i nu vom mai observa că nu vom pleca-n concediu, dispariÈ›ia dascălului de pe plaje fiind dealtfel una din caracteristicile definitorii ale acestei lungi epoci istorice, tranziÈ›ia. Mizeriada propriu-zisă însă, iubiÈ›i colegi, o vom simÈ›i abia la anu’, la Centenarul NaÈ™terii Căpitanului, când până È™i natura ne va certa, arătându-ne printr-o Eclipsă Totală, că n-am implementat nici pe departe pe meleag o È›ară ca soarele sfânt de pe cer, în pofida proclamării puterii popooooorului È™i a însumării atâtor scene de martiriu în care se implică incorigibil, mereu È™i mereu, specializându-se parcă, minunatul nostru tineret, îndreptățit astăzi, fie sub amintitul pretext legionar, fie sub arzătoarele lozinci marxiste, a trage la răspundere clasa politică că ne-a dezamăgit ! Ceea ce dându-se sport È™i muzică, adică sex, Vanesso, È™i cât mai puÈ›ină carte, se va evita a mai avea tineri vociferând, ajungându-se poate cam brusc la sfârÈ™itul acestei lungi È™i dezgustătoare, dar eroice, epoci istorice, tranziÈ›ia, care va dura până la 11 decembrie 1999, când Europa își va asuma complet răspunderea civilizării României fie È™i cu forÈ›a ! Cu marea forță skinneriană a stenbaiului : iei măsura, te condiÈ›ionează operant, adică-È›i dă tranÈ™a, n-o iei, atunci oÈ›et ! mai stai !… ConsecinÈ›a imediată fiind că nu anul ăsta, nu la anul, ci abia-n 2000 ne mai măreÈ™te SIGUR È™i nouă leafa, nimeni nefiind nebun să ignore votul È™i potenÈ›ialul de influenÈ›are a electoratului pe care-l au o jumătate de milion de… guri, cum ne denumea adineauri, ca pe apostolii din vechime, domnul polcovnic AleksaÈ™ka… Numai Pulache ăsta de Salvador Fafulea, l-a luat botul pe dinainte È™i de unde BuÈ›ai ne-a promis o masă festivă la sfârÈ™it de an È™colar, cum era sub tanchiÈ™ti, vine el să-l ameninÈ›e pe Dudiță al meu că-l dă afară, pe motiv că nu strânge cu mâna lui gunoaiele, dacă are completare de catedră niÈ™te ore de agricultură, adică să-È™i exploateze elevii ca pe micii gunoieri !… AÈ™a te-nvață, mă, la primărie ? Vai de executivul ăla al vostru ! Păi, băi Pulache, tu nu te gândeÈ™ti, băi thâmpiiiitule, de n-ai minte nici cât a avut tac-tu, sau bunică-tu, Fafulea cel Venerabil, că dacă toÈ›i ăștia prezenÈ›ii aici se supără că le-ai jignit pe colegul cel mai iubit È™i purced să-i lămurească pe părinÈ›i, nu mai iese tov Mitrofan BuÈ›ai primar în Anul electoral Eminescu 2000, rămânând singur împotriva stângii ? Vine Ciuvîrin sau alde Filatov È™i chiar dacă sunt înÈ›eleÈ™i cu MitraÈ™a, ca tunari, în rest se instalează cu staffurile lor È™i te dă È™i pe tine afară, inconÈ™tientule, È™i poate că È™i pe Cachita Dolores ! Vine Vizdy-n locul ei sau Anfisa Barabanova !â€
„Păi dar ! – se făcu stacojie la faÈ›a pistruiată roÈ™cata secretară. Până-n Anul electoral Eminescu 2000 È™i al Campionatului European de Futbol din Þările de Jos, mai mănânci o pâine… Să vedem deocamdată ce fac ambasadorii naÈ›ionalismului nostru futbolistic la apropiatele Mondiale, FranÈ›a 1998 ! Iar Teofan Davidovici al vostru constat că întârzie nepermis de mult la generalul Vasea… Noi cam atât am avut de spus, să È™tiÈ›i, făr-a jigni pe nimeni. Punctez încă o dată, pentru fixare, pentru intensificarea retenÈ›iei È™i transfer : unu, să se rezolve cu paza pe uichind ; doi, să vie sâmbătă dimineaÈ›a la primărie Corela Drob de desen cu învățătoarele ; trei, să vă căutaÈ›i din vreme sponsori generoÈ™i de premii ; iar patru, comisiile metodice pe ariile curriculare de care È›in biologia È™i agricultura să se preocupe ca s-avem o faÈ›adă de adevărată instituÈ›ie de învățământ, de educaÈ›ie cum se zice azi, după RevoluÈ›ie. Să se consemneze punctual, doamna Lazaridi, toate patru cerinÈ›ele noastre în caietul de procese-verbale de consiliu, să nu ziceÈ›i pe urmă că n-aÈ›i È™tiut sarcinile ! Și cu aceasta, noi vă urăm succes deplin la colocviul-dezbatere pe probleme educative de actualitate, urmând ca doamna Arnăutu să sintetizeze niÈ™te foiletoane pentru Autonomia locală, să existe, deci, deplină transparență, să È™tie È™i satul ce tăinuiÈ›i acilea, având totodată grijă profesorul de serviciu ca elevii nesupravegheaÈ›i din curte, veniÈ›i mai devreme decât li s-a comunicat aseară ora până când È›ine È™edinÈ›a, să nu mai sară gardurile la nașă-mea È™i la cumătrul domnului primar MitraÈ™a, în scopul ascuns de a-È™i procura fructe necoapte încă, plăcându-le acriturile !â€
Constatând că Salvador Fafulea își regreta ieșirea, ba chiar se preocupa de un viitor nesigur, Ninel Calițoiu, cu pletele-i sure de sub chelie încă electrizate, se stăpâni reciclându-și gândirea și sughițând, puse liniștit jordia pe dulăpiorul cafeniu cu cataloage, peste care înghesuise pe la aria curriculară, cuprinzându-i în palme obiectivele de referință lunecoase, nu de mult, pe temperamentala Muriela Tulup, tânăra de sport, și aceasta-l jignise de moarte râzându-i cu poftă-n nas cum că n-are dânsul bani de câtă viagră-i trebuie extinderii lui pentru a satisface opționalul ei foarte exersat, și amintindu-și intimidat încă, el supraveghe melancolic cum se retrage-n demnitate delegația, cu tot cu atacatul Salvador Fafulea, căruia i se încordaseră venele de la gât gata să explodeze – Fefeleaga, din partea consiliului de administrație, și Corela Drob, care avea poate ceva să-i spună lui Aleksașka, coborând însoțindu-i pe oaspeți până la gip.
„AÈ™a, mă, tăceÈ›i toÈ›i ! – se descărcă bătrânul matematician. LăsaÈ›i-mă numai pe mine să mă-ncaier cu ei ! Parcă era treaba mea s-adun hârtiile !… Și nici a lui Dudiță, de fapt, nu era. Era a femeilor de serviciu ! Dar mai are Teofan al nostru nas să le ceară să cureÈ›e-n dreptul È™colii, când se obligă față de ele punându-le cu Praskovia-n frunte să-i sape prin grădină sau să-i ajute neveste-sii la curățenie în noul lui palat ? Cum o să mai îndrăznească ?! Păi, când spun eu !â€
Moluscă se zburli tot că, departe de a aprecia protecția asta care-i crea noi ostilități la primărie, tocmai se autosonda la cât de excitant este să vezi dovezile de virtuți materne cu care Vizdela lui Filatov dezmierda din plictis un hamster, oferindu-i o ploaie de săruturi direct pe dinții rânjiți, când primi o lovitură ascuțită în chiar fluierul piciorului drept, al cărei hematom cafeniu avea să-l poarte până și-n mormânt.
„De ce morții mă-tii ai fost căcăcios și nu te-ai apărat ?†– îl mustra, încordată ca o mangustă, Răzvana, parcă atrăgându-i atenția că ea este mai accesibilă decât Vizdy, Ina și chiar Fefeleaga. „Pentru că Salvador Fafulea de la butelii avea dreptate pe fond ! – răspunse el cu tristețe. Chiar în colaps educațional fiind SISTEMUL, școala trebuie să fie un focar de atracție pentru elevi, un loc unde ei să vină cu plăcere să mai învețe și chiar să facă sex, cum îi îndeamnă de pe canale, nu un focar de infecție pentru că nu se iau măsuri ferme să nu arunce noaptea trecătorii pungile cu resturi menajere, pe care câinii le întind pe tot de-a rândul până dimineața !†„Este oricum inadmisibil – protestă Fefeleaga, privind cu ură la Nașpa – cadre… didactice române și s-ajungem ca până și un obscur cinovnic de la primărie, să ne beștelească-n propria cancelarie, ca un client de la Familia Morometzilor pe Perlita, pentru bucătăria ei mexicană prea iute pentru stepulița noastră !†„Ca pe vremea când țipa Buțai la noi pe tarlale la sovhoz la Miciurin, că ți-o tai lipsă !†– își aminti cu o privire de lățoasă lamă nostalgică Veturia.
„Consider puțin exagerată – sparse Bonobo tăcerea de cavou, părându-i-se că-i cer explicații și alții – pretenția unora că noi mai suntem cadre… didactice ! Mereu ni se pare că e nefiresc să ne beștelească vreun pitecantrop de părinte beat sau vreun pândar de la primărie ! Asta trebuie să ne iasă pentru totdeauna din cap, stimați colegi, prejudecata că noi am mai fi cadre… didactice ca înainte ! Deoarece, făr-un anumit statut, bazat pe o leafă consistentă, cadrul didactic nu poate juca în arhipelagul școlar, dinaintea elevilor, un rol mai acătării ca-n comunitate ! Rolul nostru istoric s-a încheiat, cum zicea și Fukuyama : atât în societate cât și în derularea scenariului lecției !†„Și atunci – avu un rictus Didina privindu-l cu sacră dragoste de aur – ce naiba mâncare de pește congelat mai suntem, Dudiță ?†„Noi suntem FORMATORI !†– răspunse nu fără detașare Bonobo. „Adică ? – se trezi ca întotdeauna la controverse de jargon ochelarista Nașpa. De când, mă, suntem noi, toți, formatori locali sau naționali ?!†„Pe vremea copilăriei mele, mai existau PROFESORI – lămuri sfătos ca un eremit emerit Străchinaru. Ca blestematul de Foma Akimușkin, nu i-ar putrezi oasele, că ne-a nenorocit și pe mine, și – prin acțiunea mea de a forma imagine despre lume ! – și pe Haritina, amărându-ne viețile la mai multe generații! Ãsta da, era cărturar, știa toată biologia vremii sale și o preda ca pe o taină, nu ca pe o colecție de obiective operaționale, rezultatul fiind că la sfârșitul liceului voiai să te faci om de știință și, desigur, sfârșeai vraja și facultatea luând frumușel catalogul sub braț, departe de Capitală, în sus, spre Machu Picchu ! Pe urmă, a năvălit în SISTEM tot așa un fel de desovietizare, implementându-se două trepte liceale : treapta întâi și treapta a doua. Și cam tot atunci s-a-nrădăcinat și convingerea părinților că a-și băga copiii la anumite licee și facultăți asigură automat succesul în viață, banii. S-a născut din psihoza asta industria meditațiilor, ca formă primitiv-protocronistă de capitalism real, creându-se o contradicție antagonistă cu relațiile de producție ce a degenerat apoi într-o explozie populară de ne-a pistruiat pe toți cu sânge ca pe Cachita, și așa a apărut în anii ’70 în arhipelagul școlar un specimen cu totul nou, PROFUL, care nu știe carte cât știa PROFESORUL cel idealist, dar e competent în general a da meditații pentru cele două trepte liceale sau chiar pentru a treia, intrarea-n facultate, contribuind zdravăn la sida României de e instalarea INVERSIUNII VALORILOR, din dubla sa relație, particulară și de stat, cu domnul elev, rezultând un fel de familiaritate, de tragere de slipuri și chiar de extindere, luată drept virtute occidentală, dar nu e, de unde infecția limbii cu acești termeni dezonoranți : profă, dirigă, mate, bio, geogra… Marea deosebire dintre PROFESOR și PROF, fiind că al doilea, chit că muncind de-l apucă bâțul, mai ia treizeci-patruzeci de salarii pe an, nu reușește să mai momească pe babuin a se face cadru… didactic, pe când primul, reușea să-i bage-n cap că există nu numai bogăție materială ca pagoda lui nea Fane, ci și bogăție spirituală ca a institutorului din bojdeuca din Þicău, nemuritorul Ion Creangă sau ca butoiul câinelui comunitar (Canis communis) atenian, Diogene.
ÃŽn fine, scopul agitaÈ›iei actuale, dincolo de lozinca batjocoritoare cu prioritatea naÈ›ională, este a face SISTEMUL cât mai neatractiv cu putință populând arhipelagul È™colar cu o specie nouă, FORMATORUL ! Acest mutant, căruia dealtfel nici nu i se cere a fi cult, e incapabil să È›ină ca AkimuÈ™kin o lecÈ›ie care să impresioneze pe elev, dar e competent să gestioneze după un plan ocazii de învățare pentru atingerea anumitor obiective operaÈ›ionale ; încă i se mai spune prof doar aÈ™a, din inerÈ›ie, însă nu mai există o reală acceptare a sa de către macaci printre ei : o majoritate din ce în ce mai mare îl percep ca pe un amărât, ca pe un cetățean inferior, ca pe un veÈ™nic perdant, ca pe un caraghios care face pe inteligentul fără să fie ! De aceea, el este tocmai bun de batjocorit È™i în articole È™i emisiuni de senzaÈ›ie, să ai audiență mare la mesajul promorÈ›ional, È™i dealtfel nici nu este protejat cu nimic de arendaÈ™ii noÈ™tri în faÈ›a abuzurilor unor terÈ›i ! Principala calitate a formatorului te serveÈ™ti de el pe salarii mici !†„Eu am bănuiala că formatorii sunt altceva, Dudiță ! – se cruci cu prudență mereu treaza NaÈ™pa. Un fel de… monitori, aÈ™a cum, fiind pe vremuri È™tiutori de carte foarte puÈ›ini, elevii mai răsăriÈ›i erau formaÈ›i de dascăl ca să formeze pe colegii lor, ajutându-i È™i la disciplină, putându-se alfabetiza aÈ™a clas uriaÈ™e ! După cum se È™tie, noi am trecut printr-o RevoluÈ›ie. ÃŽnainte, de la bază spre vârful piramidei SISTEMULUI exista o reÈ›ea de in-formatori, cu un flux ascendent al datelor. ÃŽn seara de 22 decembrie 1989 însă, lucrurile È™i poate È™i persoanele s-au schimbat. Torentul de idei de bine cade acum firesc, de sus în jos. Bănuiala mea, Dudiță, despre ce înseamnă să fii formator e că cine a fost format în uie pân-acum în 1998 È™i mai păstrează notiÈ›ele, ăla devine automat formator È™i poate forma pe câțiva de-ai noÈ™tri dintre noi din muie ! Care devin È™i ei formatori putând forma motanus mutantus pe alÈ›ii, È™i ăștia pe tot alÈ›ii, È™i aÈ™a mereu, cum spunea È™i marele mistic Huygens că se propagă un tsunami de lumină, dreptul de a folosi titulatura de formator stingându-se abia la bază de tot, Dudiță, la cel ce nu mai are pe cine forma la rândul său, deÈ™i ca zestre de competenÈ›e, hm ! ai dreptate, a devenit È™i ăsta formator ! Mda, Dudiță, cuvintele-È™i au destinul lor È™i nu exclud să se cheme până la urmă formator, orice cadru didactic format de un formator în spiritul desovietizării fără să fi citit o singură CARTE despre baza teoretică psihopedagogică de ce Skinner È™i nu Maslow ? ca să punem fie È™i reducÈ›ionist întrebarea cheie a dezbaterii noastre de azi ! de ce spiritul noilor curricula È›ine nu de cultura generală a cimpanzeului, ci de experienÈ›a profesională, de ce È™tie să facă el ! din moment ce legiuitorul menÈ›ionează foarte detaliat competenÈ›ele obligatorii, pe când conÈ›inuturile le lasă la bunul plac al… formatorului ăstuia, care-n muie poate fi È™i analfabet !†„Exact ce-mi spunea ieri dimineaÈ›a la Popas È™i Generalul Vasea ! – nu se abÈ›inu Moluscă să nu se laude. Că se bagă competenÈ›e obligatorii È™i conÈ›inut la latitudinea profesorului, a cărui longitudine poate lăsa de dorit ! Că eu nu mai sunt profesor ! Sunt formator !!! Și CenÈ›ica mea la fel ! E formatoare !!!†„Mă rog !… Pesemne are de gând să vă trimită undeva la format ! O să-l întreb !†– dădu din umerii scheletici NaÈ™pa, întorcându-È™i sifoanele la hârtii. „Lucrurile se complică – zâmbi cu superioritate domnul Străchinaru – după cum ni se plângea Generalul tot ieri dimineață, sub tufanii cu maimuÈ›e saki, la o bere È™i niÈ™te mici, mie, primarului, lui nea Fane Ciuvîrin, lui Agheev È™i târâturii de Anfisa Barabanova, ne spunea că se-mpute treaba de tot, pentru mulÈ›i formatori, prin faptul c-ar putea rămâne-n clasă la ore doar cu leprele, cu retardaÈ›ii, cu elevii care prezintă nevoi de ratrapaj, deoarece eu i-am propus să propună mai sus È™i s-ar părea că s-ar putea să fie È™anse să se accepte È™i să se promulgă ca elevului de medie generală peste opt, să i se acorde un anume drept de a absenta, mergând până la o treime din anul È™colar È™i chiar mai mult decât atât, dar nu mai mult de jumătate din el ! ca să se poată pregăti-n liniÈ™te, întru gloria È™colii, a Drujbei È™i a inspectoratului gubernial, dacă e supradotat, de rezultate !†„Și cu cine să-È›i mai faci, mă, orele ? – se minună Ciomolunga. Cu MiÈ™a, GriÈ™a È™i EpiÈ™a, podoabele È™colii ? Sau cu Himena È™i PalaÈ™ca, a căror aspiraÈ›ie vocaÈ›ională e să se facă stripteuze È™i să danseze din buricuÈ› ?†„De ce nu ? – dădu din umeri Străchinaru. Ar fi o formă sigură de a lucra diferenÈ›iat !… Dar, cum ziceam, Veturie, de ăsta, de ce-am ajuns noi să fim azi, de formator… Formatorul are rădăcină pivotantă È™i prezintă particularitatea bizară că are nevoie de ffformare continuă ! Dar nu din CÃRÞI ! Din gură-n gură ! O să fim convocaÈ›i prin vacanÈ›e È™i, mare minune dacă nu cumva vom È™i plăti acest serviciu vreunui cumulard din învățământul superior nouă, care habar n-are ce e aia să-i dai gaură la puÈ›ul gândirii Himenei BukamaÈ™kina, sau mai rău, vom fi reciclaÈ›i chiar de vreun metodist de-al nostru, format de alÈ›ii să ne… traducă neojargonul, orice schimbare a mentalităților, cum observa È™i regretatul Iosif Sava, fiind structurată ca un limbaj, dacă nu cumva chiar este un limbaj !â€
„Da, occidentalizarea È›ine mai degrabă de suprastructură decât de infrastructură ! – recunoscu Veturia Lazaridi. Cheia progresului în reproducerea forÈ›ei de muncă fiind însă economică, Diță ! ArendaÈ™ul, adică stăpânii noÈ™tri din minister, în loc să demisioneze, se obligă să se descurce cu bugete derizorii, ba chiar să dea È™i înapoi ! Și întrucât ei produc o rentă prin necheltuire, întemeiat putem vorbi de arendășie. AÈ™a se explică de ce se mută niÈ™te săptămâni de vacanță din septembrie în iarnă : înmulÈ›it cu vreo treizeci de mii de È™coli, È™i cu întreÈ›inerea lor, iese economie serioasă !†„O ieÈ™i ! -– dădu din umerii numai piele È™i os NaÈ™pa. Ce mă-nfurie însă pe mine e că toată diareea sau borâtura asta, însăși cutia cu absorbante a Pandorei, toate deciziile occidentalizării educaÈ›iei se rostogolesc peste noi, potopindu-ne-ntr-o-mpuÈ›ită-n absurdul ei avalanșă de bălegar de dinozaur cufurit, fără nici o reacÈ›ie a slugoilor din arhipelag ! Măsuri bulversând È™coala cu aria curriculară-n sus se execută fără crâcnire, ca niÈ™te ordonanÈ›e de urgență sau ca fostele decrete ceauÈ™iste ! (Culmea modernismului fiind că înainte inovaÈ›ia importată se băga cu titlu experimental, de se inscripÈ›iona È™i pe manual, È™i abia peste ani buni se definitiva, nu ca ACUM, când ni s-a implementat pe faringe o întreagă sistemă străină de imaginea noastră despre lume, fără a se aÈ™tepta nici un fel de fidbec de la specificul nostru naÈ›ional, tradiÈ›ionalismul !) Corpul acesta didactic pare pur È™i simplu îngropat de viu ! De deduc că deja arhipelagul e populat majoritar de specia asta nouă a lui Dudiță, de FORMATORI !†„Și toată harababura – mugi CaliÈ›oiu – numai din vina arendaÈ™ilor È™i vechililor noÈ™tri, care, asemeni universitarilor È™i studenÈ›ilor, rău consiliaÈ›i de atitudinari, de psihologi È™i de sociologi, nu se bagă cu noi la greve în contra proprietarilor SISTEMULUI, ca È™i cum noi am fi niÈ™te oi clonate gata râioase !†„Manualele alternative produse de ei – izbucni într-un plâns sfâșietor Haritina zdruncinându-È™i obiectivele de referință ca niÈ™te grefuri – sunt certate nu numai cu noÈ›iunea de manual, ci È™i cu însuÈ™i conceptul de CARTE ! Și se face atâta caz ! Ce mare brânză un manual în medie cu 10 % mai bun ? Ceea ce nu-nseamnă deloc c-ar trebui sacralizate vechiturile, decât la istorie, manualul unic, avizat de parlamentari È™i de cei È™apte analiÈ™ti. Dar nici să pui părintele să dea trei alocaÈ›ii pe, bune de pus la muzeu, manuale conversaÈ›ionale de limbi străine, care n-au de la prima până la ultima pagină nici un cuvânt românesc, tocmai când tinere poliglote nu se găsesc la suplinit ! AÈ™a da, principiul inaccesibilității manualului pentru elevul fără profesor / meditator ! Dar nici cu alea vechile nu mi-e frică ! Ca fosta Fizică de-a È™asea, unde la pagina 56, s-a cântărit vreme de aproape patru cincinale un corpuleÈ› cu masa m egală cu 5 kg È™i cu volumul V de 10 centimetri cubi, cam cât o seringă. Auzi-mă, Doamne ! 5 kg de materie înghesuite într-o seringă !†„Încape È™i mai mult !†– observă tandru Marinică Drujbescu. „Încape pe dracu ! – își ieÈ™i din minÈ›i Ina. Calculezi È™i-È›i rezultă un material de 64 de ori mai dens decât fierul, o bazaconie nu numai pentru republica răsprofilor, România, ci È™i pentru întreg Sistemul Solar !â€
„De-aia zic eu – o ajută galant CaliÈ›oiu – că marea majoritate a manualelor alternative sau continue merită făcute morman în ovalul PieÈ›ii Salvador Dali, să dea rugului lovitura de-ncepere deputaÈ›ii È™i senatorii mai competenÈ›i, ieÈ™iÈ›i din sesiune extraordinară, în aplauzele junimii aduse de firmele de băuturi s-aplaude È™i să se zbenguie de să se cutremure Doma Norodului !â€
„Mai ales c-aceste manuale – dădu din cap Străchinaru cu ură – sunt procreate aproape numai de duÈ™manii noÈ™tri de moarte, de universitari È™i de vechili. Adică de niÈ™te pasageri prin arhipelag, care n-au predat-explicat niciodată-n păcătoasa lor viață unor elevi reali, unor cercopiteci deficitari ca inteligență È™i motivaÈ›i nu spre învățătură, ci spre repulsie față de taine, față viaÈ›a intelectuală, față de cărturarii înÈ™iÈ™i ! Dealtfel, cum nu mă mir de calitatea vechililor ce am ajuns să ajungă să mă inspecteze ei PE MINE, aÈ™a È™i cu universitarii, ah cât ăi urăsc ! mi se pare suspect că până È™i dânÈ™ii, care oricât, sunt mai formaÈ›i ca noi, au ajuns de tolerează ca vorbăria Noii RevoluÈ›ii Școlare să fie o specie de discurs dintr-o încrengătură care să se adreseze nu resurselor umane ale SISTEMULUI, menite să facă totul È™i care È™tiu că trebuie mai întâi să ne mărească È™i nouă leafa, ci exclusiv teleelectoratului, să nu mai zică opoziÈ›ia că nu se face nimic la nivel de arendaÈ™i !â€
„Desființarea gratuității manualelor de liceu -– scheună Nașpa – este profund anticonstituțională, stimați colegi, și trebuie să instigăm părinții să protesteze la Strasbourg ! Rezultatul acestei schimbări a mentalităților fiind că vom avea manualul nou, în media cea mai optimistă, cu 10 % mai bun ca ăla vechi, dar… cu 110 % mai scump, pe spinarea părinților !
Cum ilegal este să ceri la vreo admitere, că are cineva gata pregătite pentru piață broșurile și cărțile, niște competențe sau un așa-zis spirit nou altele decât ceea ce s-a predat efectiv elevilor după vechea programă ! Și este o măgărie căcăcioasă a lua în considerare mediile anuale când elevul și părintele n-au fost avertizați că e important până la privarea de o anumită carieră abjecta notă acordată de vreo incalificabilă ultraexigentă, ca să o fi putut contesta pe bestie cu catedră cu tot, inclusiv cu vechilul care a evaluat-o înainte de a o încataloga… Ah, cât îi urăsc pe vechili, în frunte cu Generalul !… După cum este de alertat de urgență Avocatul Poporului și Oficiul pentru Protecția Consumatorului și Ministerul Public al Procuraturii asupra aberației că atâta vreme cât nu s-au dau în toată țara, la toate obiectele, note după aceleași subiecte și aceleași punctaje, furnizate de Serviciul Național de Evaluare și Examinare, iar fiabilitatea testării nu atinge standarde polițienești, a lua în considerare la admiteri mediile anuale constituie o infracțiune gravă de înșelăciune a întregului norod, căruia i se exploatează în chip mârșav populismul copilăros, că sunt mai mulți cărora le convine INVERSIUNEA VALORILOR, că ai șanse mai mari la facultate absolvind Liceul Trofim Denisovici Lîsenko la Fiokla Malafeevna la Cuțarida decât să vii de la Horia Hulubei de la liceul de fizică de la Măgurele, dar pe termen lung, cu așa mișmașuri electorale bășinoase, favorizăm de să intrăm în uie după Belarus și alte republici ex-sovietice ! Din cauza înapoierii învățământului, stimați colegi ! Care se laudă gorila aia creață de Kabaniha c-a făcut ea în trei ani la noi în gubernie niște progresii ce Olanda regală se câcâie de trei cincinale și nu mai termină de implementat ! Opinia mea, ce să-mi consemnezi acolo pentru Vasea, Veturie, e că asistăm ACUM la o lovitură de forță a celor mai reacționare vârfuri ale proprietarilor SISTEMULUI, direct interesate în afacerile cu carte școlară și cu material examinator, ca cele mai profitabile investiții de la noi din republică până-n prezent, o nimica toată fiind cartelarea producătorilor paraleli ai aceluiași manual la o anumită disciplină ca să-l ofere toți de la un anumit preț în sus, cum se oferă în deplină absurditate și merele mai scumpe ca bananele în bazar la Căgiurzia !… Limitându-mă însă la limba și comunicarea mea, eu presupun că vânzările de comentarii de-a gata, uriașe în primul cincinal de după chestia din ’89, au stagnat pe măsură ce upercutclasul nostru, incapabil să se îmbogățească prin creșterea productivității muncii, a spoliat vidanjclasul și a dezmezelit, a declasat numeroase categorii și pături și cearșafuri sociale care înainte duceau un trai decent… Vânzările au scăzut drastic și copilașii împrumutau de la prietenii mai mari manualele, culegerile, ziarele sau xeroxurile cu subiecte de examen ! Nu exista decât un singur mijloc de relansare de durată a acestei uriașe piețe : o amplă harababură curriculară ! care dintr-o singură ordonanță de urgență anula tot ce s-a tipărit în ultimii cinci ani !!! silind pe pitecantropul amărât de părinte s-o ia de la capăt ca Sisif, să se-nglodeze-n datorii ca să achiziționeze noi și noi manuale ca și noi și noi și mereu revizuite programe de examene, ca și culegeri adecvate. Deci, Veturie, extrapolând, eu pun pariu că cel mai târziu în anul școlar 2002-2003, vom avea o nouă harababură curriculară, silind pe cetățeni la noi și noi privațiuni ca să se îmbuibe aristocrația arhipelagului nostru școlar, care ne terorizează cu brigăzi și nu discută decât cu părinții, profitând de lipsa lor de profesionalism ca deținători de elevi !
Ca să nu mai zic nimic de finalitatea manualelor alternative paralele, care tind asimptotic neeuclidian spre SFÂRȘITUL LITERATURII : aceste competențe prea… minimale, cerute curricular se pot însuși citind dialogurile de sub film sau niște benzi desenate ! În timp ce măreția lui Eminescu e inaccesibilă neamatorului de literatură universală !
Numai că se va merge cu insolența și iresponsabilitatea și cinismul căcăcios, din motivele lucrative arătate și dat fiind că n-au existat reacții de protest ale liceenilor, până la desființarea gratuității manualelor și la gimnaziu, și la ciclul primar ! și asta, pe fondul crizei aniversare din 2007, ceea ce va contribui nu puțin la marile tulburări care ne vor readuce în acel an în colimatorul presei planetare !
De-asta nici nu mi-am pregătit vreo opinie, Veturie, fiindcă È™tiu că se va È™terge Vasea sau alt vechil la aria curriculară cu ea ! Mai ales că le-aÈ™ spune că a transfera din învățământul universitar hermeneutica È™i retorica la ăștia micii va creÈ™te È™i mai mult ostilitatea tinerei generaÈ›ii față de LITERATURÃ, slăbind catastrofal raÈ›iunea de a mai fi în uie a limbii noastre !… Eu propunere am doar pentru voi, stimaÈ›i colegi, să nu reÈ›inem din imensa ofertă actuală decât manualele de adevărat pedagog, care-È™i declară la ce fel de clase rele a predat, câți ani de chin ! Și-n tot cazul, dac-om intra-n grevă, ce canalie de vechil, arendaÈ™ sau universitar, autor de manuale-n vigoare, nu È™i-a manifesta zgomotos toată solidaritatea cu noi, pe-ăla să-l articulăm cu toată severitatea la alegerea manualului lui căcăcios, să-i facem banditului condiÈ›ionarea operantă, să simtă la bănuÈ›i cum trebuie să se poarte cu niÈ™te cadre didactice ! Ca să nu mai zic nimic, că e de la sine înÈ›eles că bestia propulistă, pardon ! populistă !!! ce se va ridica-n contra a sute de mii de greviÈ™ti, a pizdit-o complet la buzunar, s-a ras pe botu-i căcăcios fie È™i de-un singur exemplar ales de noi, de resursele umane !… Eventual, putem sancÈ›iona drastic s-o simtă la bilanÈ› È™i anumite rahaturi de edituri ostile elevului, care s-au înhăitat È™i ele cu răsprofii, cu universitarii, cu alÈ›i duÈ™mani de moarte ai noÈ™tri ! Totul este să ne menÈ›inem solidari, deoarece numai aÈ™a putem È›ine sus steagul luptei de clasă, îngrozind È™i silind pe proprietarii noÈ™tri să ne mai mărească È™i nouă leafa ! Pentru că istoria e cu noi, cauza noastră este dreaptă, a ameliora atractivitatea SISTEMULUI e o datorie patriotică ! Fiindcă riscăm ca educaÈ›ia naÈ›ională ca prioritate naÈ›ională de predat-învățat naÈ›ionalismul să se-nstructureze după paradigma futbolistică naÈ›ională : localurile noastre s-ajungă pepiniere de copii de export, iar în È›ară să jucăm cârpindu-ne cu ciurucuri È™i, ce e È™i mai rău, s-avem în SISTEM ceea ce sunt blaturile-n campionat, meciurilor trucate corespunzându-le examene terminale, admiteri sau olimpiade fraudate, titularizări absurde, într-un cuvânt, CORUPÞIE ! CorupÈ›ie certă, recomandată de sus, căci a cerÈ™i de la părinÈ›i înseamnă a-i încuraja să ne dea È™pagă ca odinioară la examenele de fefeu, de tristă amintire, de fără frecvență ! Care sunt È™i acum, c-am auzit de o fată măritată c-un maniocar din CuÈ›arida, cu abandon È™colar, apoi abandonată ea, dar la liceu e ACUM tot cu colegele iniÈ›iale, c-a recuperat la fefeu doi ani într-unul !!! Sau cum am dat noi È™pagă pe la perfecÈ›ionări sau pe la grade ! Scrie acolo, Veturie, că eu anticipez că indicaÈ›ia să umblăm după sponsori generoÈ™i cum curvele după clienÈ›i îi va încuraja pe părinÈ›i că È›ine a face chetă pentru a îmbuna comisiile de evaluare externă, de capa È™i de bac ! Treptat se va implementa datină din a copleÈ™i cu atenÈ›ii pe aceÈ™ti oaspeÈ›i în centrele È›inătoare de examene terminale, deoarece un supracontrol prea dur ar lovi în posibilitățile de a-È™i aranja progeniturile tocmai pe cetățenii adevăraÈ›i, înstăriÈ›i, influenÈ›i ! Atât de influenÈ›i încât mediile anuale vor intra la loteria admiterilor înainte de a se asigura printr-un serviciu naÈ›ional, aceeaÈ™i evaluare tuturor elevilor ! Numai aÈ™a, cu notele drujbene, Frecardo al nostru având È™ansa de a birui produsele competitive ale unor profesori severi È™i È™tiutori de carte ! Cum însă unitățile È™colare cu note neacoperite sunt mai multe decât cele severe, populismul cere însă astfel de măsuri È™i AȘA se va face : cum e mai rău ! Și asta multă vreme, deoarece nomenclatura pluralistă n-are nici un interes să declanÈ™eze o inversiune a inversiunii valorilor. Cui se mai ridică, i se dă-n cap, galeria figurilor politice, inclusiv cei È™apte analiÈ™ti, fiind practic neschimbată de pe vremea lui Gorbaciov ! Cum vrei să ridici capul să penetrezi din vidanjclas spre mezelclas, cum îți dă-n cap, că s-au împărÈ›it toate rolurile È™i nici la tembelizor nu prea mai vezi mutre de vipoi noi, pentru că prin 1991, cred eu, deja nomenclatura pluralistă È™i-a închis în linii mari listele. Dar mai bine tac, că nu e voie să faci politică-n È™coală !†„În Anul electoral Eminescu 2000 – gemu Bonobo că dacă CenÈ›ica lui s-a dus la Udaloi sau acasă – prevăd la tembelizor È™i-n presulică cum jegul clădirilor de uz È™colar stă în faptul că dascălii au… păpat banii de curățenie, fonduri uriaÈ™e fiind deturnate pentru salarii ! Ascunzându-se astfel peonilor gata să ne sfâșie adevărul marxist că exproprierea pagodelor ridicate de stăpânii anumitor politicieni, de rudele È™i de clientela acestora, ar asigura spaÈ›iu educativ pentru aproape toÈ›i copiii dornici să-nveÈ›e-n lux, putându-se astfel atribui vechilor localuri destinaÈ›ii comerciale, concentrându-se-n ele chioÈ™curile de tranziÈ›ie, a căror nimicire nu de către preÈ›urile mai mici din circurile foamei, ci de către slujbaÈ™i ce poate vânau balcoane înainte, ca Salvador Fafulea, eu o prevăd ca rezultând firesc din doctrina socialistă care cere ca amărâții să cumpere biscuiÈ›i cu 20-50 % È™i chiar 70 % mai scump de pe tejghele de marmură, în condiÈ›ii de monopol stradal garantat cu justiÈ›ie È™i jandarmi de chiar aleÈ™ii lor !â€
„N-am înÈ›eles ! – mărturisi provocator Marinică Drujbescu. Dezbatem protecÈ›ia consumatorului sau divertisul curricular ?… Dar că s-au feliat la mulÈ›i directori resurse bugetare importante È™i le-au gestionat iresponsabil, incompetent, ca să nu zic fraudulos, ce ne facem ? Dăm vina tot pe factorul politic ? Clasa politică nu e nici mai bună, nici mai rea decât clasa didactică sau clasa literară ! Și nu cine să ne facă nouă treaba-n È™coli ? Managerii de partid È™i de stat ? Noi unde suntem ?â€
„Mmmmbbbbăăăi Marinică Drujbescule ! Mă consiliere ! – mugi CaliÈ›oiu. Dacă aveai È™i tu ca mine È™i ca Diță doi copii la facultăți, iar biata nevastă-ta, Pilar Noriega, nu-È›i lăsa moÈ™tenire treizeci de pogoane teren arabil, două case cu mirador, zece intravilane, plus acÈ›iuni, plus parai È™i posibile depozite pe la bănci È™i fonduri mutuale, ca să nu mai vorbesc de ce-nvârÈ›i tu cu ăștia pe la primărie – că eu în Drujba È™i două sute de verste-n jur È™tiu È™i ce nu È™tie nici AleksaÈ™ka – atunci te-ai mai fi înscris tu ciuciu la două particulare, după două licenÈ›e, să le ai în curriculeÈ›ul de uz electoral, pregătindu-te de o carieră plitică ! Ai fi fost de partea noastră…†„Da, că regretata doamnă Fifi a ta n-a lăsat după ea decât căsuÈ›a !†– mârâi învățătorul parcă nedorind a fi auzit. „Terenul era al ei, dar de ridicat, numai împreună am ridicat-o, casa !… Mmmmbbbbăăăi Marinică Drujbescule ! Mă consiliere, tu mai crezi că e vorba de incompetență, care-i vindecabilă, È™i nu de corupÈ›ie, pe care n-o mai vindecă nici groparul Toska Chiorul cu lopata, tu mai respecÈ›i o anumită parte a clasei politice, când ACUM e clar că s-a căcat pe ea toată, toată, băi, È™i patronii, È™i parlamentarii, È™i cei È™apte analiÈ™ti, după cum este evident că interesul acestor invadatori e să iasă de pe băncile È™colii noastre româneÈ™ti generaÈ›ii cât mai tâmpite, cretinizate complet, generaÈ›ii de idioÈ›i buni la suflet, intelectualiceÈ™te incapabili să pună întrebări jenante – deci nici să compună din capul lor probleme ! – niÈ™te tuburi digestive cu sex, care să È™tie doar să se uite-n tembelizor È™i să consume, cât È™i ce căcat cu emulgatori È™i sucravit li se va da !!! Și de-aia nu ne mai măreÈ™te È™i nouă leafa. Și de-aia achiezez eu la ce spunea Dudiță aseară la KatiuÈ™a, că dacă nu ne-o mai măreÈ™te, atunci în republica răsprofilor nici nu vor mai exista cadre… didactice prin definiÈ›ie, vor rătăci prin arhipelagul È™colar numai… cadavre didactice, numai niÈ™te fantome, adică formatori din ăia ! Formatori ! Un fel de automate non-creative, dând târcoale pe la nucleele bugetare, ca cerÈ™etorii pe la biserici, cu privirile pierdute în golul metafizic, tipice unor resurse umane expropriate de oriÈ™ice nădejde de progres È™i de mai bine, un fel de spectre ca deÈ›inuÈ›ii ăia de i-au eliberat ruÈ™ii, dar i-au mediatizat mai mult americanii, la sfârÈ™itul războiului, spectaculoÈ™i cinefilic, dar de la care nu mai ai ce alte sacrificii să mai ceri !â€
„Ah ! cătă dreptate are ! – suspină Vanessei Bonobo, auzindu-È™i ideile-n gura Calului. Și biata Inocencia mea, care poate e ACUM la cimitir, în drum spre Blocurile RuÈ™ilor, È™i se jeleÈ™te la nea Mielu È™i la PuÈ™a, ce rău a ajuns ea c-un bărbat resursă umană ca mine ! Că n-am avut anul ăsta să-i strâng È™i să-i dau, oricât m-am restrâns, nici măcar de-un ciorap mai fin, nu mai zic de-un pantof nou, de-un furou, de-un chimonou… că toÈ›i leuÈ›ii È™i leuÈ™orii supravieÈ›uitori după ce la leafă mă reped la puradei, se duce numai pe mâncare, pe lumină, pe telefon, de care totuÈ™i nu te poÈ›i dispensa, cum nici de telecablu, pe întreÈ›inere, pe ratele la CAR, pe alte datorii… È™i deja nu ne mai ajungem de la o lună la alta cu banii, ba începem să chirăim È™i c-o săptămână înainte de salariu, anticipând ca javrele-alea care vor să turbeze, care salariu a-nceput ăștia nici să nu ni-l mai dea la dată fixă, cum era înainte la fix !… Acum CenÈ›ica iese de la cimitir È™i se chiorăște-n vitrină, la aria curriculară de farmacistă, că poate jinduieÈ™te È™i ea, săraca, la loÈ›iune anticelulită din aia pentru un corp nou !â€
Peste cristalul sub care-ngălbeneau, de pehașul vremii, orare și planuri de activități de pe la comisii metodice, de la a diriginților, materiale cu stingerea și prevenirea incendiilor, sanitarii pricepuți, protecția muncii, noua structură a anului școlar, propuneri de opționale, precum și niște vederi îngălbenite de la colegi sau elevi răspândiți pe tot mapamondul și ajunși bine, Bonobo se pomeni în plină anatomie comparată, că așa cum Cențica-și poartă nonșalantă jachețica albă, răs-spălată ș-apretată, de la zgonhen, sau câte-un șal, e chiar elegantă când trece prin sat cu ea pe umerii rotunjori, dar pusă într-un regim concurențial cu ce au pe corpurile lor fragede Sorela Blaster și Muriela Tulup, greu accesibile că nu se evaluează fără să fie decizia lor, nu a inimii, dotări complet noi, cert foarte scumpe, atunci e ca CARTEA cu tembelizorul și presulica, ea pălește frapant la un ochi de mascul sănătos și exigent, de unde poate și ura, pata ce i se pune ei pe aceste de tip nou colege, formatoare-ncepătoare, de care nu s-ar zice chiar că-s incompetente să gestioneze-dirijeze ocazii de învățare, dar se pricep să și facă, hm, bani ! ca orice microsubsistem în căutare de resurse în mediul exterior, reflectând din abisul individual SISTEMUL, ba e de admirat-imitat chiar cu ce cinism, cu câtă dezarmantă, naturală inconștiență știu ele să dea drumul la elevi, să se care mai devreme, de cum simt că e dus Teofan Davidovici cu frate-su după marfă, și, vai-vai-vai-vai-vai ! cum lasă ele maximul de corigenți imaginabil, știind să stoarcă, perceptorește, cu zâmbetul pe buze, de la părinți, te miri ce atenții, adorabile coropișnițe, sănătoase-n naturalețea lor, cât realism ! ah ! surprinse-ntr-o zi despre niște gladiole superbe, cu preț exorbitant la Căgiurzia-n bazar achiziționate de porcii de părinți, una către alta șituind că-n loc să-mi aducă tâmpiții mei vreun spray deodorant sau fixativ sau măcar vreun săpun mișto sau o cremă, un șampon ceva, niște țigări acolo, cafea vidată sau ness, mi-a venit cu… băllăărrrriili astea !!!
Ah, și câtă dreptate au hienuțele-astea, Inocencia ! însușindu-și exigența ca de NASA, a ciubucarilor cu experiență, ca : Ciomolunga, Fefeleaga, Calițoiu și chiar Teofan Davidovici Filatov, de-ar fi ei în stare să ia până și pentru opționale (!!!) un an din viața unui copil ! Fără planificări de ratrapaj la fiecare catedră, fără mape cu fișe de reînvățare ! N-au fost afișate și deci nici nu s-au efectuat ore de meditații-consultații în cursul anului școlar și nici măcar în vacanța mare, în preajma corigenței !
Iar eu ?… Eu, ce extinderea mea, Kabaniho, la un salariu ca ăsta mai vreți să vă fac și europenizarea opționalelor, și a vacanțelor petrecute printre macaci, și a rapoartelor de evalua-re către pitecantropii de părinți și a examenelor mediatizate național, ai ? Să avem caiete de observații și să în-tocmim rapoarte de evaluare, îââî ? Aci-n stepuliță-n gubernia ciulinului ! Ca-n Þara Galilor (Scoția), unde părinții primesc prin fax sau prin email, rezultatele școlare nu-n abstracte cifre goale, ci sub formă descriptivă, decentă, fiind și absurd să faci o medie generală unui cinocefal adunând corcodușe cu pere și cu banane, motanus mutantus falusuri de carnivore, erbivore și omnivore sau educația fizică cu cultura ci-vică cu religia și cu biologia darwinistă…
„O să ne năpădească SISTEMUL toate ciurucurile, Dudiță tată ! O să ne umplem de formatori È™i formatoare ! Și va fi greu pân-om ieÈ™i la pensie, deoarece oprobiul public va lovi fără discernământ chiar È™i în profii È™i rarii profesori încă rătăciÈ›i prin arhipelagul È™colar !†– mormăi CaliÈ›oiu între cei cu vechime. „Dar e natural, Ioane ! – îl combătu Veturia, gospodină optimistă ca toÈ›i cumularzii, deci È™i atitudinarii. HienuÈ›ele noastre sunt inteligente È™i au redescoperit prin metode active principiul de supravieÈ›uire totalitar ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim ! Nu e vina lor că… asta e situaÈ›ia ! Că SISTEMUL rămâne un uriaÈ™ balaur bolÈ™evic de stat cu vreo treizeci de mii de codiÈ›e È™i capete din ce în ce mai puÈ›ine !â€
De pe hol se auzi nitam-nisam soneria, absurd și alarmant ca prevestind Sosirea Investitorilor Străini pe muzică de Vangelis. Strident deocamdată, până la dureri de măsele. Pesemne rămăsese-n contact când se-ntrerupsese curentul.
„Asta-i la miu-zîk ce-mi place !!!†– chiui reflex Fefeleaga, înghițind în sec cu ochii la cer de senzație, sătulă de dezbatere, de idei, dornică de muncă la clasă, dezgustându-i pe toți.
Un cuplu de lacrimi de vinovăție sticloasă, că nu s-a făcut pompist-analist încă de pe când și-a tras Iordanka Ciuvîrina benzinărie îl înțepă pe Străchinaru, să vadă-n oranj major, o cancelarie străină, ca o corabie de nebuni și de fraieri cu suflarea ca de deșert a kok-sagâzului în vele, motivată ca să redescopere dirijat întâi uie, apoi India sau America…
„Să știți că Frecardo-mi zice MUIE și mă ciupe !†– se deschise brusc ușa la contradictoriu, pentru ca angelicul cap buclat al Esmeraldei lui Harneală să se adreseze dresorului de la a șasea, Calițoiu, declarând ce-i face feciorul lui nea Fane Ciuvîrin de la Popas și al Iordankăi de la manufactura de alfombras și băgând strâmbe publice precoce, doar-doar cadrul… didactic se va lua-n gură cu mogulul.
„Ciupe-l È™i tu !!! Nu sta ca o vacă ! – se enervă de deranj în sanctuar Calu, făr-a cădea-n cursa întinsă de îngerul cel blond al È™colii. Cine e, mă, de serviciu, Didino ? – se răsuci el spre colege. Ce păzesc femeile alea jos ? Cum de-au intrat ăștia în È™coală de capul lor ? Nu i-am spus eu Praskoviei Apollinarievna să nu tragă zăvorul până nu încheiem colocviul-dezbatere ?! Du-te, mă Murielo, È™i dă-le niÈ™te mingii să se joace pe teren, dacă le arde de zbenghi, că s-or fi plictisit È™i ei !â€
„Să știți că Esmeralda mi-a zis șalap, domnu diriginte !†– arătă vremelnic, prin aceeași ușă, după oarecare busculadă, un cap negru de supărare, însuși Frecardo.
Ah ! dar are dreptate Calu că se face gagică mișto minunata Esmeralda, așa pâr ondulat renascentist, blond natural, așa obiective cadru cu gene lungi și-ntoarse angelic, așa obiective de referință-mbobocite atractiv, așa mijloc robust de viitor canon drujbean 96-69-96 ca al Murielei Tulup, așa piciorușe, așa arie curriculară deja mai mult ondulatorie decât corpusculară, văzuși, mă Dudiță, fir-am ai dracu, neică ! ce crescu, minune dumnezeiască, unde, dom’ le ? în bălegar, în pehașos, căcăcios gunoi de grajd de la Zorika și Docika, la ai lui Harneală ! în bălării !!! Cum zicea Foma Akimușkin : combinație avantajoasă de gene egal mutație de importanță comunală în lupta pentru existență, pentru sex, tăurașul comunal, țareviciul Frecardo, cel mai bun să câștige, iar cel mai puțin adaptat, ăla, Dudiță, să se ducă-n morții mă-sii neevaluat decât inițial de la noi, la groapă, la crematoriul istoriei naturale, sub cele steluțe ghiduțe, sub galaxii cu găurele negre, al căror insultător șalap ! mă înfioară, mă înfiorează și mă excită până la surmenaj și astenie cronică, de-mi vine, în contextul EXCEPÞIEI DE LA REGULÃ, Cențico, ah, îmi vine de nu știu ce-ți fac !!!
„Didinooo ! – se rugă exasperat Calițoiu – ia, mă, o jordie-n mână, și fă
ordine ! Că eu, dacă mă scobor ACUM la ei în curte, la halul de nervi în care m-au adus, mi-e că-i bat de-i cară pe rogojini, pe tatami, acasă ! Păi exista înainte să-È›i intre cinocefalul în cancelarie, mă ? Eu la liceu nici nu È™tiam unde era cancelaria, dar să mă mai È™i încumet să urc după diriginte în plin consiliu pedagogic de prelucrare a divertisului curricular ! Și prin oraÈ™, când mă-ntâlneam cu vreun cadru… didactic, păi m-apuca, băi vere, o sfială È™-un fior să nu-l distrag din profundele lui reflecÈ›ii, de traversam fuga-fuguÈ›a pe trotuarul opus, mă pitulam pe după bambuÈ™i, să nici să nu mă detecteze, cum te fereÈ™ti de superiori când faci armata ! Iar azi ? Azi, mă ? Azi se buluces pe la ușă È™i cât pe-aci să nici să nu mă lase să intru !… Dar È™i eu, când i-am luat la bumbăceală, ieri la prânz, peste căpățânile de miel, să vezi, drăcie, că s-a făcut loc imediat ! Da’ imediat s-a făcut !â€
„Bătaia-i ruptă oximoronic din rai ! – admise Didina Arnăutu ca pe o idee tot atât de firească precât a-È™i copia absurda cifrăraie de pe È™tatul de plată, a cumpăni cu cât au luat alÈ›ii È™i mai ales a număra salariul de zece-cincisprezece ori, exasperând toată coada. Există încă, stimaÈ›i colegi, È™i asta chiar în uie ! unități de învățământ unde baÈ›i la copii ca la fasole sau la cacao ! Iar sâmbăta îi poÈ›i È›ine È™i la arest în cuÈ™ti ca de tigri, să recupereze ce n-au învățat, până iau suficient la testele de evaluare iniÈ›ială, perpetuă sau sumativă ! Ba chiar am citit într-un periodic cu integrame facile, Ninele, că-n Regatul Britanic, de pildă, lupuleÈ›ul premierului mănâncă regulat admonestare cu vărguÈ›a la particulară, la Elton John !â€
La ea, în dulăpior, văzuse Moluscă un dicționar uriaș, cumpărat de un copil din mezelclas, în baza următorului târg : uite, tu n-ai învățat pentru azi și nici nu ți-ai scris ; în consecință, eu îți trec ție un DOI, în creion deocamdată, dar dacă-mi aduci cartea asta din vitrină de la gară din Cuțarida, îți modific în ZECE și nu te spun nici lu’ mă-ta ! Că bani de dat la joace la Raketta, văd că ai mai mulți ca mine !
La ea, în dulăpiorul cu clituri de caiete de corectat, și de comentarii valoroase încopciate în, cum le zicea ea, portofolii ale creativității elevilor geniali pentru o posibilă revistă gubernială, văzuse pentru prima oară în SISTEM stagiarul Moluscă un ingenios instrument de tortură, compus dintr-o riglă metalică, poate o bucată de balot, vârâtă într-un fel de prezervativ din tifon, umplut cu vată, ce căptușea în așa fel pulanul didactic, încât dacă dădeai treizeci-patruzeci la palmă, până la leșin, nu se cunoștea nici de către legist să se fi umflat pielea cinocefalului de elev, rezultatul fiind constant mai bune rezultate la teste și examene decât obținea aeriana Nașpa, care nu-nțelegea că nu se poate forma până-n clasa a opta un limbaj critic la elev, suficient de… elevat și de puțulit pentru a asigura succesul la evaluări externe ca olimpiadele și examenele, după cum nu admitea schiloada nici că itemii nu pot fi satisfăcuți decât prin memorare de comentarii ready-made sau de pachete de introduceri, cuprinsuri și încheieri ce se pot combina creativ-inovativ în câte-un puzzle echivalând tot c-un seducător comentariu, consecința recursului la metodica realităților, fiind buna apreciere de către conducerea școlii, felicitările din partea vechilesei crețe Kabaniha, stima părinților îndeosebi, care dădeau și șpagă ca s-o aibă, sau recurgeau la meditații cu ea peste ce făcea la clasă Nașpa cu gibonii lor, care era și satisfacția maximă ! Însă ce era mai interesant antropologic, și dezgusta pe Străchinaru, era că unii se prezentau la Fefeleaga ca la o taumaturgă, cu dorința expresă cum că să le bată copiii ! deoarece lor le e milă, iar instinctul le spunea că autoritatea în general și însăși cruzimea vieții nu pot fi modelate corect de o școală în care nu se practică bătăița nici măcar cât în secolul al XVI-lea.
Idealul școlar al părinților drujbeni fiind, cum zicea Paraskoviușka noastră că zicea groparul ei consort, Toska Bukamașkin, o școală de piloți, de la care să iradieze progresele drujbene în toată gubernia pe principiul lui Huygens. Când intri în așa unitate de învățământ de disciplină, parcându-ți lângă Mercedesul lui Filatov albastru de Voroneț armăsarul bașkir și iapa kirkiză, să nici să nu-ți vin-a crede că se strofoacă acolo să-nvețe carte aproape o mie de elevi. Dimpotrivă, ca la o temniță grea de reeducare politică, să nu se audă decât pașii de gardieni ai formatorilor printre șirurile de bănci, scriind văzut pe temele pentru acasă, menite intensificării retenției și transferului interdisciplinar, iar în a doua jumătate a orei, de pe hol, să poți asculta corul cadrelor didactice, cum fiecare chelălăie mai tare-n clasa lui, parcă încercând să acopere pe vecinul, cum se duelau pe vremuri între ei tenorii tanchiști ca edecarii de pe Volga, și-și tot derulează toți lecția cu tema precizată-n planificare, pe tablă ca și pe caiete și semnată întocmai în condică, să coincidă congruent prin suprapunere cele patru titluri, pe întrecute dictând ce să noteze magoții, încât la o eventuală inspecție, când or veni cele trei controloare dac-ai compostat bilet, Korobocika, Saltîciha și Kabaniha, alți vechili sau însuși generalul Vasea, cu doamna Katrina Djorkaeff-Tornado, care-ar vrea să mumifice un cadavru didactic din muie spre a-l expune-n raclă la Musée de l’Homme, și atunci dacă elevii nu-și mai amintește – Doamne ferește ! – nimic-nimic din ce-ai făcut cu ei, să ai totuși probatoriu scris că predarea-învățarea respectivei secvențe de parcurs curricular s-a realizat întocmai și la timp !
Vorba ceea, Bonobele : mortul se acoperă cu cearșaf, revoluționarul cu evenimente, iar bugetarul cu hârtii !
Scârbit, sictirit, deprimat, gata să demisioneze, ca un președinte care a înțeles de ce predecesorul acționa uneori împotriva propriilor idealuri, Străchinaru, uitându-se la colegi, examinându-i bot cu bot, mutră după mutră, ca pe o colecție de cranii la un institut antropologic, resimți năzuința tolstoiană de a se pocăi, de a-și arde cu presă-n jur diploma și de a-și achiziționa două-trei bovine / bubaline, al căror lapte muls de Cențica la două dește, să-l vândă la Căgiurzia la combinat !
În mod curios, peste această viziune idilică suprapunându-se o secvență citadină în care el, Dudu Străchinaru, apărea ca acționar majoritar la un angrou și parcă angajase pe toți din cancelarie la cărat marfă sau la vândut, pentru fete introducând o uniformă specifică, grena cu bentițe albe și cu ciorapi ornați cu o rețea numa’ n romburi.
Fără un cuvânt, precum la marea ceartă când n-au apucat nu salariu de merit, ci propunere ! nominalizare, nici el, nici Cențișor, Moluscă părăsi cancelaria fără explicații, ca și cum ar fi avat vreo trebușoară, și se închise în celula cu iz de mușețel mucegăit, privegheată rânjind de scheletul lui Stalin și de umbre de păsări, de dihori, de gigantici guzgani capibara și de iepurași-playboyași, la a căror împăiere de către Teofan și Vizdela își adusese aportul.
Era deprimat. Înțelesese că s-a autoînșelat toată viața consumată până în prezent. Crezuse că aparține la UN CORP PROFESIONAL DE ELITÃ, dar ipoteza cădea jalnic prin trivială reducere la absurd : dacă dascălii ar fi fost într-adevăr oameni deștepți, atunci ei s-ar fi orientat și ar fi părăsit în masă, încă din 1990 arhipelagul, intrând în politică și-n speculații, de măcar am fi avut astăzi un upercutclas cult și manierat ! Dar ponderea trădătorilor care au evadat din arhipelag e nesemnificativă față de pensionări, restrângeri de activitate și decese ! Deci nu în SISTEM nu se află resurse umane cu adevărat inteligente, capabile să sesizeze noutatea unei situații și să profite în consecință. Și atunci, Inocencia, iacă dar că motanus mutantus locul meu nu e în boxa asta !
Iar apropo de istețime, îl pufni și râsul ca pe-un cercopitec la gândul că Cențica fusese poate cea mai șmecheră dintre toți, anticipând că Filatov, cu calitățile lui manageriale limitate, convocase el ședința, dar umbla concomitent cu frate-su după marfă și, telefonul școlii fiind defect, nu mai putuse anunța de unde chefuia cu furnizorii, să plece-n morții mă-sii acasă schimbul de dimineață, iar care mai are ore să bage copiii înăuntru, câți din ei n-or fi tulit-o singuri pe la joace la Raketta sau cu praștiile pe la pădure sau la scăldat sau pur și simplu pe la casele lor, cei gospodari, amintindu-și că au de strâns burean la porci sau de tocat ștevie la rațe sau, fetele, de spălat, de dereticat, de ras maniocul, de muls lamele și cămilele sau de jumulit quetzalul…
Ay ! Cențica mea, cum aplici tu principiile oligopedagogiei ca stare de fapt, că cât mai puțină carte și că cât mai puțină educație, adăugând și de la tine, un al treilea, că cât mai puțină formare inițială și continuă a pregătitorilor de rezultate ! De fugi tu de la dezbaterea înnoirilor curriculare ! Care eu nici nu m-am gândit că s-ar putea concepe ! Și tocmai că știu ce poți, n-am plecat în lume cu prea severa mea colegă de la liceul Ivan Vladimirovici Miciurin de la Căgiurzia, preabuna cu mine Daria Nikolaevna Saltîkova, care tot nu înțelesese cum e cu notarea moale a elevului, după ce-n țară s-a produs o telerevoluție, apărând oameni foarte tari ! Nu, că e imoral ! Ce lecție de viață-i dau eu, Dudiță, dac-o trec pe oaia asta cu lână de aur, fără să-mi răspundă nimic ? Eu, dacă tâmpita nu-și însușește nici pentru data viitoare competențele să-mi exemplifice principalele tipuri de dovezi ale evoluției viețuitoarelor, cele paleontologice, biogeografice, genetice, hermeneutice, citologice, docimologice, embriologice și anatomo-fiziologice, adică materie de-a opta de fapt, eu o las, o las pe toamnă și nu mai intră-n bac odată cu toată clasa ! Să fie o lecție exemplară pentru toți ! Da’ ne sfidează chiar în halul ăsta ? Au îndrăznit să înființeze derbedeii un fel de sindicat al liceenilor, să-i bată sau să-i priveze de fete pe toți cei care-și fac temele ! Am avut elev care știa și știam că știa, și l-am întrebat de ce n-a vrut să răspundă ! Am rămas ca plastifiată : mi-a fost rușine de colegi, zice, să nu facă mișto de mine c-am învățat ! Ce-am ajuns noi, Dudiță ? Măi fetiță dulce, da’ tu n-ai deloc instinct de conservare ? Mă fată, stai la un loc ! că e pila lui nea Fane, a patronului de la Kosmodrom ? Vrei să dai de bucluc ?
Și a dat !
Seară de toamnă sumbră. Deși-n livezi e culesul merelor. Arde paznicul la fațadă frunze ruginii ce umplu cu dulce miros de crematoriu de sfinți sălile de clasă de la etaj. Dor sincer de Cențișor cu ochii ei verzi, care-n octombrie se fac gălbui și somnoroși ca ai ocelotului. Dom’ profesor, săriți ! Săriiiiți, luuume ! c-a descins la noi la Liceul Miciurin din Căgiurzia, cine ?… Xena, prințesa războinică ! s-o extermine pe colega dumneavoastră de catedră și metodistă, domnu Străchinaru !
Fuga, fuga fuguța după sprintena laborantă blondă, cu piele foarte depigmentată sub halatul ce părea totuși cenușiu, rebarbativ la înălbitorul genial folosit la spălat. Și ce priveliște ! După care n-a mai putut s-o substituie pe Cențișor cu ea : Daria Nikolaevna, de fusese ideala lui, iat-o proaspăt păruită, chiar scalpată ici-colo și încă pizduindu-se infect de mamă cu agresorii, căzută-n genunchi la colț, tot la o clasă terminală de douășpea, între calorifer și tablă, în praf, în mizerii, cu zvelta-i arie curriculară-n sus ca o cățea de la gunoaie, în care Xena, prințesă războinică-n fustă de piele, vestă de piele cu șnururi și belciuge, lovește, lovește, lovește cu cizme lungi, lucioase, negre și lungi, negre și lungi, pe când fratele-i geamăn ras SS în cap bate tactul din bocanc și un badigard imens supraveghează clasa, în care Moluscă descoperă ochi speriați, dar și multă, majoritară veselie ! Și ce revelație ! Că-n general se va face haz ca la tembelizor la hihiliză, când te gâdilă-n creieri de te râzi și tu că ți-au luat intușabilii mai șmecheri economiile de la copiii tăi ca să le dea la ai lor ! Sau că i-au pus niște răpănoși lui tac-tu pensionar o petardă pe borul pălăriei și a făcut infarct ! Sau că pe fata ta au înțepat-o cu sula-n coaste la discotecă niște minori, anunțând-o că i-au băgat sida și trebuie să stea ACUM numa-n controale ! Gagiii vor povesti pe-acasă ce-a pățit ca lecție de viață, ca reală formare a formatorului de către formatat, ca REEDUCARE, intransigenta Daria, cea căzută-n voluntarism încălcând grav atât principiul doi al oligopedagogiei, CÂT MAI PUÞINÃ EDUCAÞIE, că nu e treaba unui câcat în ploaie să dea unei persoane norme de conduită civilizată, cât și principiul întâi al oligopedagogiei, CÂT MAI PUÞINÃ CARTE, că nu trebuie forțată babuina să citească dacă are bani mai mulți ca profa !
Voi, băieții, ce stați ? Nu vi-i rușine ? Lașilor ! a strigat laboranta din toate adâncurile solidarității feminine. Și deși n-a mișcat nici unul, cei trei agresori s-au retras, cu spatele, încet-încet, intimidați, către ușă !
E aici, oligopedagogia ta întreagă, cotoiașule : ne educă ei pe noi, Dudiță ! a recunoscut Daria, în loc de orice comentariu, sugându-și sângele din buză și numărându-și firele de păr.
Nici o lacrimă !… Explicabil totuși : obiectivele de referință de dus la Musée de l’Homme ca niște mere din grădina Hesperidelor din uie, scăpaseră nevandalizate !
Și procesul ?… Care proces ?! Pe ce fel de certificat medical ? Pe șuturi în aria curriculară ? Pe zgârieturi și jumulire nenecesitând spitalizare ? râse cu poftă colega. Ce poate ieși de-aici după mii de amânări și recursuri și îmbogățirea justiției pe seama școlii ? Vreo amendă pentru tulburarea ordinii publice ! Plătită-n batjocură sau anulată și-aceea cu un telefon de mai sus ! Vă omor pe toți, și vă plătesc ! Asta le este mentalitatea proprietarilor noștri, Dudiță ! Iar presulica sau tembelizorul mă va ataca și dinspre upercutclas, și dinspre gloată : că e aici rezultatul tocmai activității noastre educative ! Eram o simplă profesoară, nu director sau vechil sau arendaș !
Mi s-a întâmplat asta pentru că eram prea jos în ierarhia SISTEMULUI !
NU EXISTÃ SOLUÞIE, DIÞÃ !
Decât să bați și tu !
Fă-te vechil, arendaș, urcă în ierarhia SISTEMULUI și o să ți se schimbe și mentalitatea !
Precum a Kabanihei, care sare ACUM prin progresiile sale și din mezelclas, are toate posibilitățile celor ajunși SUS, plus coautorat fertil la numeroase culegeri de comentarii, manuale școlare, caiete de muncă independentă ale elevilor, are trei mașini și trei vile, voiajează, petrece și ține cronica cărții la Căgiurzia Journal, unde-și exprimă dezgustul cumulardului pentru o literatură a subculturii nemulțumirii !!! M-am săturat, zice, ca toți autorii să scrie un singur text, despre cât de groaznică este această republică-n care trăim, când cititorul e dorit de prospătură stilistică, de invenție epică, de a se simți puțin occidentalul care când deschide o cărticică să n-o închidă imediat constatând că iar aripi, don’ profesor ?! Iar abjecția din muie ?! Nu tu spirit, nu tu invenție formală…
Și tu, Saltîciho, ce făcuși, fa ?
Ai ajuns spaima guberniei, Xena inspectoratului, cu exigențele tale ! Care miros a forțare a mitei ! Dacă te pretezi tu să ții în birou la vedere whisky cu gheață și țigările, cine are o treabă cu tine, să vadă că se rezolvă ! Parcă n-ai fi intrat din vocație în sistem ! Și de-aia n-ai venit nici la dezbatere, să n-auzi milogeli că să ne mai mărească și nouă leafa, când aceleași progrese le obții și prin teroare ! Ceea ce n-ar fi cu putință dacă resursele umane ar fi capabile și de altceva decât această meserie absurdă de a învăța ceva pe altul !
E clar, Cențico ! Dacă nu mă lași să mă fac pompist-analist, eu mă sufoc printre handicapatele-astea !
Numai că până atunci, cât mai puțină carte ! Să predăm însăși gândirea, însuși geniul expert, dar, cum se și cere, cât mai puțină carte ! Și niciodată să nu forțezi, tu, un câcat în ploaie, să dai lecții de viață la altul, că când o crește, ține minte și când te-o vedea stând în stație la rata de gară de Cuțarida, n-o să oprească cu Fordul lui să te ia și pe tine doi pași ! Deci, Daria, cât mai puțină educație !
Dar lucrul cel mai înspăimântător în toată această poveste cu imbecila severitate a Saltîcihei este expectativa acelei clase terminale, în care se găseau doi-trei caftangii în stare să terorizeze un municipiu întreg ! Au savurat spectacolul ! S-au distrat ! Le-a plăcut să vadă profă bătută !
Simplă variabilitate și simplă selecție naturală și iată apărut un tineret realist, cinic, incult, de succes, de o mie de ori sub golanii din 1989-1990 ! Care-ți refuză să servească elemente de imagine despre lume dacă nu-i folosesc strict în lupta pentru existență, pentru bac, pentru admiteri, pentru rezultate ! Un tineret care nu mai vrea să fie împușcat, televizat în direct, pentru prosperitatea intușabililor într-o țară de rahat, cum zice în particular, deși bogată, Brenda lui Buțai ! Nici să fie ciomăgit, la poliție, de civili îmbrăcați în salopete muncitorești. Un tineret – liceal ! – care se râdea de mine de se prăpădea când încercam să-i explic pe unde a ajuns cercetarea occidentală în fotosinteză, că se știe totul despre centrii de reacție bacterieni și din cloroplastele banalei frunze și vom avea nu peste mulți ani hidrogen la discreție, combustibilul perfect nepoluant al viitorului. Sau cum e cu oaia clonată Dolly ! Un tineret care se râdea și mă educa el pe mine : astea, băi Pulache, parcă-mi zicea împingând spre REVELAÞIA ABSURDITÃÞII DE A ÎNVÃÞA PE ALTUL, e realități din altă lume ! Nu are nici un rost să ne vorbești despre ele dacă n-avem posibilități să fotosintetizăm sau să clonăm noi înșine ! Un tineret abject, lacom, cu suflet murdar, năzuind să se-mbrace și să se distreze occidental, ca și cum ar fi și țărișoara lui o mașinărie capitalistă pusă la punct ! Un tineret cam grăbit, care nu se știe dacă va fi capabil să ne asigure cât de cât o pensie… Chit că legiferându-se vârsta pensionării în deplină coincidență cu speranța de viață la români, acest segment al electoratului ar trebui să se reducă la niște simple abateri statistice de la medie…
Mai bine mă făceam benzinar încă de la Căgiurzia !
Popoarele pe cale de dispariție prin dizolvare în popoarele-solvent, rânji Stalin, n-au nevoie de profesori, pentru că n-au nevoie de imagine despre lume ; pe ele le mai trece doar nevoia de profi sau mai degrabă de… formatori, cum le zici tu pregătitorilor de rezultate, care pot fi și perfect inculți.
Impresia mea de tanchist cu experiență, Diță, e că stima voastră și mândria pentru Nicolae Iorga… epitomizând Profesorul, cum se exprimă ca teren al competiției pentru nominalizarea intelectualului dominant periodicul Krestianka, e un mit ulterior asasinării sale !
CÂT MAI PUÞINÃ CARTE ! CÂT MAI PUÞINÃ EDUCAÞIE ! nu răspunse la provocări, ci sorbi Bonobo cu nesaț alternativ din coniacul lui Calițoiu și din rompopo-ul sfinției sale, părintele de religie Ankifie, refugiindu-se succesiv din contradictoriu în boxă și din boxă în idealitatea acestor două principii ale oligopedagogiei sale ca stare de fapt.
Păi, băi Moluscă, a dezvolta oligopedagogia ca știință autonomă, ca pedagogie a săracilor pentru săraci în țările sărace, a te preocupa de cercopitecii banali, de să aibă și ei imagine despre lume ca non-Drujbă, sau de ăla care a absentat mult neavând ce-ncălța și-l ajuți să recupereze sau de aia care-o bate sau o evaluează-prostituează părintele, ceea ce cere mai mult timp și mai multă bătaie de cap decât pregătirea elevului performant pentru rezultate și eventual export, păi asta e curată conduită de trădător față de interesele familiei sale, să te mai bagi !
„În lumea animalã dupã Brehm – citi Vizdy începutul intervenÈ›iei sale redactate de Străchinaru – eÈ™ecul È™colar se pedepseÈ™te cu moartea. Acolo-n biocenoză, nu-i loc de oligopedagogie, nici ca pedagogie pentru săraci, nici ca stare de fapt (CÂT MAI PUÞINà CARTE ! CÂT MAI PUÞINà EDUCAÞIE !) deoarece nefiind conÈ™tiință, nu e corupÈ›ie È™i fiabilitatea examenelor devine maximală. PuiuÈ›a de jaguar, pe care mã-sa din cauza turiÈ™tilor din gipuri n-a mai învãÈ›at-o prin metode active vânãtoarea artã, maimuÈ›ica urlătoare pãrãsită din spaima tuturor fiarelor de ferăstraiele hârâitoare ale deforestării globale, pumiÈ›a care n-a asimilat semnificaÈ›ia girofarului vipoidal cu puÈ™că ceauÈ™istă luată la licitaÈ›ie formală, ca È™i alÈ›i nereuÈ™iÈ›i la grilele de capacitate-maturitate, ca popândiÈ›a incendiată-n kok-sagîzul tetraploid, nu au nici o È™ansã de supravieÈ›uire pe pământul ăsta pârjolit, fără sănătate deplină, care îngrijorează obsesiv pe mai toÈ›i cantautorii, inclusiv pe cel de la Leipzig din târgul de monÈ™tri.
La fiinÈ›a creată de Dumnezeul dreptcredincioÈ™ilor, progresul a creat forme de asistenÈ›ã postÈ™colară, fundaÈ›ii, ajutoare externe de reabilitare pe bază de proiecte È™i va trebui sã mai creeze, ceea ce în plan politic nu-i fezabil decât printr-o concertare a tuturor forÈ›elor populiste care au mai condus È™i au în Eu È™i-n Separeu tragica învãÈ›ãturã cã electoratul, dacã n-ai chivernisit pe gustul lui treburile cetății oligoeducative care este societatea de consumaÈ›ie, te poate expedia la munca de jos, la grajd, să rumegi È™i să visezi la alegerile anticipate, într-un proces de reeducare, de unde rezultă ca o datorie de onoare a întreg corpului… didactic sã ne preocupãm de cazurile de eÈ™ec È™colar garantat, ceea ce-nseamnã a pune mâna È™i a lua la rând cataloagele È™i registrele matricole, sã identificãm toate situaÈ›iile-problemă de abandon produse dupã 22 decembrie 1989, apoi diriginÈ›ii direct răspunzători, respectiv persoanele venite pe catedrele acelora dintre noi care am decedat prematur, am ieÈ™it la o pensie derizorie sau pur È™i simplu am evadat din arhipelagul È™colar, sau din alte motive nu mai suntem printre noi, să porneascã în cooperare cu AleksaÈ™ka Agheev È™i cu domniÈ™oara Corela Drob, pe urmele acestor foÈ™ti clienÈ›i ai noÈ™tri, în producÈ›ie, la patroni, în afaceri, în armatã, la femei casnice, la femei traseiste, în puÈ™cãrii mai ales să-i regăsim, pentru a aduce reparaÈ›iile necesare, tot astfel cum dacã de la o firmã cu renume consolidat iese pe piaÈ›ã o serie de maÈ™ini prezentând anumite urme de defecte, È™i nu mai merge È™i aÈ™a, ele sunt cãutate È™i se executã remedierea doritã, nu numai pentru a se conserva gloria firmei, în speÈ›ã statutul de slujitor al È™colii, dar È™i pentru a se evita producerea de accidente letale, fiindcã aÈ™a cum cu deplină justeÈ›e aprecia generalul Vasea la consfătuiri, a da drumul în mediul social unor elemente nedeprinse a rezista presiunilor mediului È™i frustrării până la sacrificiu de sine, înseamnã mai mult decât un sabotaj, deoarece È™tim cu toÈ›ii de pe la emisiuni È™i din presã cu ce probleme se confruntã atât ministerul È™i presa care se ocupã cu infracÈ›iunile cât È™i factorii protecÈ›iei sociale, disfuncÈ›ii care în calitate de contribuabili ne costã de fapt pe toÈ›i È™i ne ating la salariu, iar pe urmã venim È™i ne plângem pe-aici cã aÈ™a impozit mare avem, încât rezultã cã era mai bine înainte când, opacitatea luând locul transparenÈ›ei, cel puÈ›in nu mai vedeai pe È™tat cât È›i se ia din venit pentru necesitãÈ›ile cetãÈ›ii, însã lucrul cel mai rãu este cã nu ne mai ajunge cã ne vãitãm pe-aici prin cancelarie, deoarece s-au strecurat în rândurile noastre cadre care cârtesc iresponsabil È™i faÈ›ã de unii pãrinÈ›i, ceea ce probeazã nu numai sinistroză, necunoaÈ™terea a cât s-a suferit în închisori incomparabil față de gluma pasageră care este o biată tranziÈ›ie, mentalitate învechitã, lipsă de receptivitate È™i de solicitudine la noul pe care îl aduc din uie emisarii noÈ™tri, dacã nu cumva, aÈ™a cum s-a autosesizat È™i domnul primar Mitrofan BuÈ›ai, avem de a face cu forme destul de transparente de sugestionare a anumitor părinÈ›i, pe motiv că viaÈ›a-i grea È™i educaÈ›ia nu mai este o gratuitate, sã aducã anumitor colegi de-ai noÈ™tri foloase necuvenite, parcã ne opreÈ™te cineva să ne preocupãm de a ne spori legal veniturile din resurse proprii, tortul bugetului fiind mic cât o libarcă pânã vin investitorii străini să le cedeze, ca-n Cronica de la Cuzco, tehnologia È™i capitalul intuÈ™abililor noÈ™tri, ca să-È™i multiplice averile prin creÈ™terea productivității muncii, nu prin pauperizarea vidanjclasului. Concluzia fiind că noi nu suntem capabili deocamdată să ne schimbăm singuri mentalitățile, deoarece nici nu ne caută nimeni lunar la cap la cât calciu mai avem, îndeosebi la menopauză, nici nu scoate Teofan, cum recomanda aseară un canal, învățătoresele È™i profesoroaicele să pună mâna pe… săpăligă, cu pălării vietnameze ca pe Târnave, cultivând faÈ›ada È™colii, unde-n uichind, dacă nu vin eu să dau la iepuri, intră cetățenii cu caprele sau consumă alcool È™i nu mai ia sticlele cu ei sau resturile menajere ! Fiind departe, să ne mai ruÈ™inăm, de calea ferată, pe care oricum nu mai circulă decât un singur tren, de când È™i-au speriat clienÈ›ii, dimineaÈ›a spre Cuzco È™i noaptea înapoi la CuÈ›arida, iar în ce-i priveÈ™te pe colhoznicii È™i sovhoznicii noÈ™tri, ei au apreciat întotdeauna, cum se zicea È™i pe canal, a conlucra la munci agricole intelectualii, fie ei È™i de zgonhen…â€
Timpul antedatat în creierii de dropie ai stepuliÈ›ei pãrea cã se oprise pe loc aÈ™teptând ora oficială de vară europeană. Repaus. Firesc fiziologic, dacã fiinÈ›a umanã ca fiinÈ›ã socialã È™i-ar mai fi pãstrat libertatea naturalã de siestã, pentru cine a apucat sã mãnânce, fie È™i pâine, al cãrei consum pe gurã de bugetar s-a dublat în ultima vreme, È™i n-am atins încă vârful de sarcină al achitării datoriei externe pe 1998 pe seama subeducării generaÈ›iilor viitoare.
Veturia esențializează că până la sfârșitul anului școlar să contactăm – indiferent de domiciliu și de locul de muncă – toți analfabeții noștri și să avem în scris de la ei pentru ce formă de continuare a studiilor optează, urmând ca toată învățătoarea și tot dirigintele să-și conceapă și să dea la semnat fișele de reînvățare întocmite pentru fiecare caz în parte, adunate în dosare de încopciat cu planul de ratrapaj ștampilat în față de conducerea școlii.
Vizdela, angajatã nepermanentã a È™colii, citea cu vehemenÈ›ã de hienă tânãrã tot ce-i concepuse Bonobo visând el recompensă la iepuri, era agresivã ca o topmodelă pusă-n regim concurenÈ›ial, aÈ™a cã după un interimat al lui Marinică Drujbescu, după completarea studiilor, adevãrata succesoare a lui Filatov, după obÈ›inerea diplomei, nu putea fi numită decât aceastã slujitoare a È™colii, tânãrã, sensibilă la valurile schimbării È™i capabilă fãrã jenă a investi zgomotos în imagine ca un ministru, hotãrâtã sã implementeze fără rezistență Noua RevoluÈ›ie Școlară, manifestând dragoste de însuÈ™i localul, ca È™i pentru dotarea laboratorului cu material didactic din resurse nebugetare, pasionându-se de colÈ›ul viu, pe deasupra fiind È™i enigmatic feminină, eterna taină a unei doamne stând adesea, aÈ™a cum arăta recent Fukuyama conferenÈ›iind despre sfârÈ™itul feminității, în modul cum ea face rost de parale dacă mai e È™i elegantă, pe când pentru Bonobo integrama consta că când a prins-o deunăzi la cataloage aplecată-n echer la dulăpior ca Anfisa Barabanova È™i i-a palmat obiectivele de referință darnice, promițătoare, populiste cam cât niÈ™te ouă de struÈ›, cuprinzând-o pe la spate, ea a izbucnit în râs cu poftă mare, îndreptându-se din mijloc, È™i amenințându-l cu degetul pe È™trengar i-a dat sfatul bonom că tu, mă, s-o evaluezi pe CenÈ›ica !, din care el, de-ajungea cândva cu infatuarea la a se crede evaluatorul comunal, a rămas È™i este-n dilemă È™i-n ziua de azi dacă puÈ™toaica s-a referit la soÈ›ie, cu injuria supremă a sexului lor între ele, cum că nu mai este evaluată ritmic ca iniÈ›ial, fie È™i sumativ, mirosind poate È™i ceva din EXCEPÞIA DE LA REGULÃ, sau s-a referit doar la el însuÈ™i, dispreÈ›uindu-l ca măciucar, că nu e cazul, pentru binele speciei, să-È™i extindă È™i să-È™i diversifice extraconjugal activitatea, chit că se consideră un supradotat ca hiena mascul, dacă i-a văzut cineva vreodată pe Animal Planet disproporÈ›ionata extindere, un instrument de evaluare cât al lui Murugoi, Kabîzdoh È™i Buxtehude la un loc, dar de culoarea lignitului extras din cariere de suprafață.
„Dacã-mi permiÈ›i, Vizdico – explodă el cu ochii injectaÈ›i de Napoleonul Calului È™i de rompopo-ul popii Panda – eu aÈ™ adăuga că directorul e benefic È™i indicat ca să fie un bun manager, care să sfinÈ›ească locul, iar Filatov al nostru, având È™i calitatea de întreprinzător de succes, este un neasemuit noroc pentru Școala nr. 1 cu clasele I-VIII din Drujba, putându-ne chiar pronunÈ›a aici că cine nu are un director patron, să È™i-l cumpere pe bani grei, ba aÈ™ propune ca Legea să prevadă expres că directorul de È™coală este de dorit să nici să n-aibă treabă cu dezonoranta carieră de profesor, caz în care, după opinia mea, am putea, spre binele copiilor drujbenilor, să avem ca viitori baci ai noÈ™tri aici-È™a, pe nea Fane Ciuvîrin È™i pe nea Fane BuÈ›ai, perspectiva asta fiind chiar È™i-n avantajul nostru, deoarece poate că ei, cu simÈ›ul banului pe care-l au, ar putea descoperi în mediul nostru înconjurător noi resurse nebugetare, proprii, de să ne mai mărească È™i nouă lefile cum È™i-au mărit È™i dânÈ™ii averile de-È™i formează unele progenituri afară !â€
„Dacã ne luãm dupã DicÈ›ionarul de neologisme bășinoase – sticli din sifoane în continuarea dezbaterii Răzvanessa – profesor este o persoanã cu o pregãtire specialã care predã o materie de specialitate la o È™coală, ca a noastră, sau în domeniul învãÈ›ãmântului universitar, de unde ne vin aceste manuale inaccesibile Himenei BukamaÈ™kina, deci inutile cercopitecului real, acela fără profesor, deoarece acolo sus tronează iluzia că-ntreg efectivul È™colar este supradotat ca la unitățile speciale de referință, de protocol, să le viziteze din uie cei interesaÈ›i ca să ia în baza de date È™i să achiziÈ›ioneze exemplarele mai reuÈ™ite ! Din păcate, nu am o ediÈ›ie actualizată. Sintagma furnizor de formare văd că n-a pătruns încă, iar noÈ›iunea de formator pentru slujitor al È™colii când odată formaÈ›i vom fi cu toÈ›ii formatori, cum susÈ›ine Dudiță, nu apare decât într-o accepÈ›ie care nu ne priveÈ™te, aceea a reciclării, este trecut doar un simplu È™i relativ îndepărtat paronim aici, uite, zice că formator este muncitorul care, hm ! confecÈ›ionează forme de turnătorie !!! Eu nu mai înÈ›eleg ce scenariu se joacă ACUM ! Am impresia însă că trendurile merg spre tendinÈ›a de-a monopoliza-rezerva doar pentru universitari, teleanaliÈ™ti È™i È™efii serviciului secret titlul de profesor, iar noi, expropriaÈ›ii, să fim trataÈ›i ca niÈ™te căcaÈ›i în ploaie drept… formatori !â€
„Muncitor care confecționează forme de turnătorie zici, Vanesso ?†– gândi Calu. „Forme de turnătorie, da !†„Adică un fel de matrițe !… Nu cumva formator e tot una cu sculer-matrițer, Didino ?! Ia caută și tu !†„Nu, Ninele, formator e ca meserie totuna, din câte știu eu de la bărbată-meu, nu cu sculer, ci cu… sculator !†– descreți frunțile Veturia, care era simpatizată de toți pentru că de multe ori, asumându-și riscul de a trânti câte una, salvase colectivul în momente dintre cele mai tensionate, cum ar fi împărțirea fără vreun algoritm a copiilor de privatizați, configurarea încadrării cadrelor pe catedrele ariilor curriculare sau întocmirea echitabilă a orarului mai ales în ce privește cine scapă mai devreme vinerea.
Și avea talentul de a le trânti fără să clipească și fără a scăpa vreo urmă de zâmbet în torentul de hohote de râs pe care-l inițializa. Așa făcu și acum, dar cu țigări uitate promorțional în colțul gurii, Sorela Blaster și Muriela Tulup, care tocmai scoteau din megagenți și răsfirau pe masă marfă măruntă, predominant de damă, săriră mult peste armăsar, se sufocară de atâta hihiliză, de tușeau cu lacrimi, roșii peste tot de-atâta excitație, încât explodă și ea, drept pentru care, caninul de plastic din dreapta, zbârrr ! pe un extemporal de-al Fefeleagăi. De unde, cu o naturalețe desăvârșită, Ciomolunga și-l luă cu mâna roză, jupuită de detergenți isteți, suflă în el și și-l fixă triumfător la loc ! „Mă, du-te, mă Veturie, la cabinet să ți-l lipească ! – zise Ciceluța Ghevara, cu mila aceea a educatoarelor când intermediază hăinuțe ca să aibă și care n-are. Uite, punem toate mână de la mână, numai mergi la dentist ! Nu mi-e de-alta, mi-e c-o să-l înghiți și până-ți faci altul… mai durează !†„Dă-l în mă-sa de dințar cu ipsosul lui răsuflat ! – sudui cu nepăsare Ciomolunga. Mi-l lipesc eu singură diseară cu superglu de la Raketta, iar cu banii ăștia poate-mi iau și eu ceva drăguț de la fetele astea !†– stârni ea alte hohote de râs, pe când lui Moluscă îi fulgeră prin gând că într-o zi fastă s-ar fi putut întâmpla ca Veturia să-și piardă caninul iarăși, dar să-l găsească el și să și-l fixeze lui în hâda structură absentă, care-l desfigura când râdea, încât se cam obișnuise a evita orice zâmbete nemotivate.
„Profesor – reveni Răzvana la ale ei, este o persoanã cu o pregãtire specialã care predã o materie de specialitate la o È™coală căcăcioasă sau în învățământul universitar…†„În scopul dobândirii de cãtre elevi sau studenÈ›i a unei profesiuni, ca să aibă din ce câștiga un codru de pâine demn, cinstit, pentru ei È™i pentru familia lor !†– completă Didina Arnăutu. „Fiind remunerat pentru aceasta conform rezultatelor obÈ›inute de elevi È™i a legilor în vigoare !†– întoarse populist definiÈ›ia posibilul consilier juridic È™i cârciogar Marinică Drujbescu. „Fiind remunerat – adăugă căpățânoasa de Corela cu o lumină albastră ca de sudură-n obiectivele cadru – numai pe baza rezultatelor elevilor, ar trebui stipulat aici, Marinică, ca să ieÈ™im din epoca risipei È™i a absurdității de a salariza înalt, doar pe bază de grad È™i de vechime adevăraÈ›i… spe-cia-liÈ™ti… în a nu obÈ›ine cu anii de la elevii performanÈ›i nimic, nimic, nimic !â€
„Auzi, fă ? -– se enervă cu luciri funebre de agată în obiectivele cadru Bonobo. Eu nu sunt edecar de pe Volga să muncesc degeaba, ci cu mândrie, da, mă spovedesc aici ca un tanchist, că mă prenumăr printre nihiliștii, printre pisarevții acestei tranziții !†„Printre ce, mă ?†– îi sări iar caninul din gură Veturiei, dar îl prinse ACUM cu dexteritate din zbor și îl potrivi repede la loc, nemaimirând pe nimeni. „Ai citit studiul Pușkin și Bielinski al criticului democrat-revoluționar D. Pisarev (1840-1868) ? – luă apărarea profului de bio Vanessa, agitând furioasă suplimentul Krestianka de la ultimul număr din Sămănătorul. N-ai citit ! Dacă ai fi citit, ai fi știut, soro, că asemeni altor gânditori iluminiști din epoca de tranziție a abolirii iobăgiei, acest Pisarev, al cărui portret îl ține în laborator Dudiță, susținea două idei mai principale : 1) că nu cu arta trebuie să demarăm restructurarea, nărăvind norodul a trândăvi înaintea tembelizorului la seriale, la futbolnîi meaci și la niște loterii pe bani sau pe voturi : și 2) că singura cale de extracție a gloatei din sărăcie, nesimțire și ignoranță, este studiul pe scară largă al științelor naturii, ceea ce astăzi nu se prea poate face, deoarece în învățământul primar și gimnazial se bagă opt ore de religie, pe când biologia, care arată adevărata antropogeneză, este expediată la latitudinea urangutanilor de părinți, care o pot reduce și la patru ore în opt ani, nefiind materie de examen de capa, ci o dexteritate !†„Utilitatea mea – zâmbi trist Moluscă, este să ies cu copiii și să strâng gunoaiele din curtea școlii și de la fațadă, să nu-l necăjesc pe vatamanul Salvador !†„Am impresia, Corelo, că deviezi !†– mârâi și Fefeleaga din extemporalele ei, supărată pe cine l-a supărat pe Dudiță.
„Absolut greÈ™it ! – prinse avânt de la ambele profe de comunicare È™i trânti alcoolic cu pumnu-n masã Dudu, înnegrindu-se la faÈ›ã ca vinarsul, de parcã i-ai fi confundat tibia cu femurul la un test de măsurarea calității nu a cantității cunoÈ™tinÈ›elor despre hârca fiinÈ›ei postmaimuÈ›ane. Absolut greÈ™it, Corelo, dar mi-ai dat de cugetat pentru acasă ! M-ai provocat creator, ca o muză, la a aborda la această dezbatere exact tema propusă mie de AleksaÈ™ka Agheev ieri dimineață, când pichetam, eu pe MalaÈ™a Bibikova È™i el pe mine !
Și anume : cine extinderea mea trebuie sã aibă PRIORITATE NAÞIONALÃ, stimaÈ›i colegi ?
Ariile curriculare sau resursele umane ?
Eu zic că OMUL de la catedrã ! de pe eÈ™afod, indiferent de nivelul de predare – È™oimar, primar, gimnazial, liceal, superior sau particular – fiindcă aÈ™a cum aprecia È™i gorila de Kabaniha în Căgiurzia Journal, nu există deosebire de statut ontic ca devenire în contenciosul administrativ între cal de povară, cal de circ È™i cal de pariuri, deci n-o s-o găsim revelată nici în Lege, nici în Statut, È™i urmarea este cã acest personaj principal care ca-n serial tot apare-n calea cercopitecilor, producându-È™i numărul de mai multe ori pe săptămână, trebuie sã-È™i aplice sieÈ™i metode formativ-participative ca jocul de rol È™i modelarea, devenind el însuÈ™i un model de muncă performantă È™i de reuÈ™ită în viață, jucând un rol important, acela de canon pe care educatul îl internalizează, iniÈ›ial ca într-o joacă, în Eu È™i, pe nesimÈ›ite, îl internează pe bune în zarca Separeului pe viață, o viață cu speranță calculată de mafiile scenaritene din spatele tuturor evenimentelor să coincidă chiar cu ziulica când ieÈ™i la pensie, în nădejdea că ce-ai depus pentru fondul de senectute să se folosească la acoperirea deficitelor din oligosistemul bancar È™i din oligoeconomie.
Or, sincer să fiu, mă cam îndoiesc că e benefic ca fiicele È™i fiii stepuliÈ›ei să contacteze ca mostre de oameni realizaÈ›i nu cai de povară, circ sau pariuri, bine întreÈ›inuÈ›i de proprietarii lor, ci niÈ™te mârÈ›oage răpciugoase, cum am ajuns fiindcă stăpânii notri nu vor să ne mai mărească È™i nouă leafa !â€
„Întrebarea MEA este, domnule Străchinaru – se simÈ›i atins Marinică Drujbescu, în calitatea de potenÈ›ial ministru de externe, È™i făcu diversiune – dacă eÈ™ti sau nu de acord dumneata ca SISTEMUL să aibă pentru ArendaÈ™, adică pentru minister, cum îi spui tu în contractul tău de muncă, o titulatură de al ÃŽnvățământului sau una de al EducaÈ›iei NaÈ›ionale ? Pentru că de la această problemă naÈ›ională începe orice înnoire, nefiind totuna dacă ejectăm sau nu români prin outputul SISTEMULUI ?â€
„Din moment ce intrăm din muie-n uie, nu văd de ce-am scoate numai români ca nea Fane Buțai și nu și europeni, ca nea Fane Ciuvîrin ! – dădu din umerii rotunjori și păroși Moluscă. Mmmmbbbbăăăi Marinică Drujbescule ! – întoarse el foaia, îndârjit brusc de Napoleonul lui Calițoiu mai pehașos decât rompopo-ul popii Panda. Pe mine mă interesează ca prioritate națională dacă ne mai mărește și nouă leafa !!! cu harababura asta stressantă, care-mi impune mie, ca unui fraier din vocație, a trudi de minimum șapte ori mai mult ca înainte, numai la hârțoage ! Eu vreau să știu cu prioritate dacă îmi pot aranja puradeii mei ACUM ! În rest, mă doare-n arieta curriculară de ce scoatem sau nu prin outputul SISTEMULUI ! Fiindcă nu numai noi scoatem ! Nu deținem nici măcar monpolulinfluenței educative majoritare ! Școala, mă, e doar un organ ca oricare altul în cetatea oligoeducativă, cu nimic privilegiat față de tembelizor, presulică, pârnaie, câinime, cartier, familie, loterie și altele.
Aia e ! Și de-aia, stimaÈ›i colegi, mă opun ciuntirii învățământului nostru de cultură generală până la standardele pentru care ni se face finanÈ›area externă, de devine un învățământ profesional obligatoriu, de… priceperi, de dresaj, de dat la iepuri È™i de strâns gunoaie fără spor de stress È™i SPOR DE RUȘINE ca gunoierii, care spor de ruÈ™ine trebuie să-l cerem È™i noi ca cap de listă la greva din 2000, dacă eu n-am voie să predau, că-ncalc principiul descoperirii de către cercopitecul însuÈ™i a ce minuni È™i câte-nvață, nici fotosinteză la nivel de centri de reacÈ›ie È™i lanÈ›uri transportoare de electroni prin membrana tilacoidală a cloroplastelor bacteriene brune, nici clonare È™i nici măcar antropogeneză ! Pentru că logica didactică ne interzice modelarea, ca È™i exploatarea valenÈ›elor miturilor ! Dar eu tot cred că este mai bună la trei aniÈ™ori explicaÈ›ia cu barza venită din Alsacia, decât nici o explicaÈ›ie ! Altfel, facem vulnerabil la vicleniile a tot soiul de Staruhe Izerghil norodul de mergem cu boli perfect vindecabile la câte-un vraci ! Ajungem până È™i să ne imaginăm, că sfidând legile de o rigoare matematică ale probabilităților se poate concepe EXCEPÞIE DE LA REGULà în a câștiga anticipat la loteria animalelor din Rio de Janeiro !!! E clar că megatrendurile aiurelii calcă a învățământ strict profesional mascat de titulaturi de cultură generală È™i, într-adevăr, poÈ›i forma, mai ales pe la opÈ›ionale, È™oferi, antreprenori, gimnaste, cofetari, internetiÈ™ti, fermieri, futboliÈ™ti, animatoare, manipulanÈ›i, văcărese ca MalaÈ™a, financiari ca Frecardo, stripteuze ca Himena È™i PalaÈ™ca etâcî etâcî, È™i tocmai din acest motiv, consider eu sintagma ministerul învățământului mai sinceră decât cealaltă, deoarece până nu ne mai măreÈ™te È™i nouă leafa, noi nu că nu putem face educaÈ›ie naÈ›ională, dar în general nu mai putem face nici un fel de educaÈ›ie, pentru că nu mai avem autoritate, suntem certaÈ›i cu acest concept, își bat joc de noi elevii È™i părinÈ›ii pentru că la câtă CARTE È™tim, ne ia ăștia de fraieri la plată ! Geniul nostru fiind că în acelaÈ™i timp suntem È™mecheri È™i revenim spontan la rezistenÈ›a prin cultură sub lozinca ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim ! Căci la fel cum popa Panda, dac-ar sluji fără stihar È™i cu maÈ›ele chiorăind, le-ar face pe babe atee, cum se declară Haritina, aÈ™a un dascăl rupt în aria curriculară È™i cu adidaÈ™ii sparÈ›i nu poate face nici educaÈ›ie naÈ›ională, È™i în genere, nici un fel de educaÈ›ie ! Ar fi chiar un simptom primejdios pentru vitalitatea naÈ›iei, dacă tinerele generaÈ›ii s-ar lăsa formate de aÈ™a formatori !!! Din fericire însă, ele s-au orientat perfect : ne iau în serios doar la pregătirea de capa sau de bac, adică pe partea profesională, iar în rest, educaÈ›ia vine de la părinÈ›i, de la tembelizor, de la pârnaie È™i de la alte organe ale cetății oligoeducative, iacă dar…â€
„Iacă dar ! – îngână cu o grimasã Ciomolunga scuturându-È™i chica cea retezatã la oglindă, scurt È™i modest pe ceafã, sã nu transpire. Iacă dar că v-aÈ™ ruga, cine se mai înscrie la cuvânt, sã vã esenÈ›ializaÈ›i intervenÈ›iile, ca sã se poată consemna, fiindc-a-nceput sã mã doarã È™i mâna, È™i nici n-o să se-uÈ›eleagă nimic când o s-ajungã materialul la generalul Vasea, È™i ne pomenim cu el cã ni-l trimite înapoi, să i-l mai puÈ›ulim !â€
„Ni-l trimite pe dracu ! – mârâi CaliÈ›oiu. Vezi-È›i, mă, de treabă, fii serioasă ! Câte maculaturi din astea n-am expediat eu mai sus când eram director ! Din partea mea, scrie acolo, Veturie, cã am zis EU CaliÈ›oiu despre babilonia-n dezbatere, că-mi bag extinderea-n ea dacă nu ne mai măreÈ™te È™i nouă leafa cum È™i-au mărit È™i lor veniturile de-È™i È›in moÈ™tenitorii, viitorii noÈ™tri proprietari, pe la universități străine ! Și că cine ajunge cu… lecturarea la pagina asta a raportului, sã vie la mine acasă, cã-i dau un cocoÈ™el fript È™i un bidon de vin de buturugă È™i, eventual, o megasticlã de È›uicã la doi litri, dacă e competent È™i performant să bea măcar cât Dudiță !â€
„Da' un paner din cireÈ™ele-alea pietroasele de se vãd din drum cã au început sã se pârguiascã, nu-i dai tu ?†– izbucni în râs Fefeleaga, arãtându-È™i pe larg lucrãrile de aur din gurã, făcute din banii a generaÈ›ii de liceeni, care înainte de a intra, au trecut pe la ea la meditaÈ›ii.
„Nu mã angajez – zâmbi cu precauÈ›ie matematicianul – fiindcã nu pot anticipa anotimpul acela în care ar putea generalul Vasea să frunzărească minuta pălăvrăgelii noastre. Un vin, o È›uică È™i mai ales un cocoÈ™, se găseÈ™te însă oricând la mine acasă, pentru oricine m-ar vizita cu gânduri serioase ! Chiar È™i pentru euroinspectoarea Katrina Djorkaeff-Tornado, de s-a interesat de Dudiță, dacă când o deceda nu-È™i vinde corpul astral pentru mumificare-n eter È™i expunere la Musée de l’Homme, ca hal de profesor din muie ! Trist fiind, într-adevăr, că după standardele uie, noi nici nu ne încadrăm ! Deoarece după criteriile lor de divizibilitate la pib, România nici nu are cadre… didactice. Și nu are din moment ce, prin definiÈ›ie, un cadru… didactic trebuie îmbrăcat decent, hrănit cât să zbiere È™i la largul lui să cumpere câteva cărÈ›i mensual sau măcar trimestrial, hai semestrial (tocmai în acest context hotărându-se identitatea elev-student !) !… Poate, mă, un stagiar să-È™i mai încropească o bibliotecă personală ? Nu poate, deci noi n-avem cadre didactice !â€
„Dacă bea mai puțin, poate… poate !†-– observă o voce de damă, dar neinsistând.
„Nu intrãm, noi dragã – filozofă Ciomolunga ca să evite părăsirea contradictoriului de către anumite persoane – nici în uie, nici în muie ! Fiindcă lucrurile sunt aranjate de la Malta ! Hai să ne vedem de treaba noastră È™i să examinăm câtă înnoire putem face ACUM cu microresursele pe care le avem ! Partea proastă fiind că de multe ori generalul Vasea a dat, dar resursele au dispărut datorită unui management neperformant ! Hai să nu ascundem sub preÈ™ astfel de lipsuri È™i neîmpliniri !â€
Micile pufnituri în râs cã nici în uie, nici în muie, intimidarã pe Moluscã, dar cel mai mult È™i mai mult îl deruta È›inuta pãrintelui Ankifie, abia intrat la dezbaterea-maraton din contradictoriu, ai zice că rostogolit pe ușă ca un ursuleÈ› panda, cu ochelarii de soare cei negri răscăcăraÈ›i oblic pe faÈ›a lui rotundă, cu părul È™i barba albe ca puful de lebădă, tunse scurt, È™i cu ceva jucăuÈ™ în ochi È™i în fiece miÈ™care. Sosise odatã cu Filatov, rãmas în cabinet sã-È™i punã-n ordine notiÈ›ele de la instruirea cu Generalul, È™i se turnase oftând pe un fotoliu jupuit lângã Rãzvana, adicã vizavi de amicul Moluscã, ascultându-i cu smerenie, dacã nu È™i cu luare aminte, eroicul demers de redefinire a cadrului… didactic È™i aruncându-i din ochiÈ™orii cei albaÈ™tri, din belÈ™ug scãldaÈ›i în grãsime bonomã, priviri încãrcate de o veselie ce te punea pe gânduri, încât vorbitorul, simÈ›indu-l cã vacantase multe sticle deja, se temu sã nu devină creativ-inovativ È™i să nu-l umileascã de faÈ›ã cu întreg consiliul pedagogic, bãtându-l amical pe umãr sau pe burtă, cum fi era feleÈ™agul, È™i sondându-l cu faÈ›a luminatã de cea mai amplã deschidere cu putință spre dialogul ACUM, care mai e viaÈ›a ta, mã Bonobo ?
TotuÈ™i nu se prea grăbea să ceară Veturiei permisiunea de a-È™i aduce aportul la ampla dezbatere publicã din SISTEM a propunerilor pentru un nou plan de învãÈ›ãmânt, care sã devinã, ca element reglator principal al Curriculumului NaÈ›ional, un plan-cadru indicând trunchiul comun pentru fiecare clasã È™i disciplinã, respectiv numãrul de ore minim obligatoriu, astfel încât, pentru È™colile de acelaÈ™i tip, sã fie respectat principiul egalitãÈ›ii È™anselor cercopitecilor, iar evaluãrile cu caracter naÈ›ional sã aibã în vedere acest trunchi comun, creându-se în sfârÈ™it posibilitatea de flexibilzare ca unele clase sau È™coli sã funcÈ›ioneze pe baza numãrului minim de ore pe sãptãmânã, în timp ce altele, dimpotrivă, pe baza numãrului maxim de ore, diferenÈ›ierea parcursurilor È™i definitivarea schemei orare urmând a se face nu în funcÈ›ie de asigurarea normelor didactice ale apostolilor, ci prin consultarea de cãtre È™coli a pãrinÈ›ilor elevilor, conform unei metodologii de aplicare a planului-cadru, care se va finaliza cam o dată cu începutul turneului final al C. M. de Futbol din FranÈ›a 1998 È™i ca atare iese deocamdatã din discuÈ›ie.
„N-aÈ™ vrea sã rezulte din esenÈ›ialele mele – se adresã cu umilinÈ›ã È™i prudenÈ›ã, ca de la micro la mega, educatoarea Cicela Ghevara Ciomolungăi, precum inculpatul preÈ™edintelui de instanÈ›ã ce rezumă cam aiurea grefierului relatarea violului – altceva decât că eu am aprofundat ca experienÈ›e de învățare din aserÈ›iunile de politică educaÈ›ională doar un singur aspect al harababurii menite a modifica prin lege unele stări de lucruri spre ameliorare sau progres È™i spre coerenÈ›a în termeni de procese È™i produse, fiind pe deplin conÈ™tientă de multitudinea caleidoscopică a faÈ›ete-lor unui proces de o excepÈ›ională complexitate-n perspectivă, care relaÈ›ionează segmente dintre cele mai eterogene ale societății, È™i anume paradoxul că Noua RevoluÈ›ie Școlară valorează exact atâta cât resursele umane însărcinate s-o relanseze ori de câte ori se simte vreo nevoie reală de reiterare a relansării schimbând mentalitățile ca să nu reziste la schimbare, câteva sute de mii de elemente în teorie, È™i numai câteva zeci de mii operaÈ›ional active pe È›intă, cu viziune novatoare, care pot preda în mai puÈ›ine ore acelaÈ™i conÈ›inut de capacități intelectual-afectiv-atitudinale, grefând cercopitecului însăși gândirea-expert, lucrând cu preÈ™colarii modulele în echipe, È™i din care numai câteva mii de specialiÈ™ti sunt dispuÈ™i ca cu plăcere a inventa È™i a propune la familii un larg divertis de sortimente de opÈ›ionale, care cine È™tie dacă nu cumva numai câteva sute sau zeci dintre aceÈ™ti creatori sunt capabili a reflecta corect etosul local justificându-È™i în ontologia curriculară deranjarea neantului prin în-fiinÈ›are de noi arii È™i ariete curriculare !â€
Iar după mica educatoare, nu mai luă nimeni cuvântul.
„Ia spune-ne È™i nouă, mă Bonobo ! – sparse atunci tăcerea ca de biserică instalată popa Panda. Cum e, mă Bonobo, trăi-te-ar Dumnezeu, cum e, mă, cu ooo-lingo-peeda-go-giiaaa aaia !â€
Izbucni imediat într-un râs gâlgâit, de retardat, de idiot, dacă nu de imbecil pe scara Binet-Claparède, pe care se judecă astfel de elevi-problemă socotiÈ›i de Muriela È™i Sorela clonaÈ›i la beÈ›ie, roÈ™ind sănătos de plăcere È™i ascunzând complet ochiÈ™orii cei profund albaÈ™tri, un râs larg contagios, care spori exploziv de îndată ce asistenÈ›a își pironi privirile pe mutra pleoÈ™tită ce făcu interpelatul, ca un parlamentar din comisiile de su-praveghere a anumitor servicii când i se pune-n față ziarul cu facsimilul exprimând dorinÈ›a sa de a colabora la ele înainte ca înainte.
„Oligopedagogia – rosti el c-un calm apolinic de campion olimpic – este în primul rând o stare de fapt, părinte Ankifie. E ce se aplică dincolo de DOSARELE comisiilor metodice pe ariile curriculare și ale celorlalte comisii, întocmite-n SISTEM ca principală risipă de efort și de timp și de hârtie silind țara la deforestare și peisajul la striptis, 30-40 % din toată bătaia de cap a muncii noastre, întru uzul exclusiv al vechililor și arendașilor ca să aibă ei ce aviza și întru satisfacerea neprietenilor obsedați că nu muncim 8 ore pe zi ca toată populația activă, adică nefertil și necitind. Disciplina asta nouă a mea, ca reflex al realității amare, este atunci teoria unei pedagogii sărace, ea este pedagogia țărilor bolnave. Starea de oligopedagogie e ca și cum m-ar lovi pe mine dam-blaua și i-aș chinui pe-ai mei zăcând la pat în ani lungi de inconștien-ță strict vegetativă, de colaps educațional, pe când spiritul meu ar călători pe la Biblioteca Academiei sau ar naviga pe Internet la copiii care au computer acasă, ca Frecardo și Jevakin de la Ninel Calițoiu.
Când anume a intrat SISTEMUL în colapsul educațional o să mă întrebați. Vă răspund anticipat : știm după o semiologie simplisimă, deoarece binomul interactiv se reduce pe nesimțite la un oligoelev și un oligoprofesor.
Oligoelevul se caracterizează printr-un dezinteres total față de imaginea despre lume, față de cunoașterea a altceva decât ce-i trebuie ca dresaj pentru rezultate, la examene vizând vreo admitere, respectiv la olimpiade, dacă e de export. Iar oligoproful, reeducat de către oligoelev și oligopărinți, tinde la aceeași specializare îngustă, pe meditații, pe inversiunea valorilor. Semn că actuala restructurare este o emanație a tipului uman al profilor din anii ’80, ajunși oligosecretari de stat sau oligoinspectori : mentalitatea ordonanțelor ce primim e tipică la a da meditații, criteriul fiind rezultatele ! Care rezultate vor fi o adunătură de debusolați ca neam de mâine.
Și aș remarca aici ce spunea și Ninel Calțoiu la Katiușa : că ne-a umplut SISTEMUL toate ciurucurile și că procesul de putrefacție a început ca la peștele-n alterare, de la cap. Pentru că deoarece nu ne mai mărește ăștia și nouă leafa, avem în SISTEM o letală hemoragie de cadre și atunci, cu mult înainte s-apară prin mecanismele selecției naturale și ale pieței oligoelevul, oligoprofesorul și oligopărintele, s-au manifestat deja la nivelele integrative mai superioare oligoinspectorul și oligoministrul.
Trist fiind că s-a instaurat colapsul educațional și domină-n SISTEM oligoelevul, care prin defulare ne reeducă și pe noi dacă nu ne mai mărește ăștia și nouă leafa să redobândim autoritate ca armata, poliția și justiția.
Statistic, pentru cã oligopedagogia este o È™tiinÈ›ã, are metodã È™i se poate sluji de matematica domnului CaliÈ›oiu, de gramaticile Didinei È™i de frizele cronologice ale Veturiei, ca È™i de darwinism, iar eu mă uit des prin cataloage, ei bine, am constatat sistematic cã la noi, din SISTEM, a dispãrut deja cercopitecul mediocru, ca leii din Sparta sau din buzunarele noastre ! Adică ACUM cercopitecul ori învață ori nu-nvață, nu mai există că învață dar nu poate ! Ceea ce înseamnă că oligopedagogia este educaÈ›ie cu săraci, dar nu iluminismul lor. Adică elita noastră intelectuală e suspendată de cer È™i n-are pe ce cădea cu spiritualitatea ! Iar noi nu ne mai bazăm pentru lecÈ›ii deÈ™chise È™i inspecÈ›ii decât pe un 10 % notiÈ™ti, care mai tocesc acasă, iar restul se diferenÈ›iazã doar dupã capacitatea de a prinde din clasã, ca lăutarii urechiÈ™ti. Ãsta fiind È™i rezultatul acaparării conducerii SISTEMULUI de către proficu mentalitate de care dă meditaÈ›ii, că să nu-nveÈ›i decât pentru rezultate ! Exceptând cazurile când au de-a face cu profesorii-fiarã, cu specia carnivoră a SISTEMULUI, cu bestiile care dau note foarte, foarte mici, represive, cu urÈ™ii cu ochelari, cu pumele È™i jaguarii arhipelagului, care lasă corigenÈ›i È™i repetenÈ›i într-o veselie, fără să aibă măcar minimum de decență de a afiÈ™a când fac pregătire de ratrapaj, ăștia care bat ca-n vechea armată, vor-besc incalificabil de urât cu oligoeleviÈ™orii È™i chiar cu oligopãrinÈ›ii, pe care-i manipulează adesea cu o artă a intrigii creativ-inovativă extrem de performantă, de se-ntorc pitecantropii turbaÈ›i cu bătuta asupra copilului, înspăimântaÈ›i că nu va ieÈ™i nimic din el, ba mai rău, că la bătrâneÈ›e È™i neputință, în loc să-i îngrijească, să-i mângâie È™i să le acorde toate onorurile confucianiste, că s-au canonit cu ei, dimpotrivă, oligourmaÈ™ii le vor da cu obiecte contondente-n cap, să-i moÈ™tenească mai degrabă È™i să-i împiedice a-È™i mai da votul, perspectivă de care nu există oligomamă, nu există oligotată care să nu se înfioreze până i se face părul măciucă ca reacÈ›ie !...â€
„Profesorul ăsta carnivoru’ – se înnegri de revoltă Fefeleaga, scrâșnind din aurul danturii ca Muma Pădurii la forturi – aplică săracul în litera ei Legea, se strofoacă să respecte Regulamentul, Statutul… Ceea ce te supune unui stress de eÈ™ti severă È™i cu cei din familie până te mai deconectezi È™i-È›i revii că nu mai ai calitatea de slujitor al È™colii, ci de femeie de casă ! Lasã, lasă, mă Dudiță, du-te-n brânză ! cã dac-or băga instrumente de măsurare EXACTà a rezultatelor precizându-se la toate obiectele standarde È™i descriptori de performanță rigizi, ca la obiectele de evaluare externă, obiectivă, prin examene, ei, atunci să vã vãd eu pe-ăștia din alte arii curriculare, care munciÈ›i pe jumătate sau pe sfert cât noi, că n-aveÈ›i nici o răspundere dacă ia sau nu ia elevul, cum o să mai puteÈ›i juca în È™coli rolul de politician carismatic, de tătic absolut, bun, iertător-înÈ›elegător, cum o să mai faceÈ›i pe proful de gaÈ™cã, de treabã, umanist, uman, cel ce cumulează de la elevi dragostea pierdută de sacrificaÈ›ii pe altarul probității de a implementa încă de pe băncile fragede ale È™colii durele, diamantinele exigenÈ›e uie ale vieÈ›ii !â€
„Ce iubit, Didino ? Li se pare lor că sunt iubiÈ›i, ca multora din muie până la proba contrarie, care se dă când te scoate nu la tablă, ci la zid ! – se coaliză de astă dată Calu cu Fefeleaga. ÃŽn realitate, băi, elevul e ca țăranul drujbean. Du-te, Veturie, la el la poartă È™i roagă-te, milogeÈ™te-te doar aÈ™a ca la camera ascunsă, de o sacoșă de cartofi ! Ai să constaÈ›i că cere pe chil de două ori cât te-ar jecmăni tot el la Căgiurzia-n piață ! De ce face el aÈ™a ? Numai È™i numai pentru că te-a văzut la poarta lui, pe tine, intelectual boier, căciulindu-te !!! AÈ™a e È™i cu elevul ! El este un drujbean mic. O canalie în miniatură. Dă-i tu notă mai mare decât È™tie el că merită, È™i te È›ine minte pe vecie că te-a fraierit o dată, o să-ncerce È™i a doua oară !… Ca lupul acela care se-ntoarce unde a răpit oaia. De-aia, mã, cã sunteÈ›i darnici la note, aÈ›i ajuns de sã vã È™i scuipe prin clasã, de râde tot satul È™i o să râdă-n curând È™i toată gubernia !… Și o să vă dea È™i-n cap, ca minerii, dacă nu facem în È™coala asta front comun cu notarea, cum e în colectivele care È™i-au apărat demnitatea È™i le dă note mici la elevii buni, chiar dacă îi vor handicapa la pe la unele admiteri ! Dar barem învață carte È™i se descurcă ei !â€
„În primul rând – rãspunse Dudu sprijinit moral de o-chiÈ™orii verzi ai iubitei situate la Blocurile RuÈ™ilor, în bucătărie alegând fasolică – precizez cã pe mine nu m-a stuchit niciodatã nimeni, în calitatea mea de cadru… didactic. Doar ce m-au ameninÈ›at niÈ™te răpănoÈ™i, dar numai cu cafteala, fiindcã am intervenit, cunoaÈ™teÈ›i cazul, când am salvat-o din ghearele Xenei, prinÈ›esa războinică, pe doamna inspectoare de azi, severa, carnivora vechileasă Saltîciha, care a uitat de unde a pornit ascensiunea spre o mai onorabilă inserÈ›ie socială în mezelclas... Iar dacă m-am transferat de la Liceul Miciurin încoace, pe lângă ca să m-apropii de propria mea soÈ›ie, de CenÈ›ica, È™i să mă fac un campesino harnic, crescător de două-trei vite, m-am hotărât pe motiv că nu mai simÈ›eam nici o satisfacÈ›ie cu noul tineret al colapsului educaÈ›ional, deoarece n-aveam nici un fel de senzaÈ›ie că predau, fiindcă nu erau interesaÈ›i deloc de antropogeneză, de bioconversia energiei solare, de hormonii de creÈ™tere È™i de oaia clonată Dolly, eu încercam să le formez o imagine despre lume, presupunând ca Maslow că ei resimt nevoie acută de peak experiences, de imagine despre lume, È™i pe dânÈ™ii îi apuca o veselie-hebefrenie fără leac, È™i atunci m-am gândit că poate pe ăștia mai micii încă n-au apucat tembelizorul, loteria, pârnaia, câinii cu zgardă de castrat pe care scrie aici sunt miliardele Dvs., familia, transportul în comun sau alte organe să-i corupă de tot ! Mda, măcar la ăștia să mai fi fost loc de-ntors să le predau È™tiinÈ›a ca pe o taină mare, iară nu ca pe o suspectă bancă populară sau fond naÈ›ional de obiective operaÈ›ionale !â€
„Dar ieri, ieri, mă Dudiță ? – își aminti cu glas plângăreÈ› Calu. Când mergeai la popas la Anfisa Barabanova È™i te È™tergeai cu basmaua, nu au dat ai lui Fafulea cu pietricele dupã tine ? Și strigau GãluÈ™că după tine ?... Să nu zici că n-a fost aÈ™a, că eu È™tiu mai bine decât Agheev tot ce se-ntâmplă la noi în Drujba ! Și-n împrejurimi !â€
„Cu ãÈ™tia – zâmbi È™i mai calm Strãchinaru – e daravelã cu pământul PuÈ™ii, nu e implicatã calitatea mea de apostol rural în republica răsprofilor ! Astea sunt nimicuri ! Buba SISTEMULUI e aici, în educarea profesorului de către elev, în defulare, rog să se consemneze exact cum am spus, cã precum elevul a devenit în ultimii ani oligoelev, tot aÈ™a È™i profesorul a devenit oligoprofesor, adicã un mamifer diform, indefinit, în orice caz o entitate degenerată față profesorul de altădată, iar în perspectivă, suntem într-un cerc vicios : lipsa de atractivitate a lefii face ca arhipelagul È™colar să fie populat din ce în ce mai mult de ciurucuri È™i improvizaÈ›ii, societatea constată atunci că nu merităm nici cât ne-a feliat din pib, salarizarea devine în consecință È™i mai inconsistentă, iacă dar că hemoragia de cadre a SISTEMULUI primeÈ™te un nou impuls, se completează golurile cu lepre mai groaznice È™i tot aÈ™a, È™i tot aÈ™a, pe principiul gogoloiului de zăpadă coborâtor la vale !… Până la ruină ! Până la depopularea de cadre serioase a arhipelagului ! Eu am È™i dat chestionare pe la toate clasele de după-amiază, unde predau, iar CenÈ›iÈ™or pe la ăia micii, È™i am mai vorbit È™i cu prieteni de la Cãgiurzia, de la CuÈ›arida, de la Bucaramanga, de pe Orinoco, din Curitiba È™i de prin alte pãrÈ›i pe unde am mai băut pe la noi prin gubernie ! Constatând că s-a produs o rară mutaÈ›ie-n orientarea È™colarã È™i profesionalã : elevul ne declarã cã se face orice când o fi mare, pânã È™i gunoier la primãrie sau vindajor, meserii pe care nu le dispreÈ›uieÈ™te deloc, el n-are prejudecăți, să iasă banul îi este deviza oligoeducativă insuflată de familie, de loterie, de tembelizor È™i de alte organe – iar la gunoierit È™i vindajat se dă un spor de ruÈ™ine, pe când nouă, iacă dar, nu ni se recunoaÈ™te stressul absurdității de a învăța ceva pe altul – È™i numai învãțător sau profesor nu mai vrea sã se facã nici unul !!! ceea ce nu se întâmpla în republica activiÈ™tilor, când învãÈ›ãmântul devenise un fel de refugiu pentru intelectuali care citeÈ™te, cum e È™i Rãzvana Mihalache, colega noastră, care dac-ar trebui s-o mai ia de la capãt, cred cã n-ar mai alege din vocaÈ›ie pentru martiriu oligopedagogia, ca formă de profesionalizare deoarece nu mai există-n SISTEM condiÈ›iile minime să te autoreproduci intelectualiceÈ™te, È™i un cărturar fără cărÈ›i, un profesor care nu-È™i mai poate cumpăra CÃRÞI È™i se perfecÈ›ionează pe sistemul monitorial al È™colilor cominterniste, luând notiÈ›e despre new speak de la furnizori de formare formataÈ›i de alÈ›ii, e È™i el un… formator sau ce altceva vrei, e un rahat, e un oligocâcat în ploaie, cum ne striga de la Raketta de la mese un beÈ›ivan agresiv nu de mult ! Un formator din ăsta te poate învăța È™oferie sau prezentare de modă sau futbol, È™i încă bine, dar nu-È›i mai poate da o educaÈ›ie, că te râzi de el ! Fiindcă e o caricatură vie : aÈ™a de învățat È™i aÈ™a de fraierit ! Un colectiv de părinÈ›i care vede limpede ar trebui chiar să-i interzică să aibă influenÈ›e educative, cum a avut AkimuÈ™kin asupra mea È™i, mediat-potenÈ›at de mine, asupra Haritinei. Și reciproc, e de preferat ca părinte conÈ™tient să ai o lichea dresor la copil, sau vreo vacă descurcăreață, de la care să-nveÈ›e efectiv cum să se aranjeze în viață cu câștig, nu cu pagubă ! Deontologia profesională cerându-ne ca profesori profesioniÈ™ti să le băgăm bine-n căpÈ™or eleviÈ™orilor noÈ™tri inevitabilitatea corupÈ›iei în muie, utilitatea È™perÈ›arului într-o societate deÈ™chisă, ca a hienei în junglă, menÈ›ionând că ponderea hoÈ›iei ca acumulare a capitalului va continua să crească cel puÈ›in până-n 2007 È™i în consecință, să se exerseze cu elevul, aplicaÈ›ii complexe, serioase, cu a primi È™i mai ales cu a da È™pagă ! Și aceasta să se iniÈ›ializeze spectaculos chiar din prima zi de È™coală, când după careul divin băgăm clasele să ia manualele, anume decondiÈ›ionând gorilele mămici de să ne mai cumpere flori È™i dresându-le să bage bumăști, de preferință verzui, într-un pliculeÈ› care să fie strecurat cu discreÈ›ie de însuÈ™i copilaÈ™ul în filele catalogului ca când tu i-ai scoate amigdalele iar el È›i-ar băga pliculeÈ›ul în halat cum, l-a instruit mă-sa că să-È›i fie recunoscător. Fiindcă premiantul nu se formează din È™coală să supravieÈ›uiască într-o societate iremediabil coruptă, dar licheaua È™tie din familie sau din alt izvor al vastei cetăți oligoeducative cum se pot inversa valorile… Și tocmai în acest sens se poate vorbi de o completă normalizare a datei începerii anului È™colar : nu când fiind esenÈ›ial, ci cum ! adică să se dea pliculeÈ›e ca la chirurgie în loc de găleÈ›i de flori necomestibile, care nu fac decât să îmbogățească pe importatori È™i pe olandezi ! Altminteri, amărâți colegi, devansarea cu două săptămâni este catastrofală în contextul epuizării lefii pe concediu încă înainte de jumătatea lui august : într-un fel simÈ›indu-se cadrele la 15 septembrie, când nu mai e mult până la octombrie È™i alt stress fiind să-ncepi pe-ntâi È™i să È™tii că vei preda vreo 40 de zile cu burta chiorăind din expediente.
Cel mai greu de suportat fiind în aceste condiții dramatice când vezi pe geam cum cresc pagodele la toți hoții și tâlharii, iar cinocefalii prin clasă chicotesc și ți se pare că întotdeauna ei se râde de tine !
Mai ales că È™i pe canale, È™i-n tot listokul, inclusiv în Autonomia locală, Vizdelo, se face hihiliză din orice, mânca-È›i-aÈ™ hamsterul ăla ! Și sticleÈ›ii cu compot de kiwi ! Râsul, batjocura, bășcălia, fiind coasa care decapitează valorile È™i porcul fără jujeu care trece prin gardul de găteje care separă domeniul privat de cel public. Cred că se produc È™i niÈ™te mutaÈ›ii È™i aici : starea sufletească juvenilă de referință nu mai este o seriozitatea comsomolistă de altădată, ci o predispoziÈ›ie la miÈ™tocărie perpetuă. Și am experimentat, de nenumărate ori, de-al dracului ! chestia asta : dacă intri la o clasă È™i special nu faci nimic, ci laÈ™i lemurienii să se comporte natural, Sà SE DEMAȘTE ! ei bine, tocmai fenomenul ăsta batjocoritor îl constaÈ›i, că ei tind absolut firesc a se hlizi din nimic, deci TU eÈ™ti cauza foielii ! Poate că eÈ™ti îmbrăcat în morÈ›ii mă-tii de la zgonhen, poate presimt ei cumva că numai unul din zece sclavi în arhipelag mai folosim pijamale, poate disting pe boturile noastre c-avem contra ulcerului doar biscuiÈ›i putrezi ca sandviÈ™ cu aromă de cocos È™i de găinaÈ› de cocoÈ™, poate-È™i dau macacii seama că tocmai am avut meciuri în familie de la pe ce s-a dus, fă, aÈ™a de repede leafa !… Nu È™tiu !… Fapt este că ei se râde cu poftă È™i atunci, ca unui popă căruia i se hohoteÈ™te ca-n Dacii, dar în biserică în jurul cadavrului rânjit È™i el, È™i nu-i mai arde a cuvânta, aÈ™a nu te mai trage inima nici pe tine să le mai dai, în maniera lui Foma AkimuÈ™kin, ce ai în curricul ca pe niÈ™te teribile taine ! Te expulzează de pe eÈ™afodul catedrei hihiliza asta, parcă ar vrea să-È›i È™teargă cu buretele chiar silueta ridicolă din dreptul tablei !â€
„Nu mai plânge, mă Dudiță, nu te consuma, că nu ne lasă ea Europa să pierim ! – îl consolă eleva NaÈ™pa, elevându-È™i sifoanele intelectuale din tomul ce-l lectura bâțâind din buzele-i proeminente. AÈ™ adãuga, fă Veturie, în sprijinul celor esenÈ›ializate de acest cimpanzeu Bonobo, un alt fenomen simptomatic : eu nu cunosc în ultimii ani cazuri de cadre… didactice care sã-È™i îndemne copilaÈ™ii personali biologici sã le moÈ™teneascã dacã nu catedra, mãcar cariera căcăcioasă, cum se întâmplă îndeo-sebi cu adevãraÈ›ii meseriaÈ™i sau în comerÈ›.â€
„Și atunci, – se uitã cu spaimã Dudu la bu-zele ei tip Scylla & Charybdis, adresându-i-se ca unei mume care-l bate – cine o sã ne înlocuiascã, fă, pe noi la catedre dacă murim ?â€
„Se găseÈ™te cine ! – izbucni ea într-un râs gângurit. Pleacă tu să te faci pompist-analist, vacantează-È›i catedra È™i-ai să vezi ! Apare omul tot aÈ™a cum în situaÈ›ii de vid… politic se găseÈ™te cine să-È™i asume puterea ! ÃŽntrebarea este doar dacă, acceptând a suplini pe cel care trebuia să fie, obÈ›ii rezultatele lui Váklav Havel, respectiv pe cele ale lui… Foma AkimuÈ™kin !â€
„Dar ce rezultate a avut Váklav Havel ăsta ?! – făcu retoric pe naivul Marinică, parcă s-ar fi întocmit lista cu cine ia prime din fondul de 2 %. Performanța între ghilimele c-a moștenit o Cehoslovacie Mare și prezidează actualmente o Cehie mică ?†„Dar ce rezultate a avut Foma Akimușkin nu întrebi ?†– îi dădu toată dreptatea Didina Arnăutu.
„Foma AkimuÈ™kin a vrăjit-o pe fata mea preaiubită, prin gura poleită a lui Bonobo, să dea la fizică – dondăni protopopul Panda – în loc să dea la comerÈ›ul exterior sau la dreptul internaÈ›ional sau la relaÈ›ii-informaÈ›ii internaÈ›ionale sau la altă facultate căutată pentru că-È›i asugură la noi un viitor demn prin simpla admitere !â€
Se lăsă o mare tăcere. Fata popii, Răzvana, Moluscă și Váklav Havel lăsară boturile-n jos, fără replică.
Se fãcuse cald È™i târziu în cancelarie, iar Teofan Davidovici nu mai venea de jos, deÈ™i fecunda dezbatere se cam încheiase fără vreo bătaie cu ouă.
„Și eu ce naiba notez în registru ?†– se uită speriată Ciomolunga la ei. „Unde ai rãmas?â€
„La ce este oligoelevul !â€
„Aha ! – se plictisi Moluscã. Noteazã acolo-È™a, esenÈ›ializând cã la dezinteresul natural pentru carte al oligoelevului, un profesor de altădată putea gãsi panacee, dar un oligoprofesor de ACUM, adică un formator, este neputincios, devine pamfletar, agresiv, sadic, carnivor, dă note mici ! Deci eu cred cã profesorul, È™i înÈ›eleg sub acest termen generic È™i insti-tutorul, È™i învățãtoarea, È™i educatoarele ca Cicela Ghevara, È™i chiar pe îmbuibaÈ›ii din învãÈ›ã-mântul superior, care nu s-ar preta să facă, instigând È™i studenÈ›ii, o grevă cu niÈ™te râioÈ™i ca noi, È™i de-aia merită s-apuce pib cu cercetarea cea pe cale de dispariÈ›ie urmând să ne bazăm în mileniul viitor pe spionaj… ba i-aș… înÈ›elege ca profesori până È™i pe vechilii noÈ™tri care ca niÈ™te criminali siniÈ™tri nu comunică mai sus că să ne mai mărească È™i nouă leafa că nu ne putem exercita funcÈ›ia educativă de să reparăm ce strică tembelizorul È™i alte organe. Iar dacă noi nu mai putem educa, ci numai forma elevii, atunci să nu mai colaborăm bolÈ™eviceÈ™te cu minciuna, stimaÈ›i colegi, È™i să nu mai acceptăm ca arendaÈ™ii noÈ™tri să se autointituleze pompos ca fiind ai unui Minister al EducaÈ›iei NaÈ›ionale ! Minciună-n falÈ™, tovarăși ! Denumirea corectă este Ministerul Formării !!!
C-am ajuns de să ne roadem È™i să ne devorăm unii pe alÈ›ii ca canibalii pe niÈ™te zvonuri !!! de măriri de salariu… Epitomizând ce-i în întreaga oligosocietate ! Iar eu vă spun un singur lucru, ca soÈ› al CenÈ›icăi de umblă la vrăjitoare È™i ca om simplu ce umblu È™i reÈ›in ce se vorbeÈ™te pe la cârciumă, la rată, pe tren È™i-n presulică : va fi vai È™i-amar de exploatatori, de vipoii È™i intuÈ™abilii noÈ™tri, de tagma jefuitorilor, de upercutclas, dacă nu È™i de subÈ›irele mezelclas, în 2007, cine-o mai ajunge, la jubileul Răscoalei de la 1907, dacă nu ne vor civiliza cu forÈ›a europenii până atunci È™i dacă nu ne mai măreÈ™te È™i nouă leafa ! Pagodele scoate-vor flăcări de mobilier ergonomic ca balaurii, în murmurul marin al gloatei înfuriate, garajele bubui-vor în uriaÈ™e explozii portocalii, plesnet de geamuri sparte se va auzi pă peste tot È™i, ca un corolar, a prinde a se umple È™i piscinele de sânge nu chiar aÈ™ albastru cum se vede din elicopter ! Iar în rămuriÈ™ul jacarandailor vor iniÈ›ializa a zice a jale cucuvele din specia peruviană paca-paca !… Pe când de crăci spânzura-vor persoane influente, oameni grei, aplecându-le să le putem extrage molarii de aur ! ProfeÈ›ia asta mai ales consemneaz-o, Veturie, din partea mea, c-o proorocesc ca viziune ce am avut după multă chicha cu genocid ! Și n-am vorovit aici-È™a pentru mine È™i my family, ci pentru binele norodului truditor din care ne extragem cu toÈ›ii È™i datori vânduÈ›i ne aflăm a îl sluji !â€
„Ne e foame ! – hăuliră-n cor trăgând a sărăcie hienuÈ›ele cele miorlăite, Muriela, Sorela, Corela, Vizdela È™i Cicela, speriate că tipul absurd de discurs ales de proletarul CenÈ›icăi era incendiar de-ngheÈ›ase cu pixu-ntre dinÈ›i Ciomolunga cea lățoasă. Și avem È™i noi câteva idei, stimaÈ›i colegi slujitori ai È™colii ! Printre care, că tocmai aci se demască È™i se derobează, face striptis cu noi, calitatea reală a vechililor È™i arendaÈ™ilor noÈ™tri de algoritm : una la mână, ca practică managerială, că ăștia ne cheamă, NE OBLIGà să fim prezente la acÈ›iuni metodice de comunicare perfect pasivă, împiedicându-ne să ne însuÈ™im corect, prin metode ACTIVE de acÈ›iune-explorare, toată pedagogia perennis-temporalis : È™i a doua la mână, vedem bine ce mentalitate È™i ce stofă au aceÈ™ti nomenclaturiÈ™ti ai SISTEMULUI din moment ce le lipseÈ™te însuÈ™i optimismul de specialitate, didactic, crezând ăștia că studiul individual, adică autoformarea de o mie de ori mai autoperformantă È™i mai autoretentivă decât lăbăgeala tandemului referat-lecÈ›ie deÈ™chisă, ar fi o chestie nu de onoare, ci de obligaÈ›ie È™i de avizarea planului de lecturi anteanvizajat È™i de È™tampilarea conspectelor, când, dacă ni s-ar mai mări È™i nouă leafa, atunci s-ar trezi în noi toate, precum la pubertate niÈ™te bombe cu explozie întârziată, ardoarea patimilor cititului È™i a lecturării, care este È™i o atribută inerentă fiinÈ›ei umane care are ce mânca de să scormone-n lumina căutării de comori spirituale !â€
„Uite ce-a vrut, Veturie mamă, să latre pavianul de Străchinaru, cu adresă la vârful decizional și căcăcios al piramidei SISTEMULUI, unde se muncește cu adevărat, se obțin de fapt rezultatele și nu-i chip să faci o grevă bășinoasă decât un sfert de ceas, de să ne mai mărească și nouă leafa prin sporirea valorii de referință sectorială în vederea accesării unor ustensile fără de care în ontic absurditatea de a învăța pe altul te cutremură de parcă te alcoolizezi până la tremurici ! – făcu pe avocata stăpânilor noștri Nașpa, iritată de urletul hienelor. Una la mână, noi avem a accesa cele ale reciclării : să-ți poți cumpăra cărți, publicații, sidiuri, videocasete, sidiroame ! Doi la mână, trebuie să descoperi prin metode active occidentalizarea educației chiar TU, nu să ți-o dicteze vreun furnizor de formare în activități de formarea formatorilor, cum pretind și colegele noastre începătoare ! Sau, în caz că ești de istorie-geografie sau de limbi străine, de exemplu, ideal e să poți voiaja ca un dregător tu însuți, atât în republică cât și peste vremelnicele hotare, ca să narezi în morții mă-sii la cercopitec trăiri proprii, ca Foma Akimușkin, nu gogoși de-ale altora, de prin presulică sau de la tembelizor dupe Travel. Și nimic nu-i mai jenant pentru cadrul didactic cu vechime de la noi, decât să relateze, la a șasea a lui Calițoiu să zicem, de exemplu că-n uie, cutare lucru se realizează cu seriozitate și performant după nu știu ce standarde cu descriptori foarte duri, iar drăcosul de Frecardo al lui nea Fane Ciuvîrin, de exemplu, să te întrebe că când ai fost, neamule, și când te-ai întors din uie ? Sau că dumnealui chiar a fost acolo, și că nu e chiar așa cum relatezi dumneata de aia, de Gioconda, că se uită la tine din toate direcțiile ! Și asta-n momentul culminant al lecției, de captatio benevilentiae ! Ca o flegmă-n muian ! Să fii obligat s-admiți că de fapt ai văzut asta pe vreun canal și că te-a impresionat și c-ai mințit ! Vai-vai-vai-vai-vai ! Ce rușine… Din păcate însă, vechiul profesor interbelic regalo-burghezo-moșieresc își cam permitea, măcar ăla de liceu, din salariu, nu din aportul la INVERSIUNEA VALORILOR, ba chiar ci-tesc prin tabele biografice pe la scriitori de serbarea bacalaureatului la… Veneția ! Ci ACUM își permit numai proprietarii SISTEMULUI, cerând un spor de stress la salarii dacă-s și din clasa cea mai nesimțită din marea școală a vieții noastre publice, care e clasa politică terminală ! Dar eu, Marinică, le dau totuși dreptate vipoilor ! Pentru că-i înțeleg că e un șoc zdravăn să vii din uie și să ai încă de la vamă revelația dureroasă, Didino, că nu vei apuca chiar omenește asistat la boală, să vezi cândva și la noi în muie civilizație cu c mare, deoarece noi navigăm în colaps educațional : economia nu poate întreține un SISTEM performant, iar actualul corp… didactic, tot mai decrepit, mai cârpit – și mai căcăcios ca oricând parcă – nu poate genera manageri competenți și cinstiți, care să scoată întreaga economie, nu doar pe a intușabililor, din căcat… E un cerc vicios diareic din care nu ne poate scoate decât Europa… Și trei la mână, Veturie, profesorul și mai ales profesoara, în calitatea de gestionar de ocazii de instruire și ca agent de circulație pe parcursurile curriculare, trebuie să se îmbrace ca un moderator-manipulant decent, ba chiar elegant ca o animatoare la petrecere prin delegație, pentru că el OFICIAZÃ într-un spațiu de o anume sacralitate chiar dacă se muncește acolo ca-ntr-un stupuleț ! Prin Lege ar trebui arendașul să se implice a argumenta, a stipula și a finanța ca formatorul să nu urce pe eșafodul de la catedră fără a se arăta în toată slava sa de samsar între cele mai superioare spirite ale umanității și babuinii noștri drujbeni ! Dealtfel, e de obser-vat că ceilalți piloni ai statului, adică biserica, armata și justiția recurg cu nerușinare la recuzită, la o costumație fastuoasă, cu stihare de sclipici, cu fireturi de paradă brandenburgice, cu togă onorabilă-n cauză și neagră ca realitatea infracțională, toată această regie subliniind tocmai neobișnuitul, sacralitatea a ce fac popii, samuraii și cârciogarii și e un aspect caracteristic colapsului educațional că tocmai actul de dobândire de noi capacități, competențe și datini de către miniființa umană, în loc să fie declarat ca sfânt este azvârlit în cea mai căcăcioasă monotonie, în banalitatea bășinoasă a mizeriei, cum zicea și Fukuyama.
ÃŽncolo, în rest, sănătate È™i s-aveÈ›i poftă ! Profesorul nu mai vrea decât virtute, să fie lăsat în pace, pe toată perioada vacanÈ›elor, în special vara, să citească, să citească, È™i iar să citească, nu să fie adus la 15 august în È™coală pe vârful de la caniculă, È™i să se mai termine cu atâta hârÈ›ogăraie ! adică să i se acorde, în esență, libertatea de a se desfăta cu cărÈ›ile, câte are, È™i de a medita asupra lor, reÈ›inând ce se merită a se transmite È™i elevului, rumegat È™i modelat accesibil, în funcÈ›ie de ciclul curricular de care aparÈ›ine acesta È™i de etosul local.â€
„Și cam cât ți-ar mai trebui ție, fă Răzvano, pe lună, peste actuala leafă, ca să-ți iei tu… cărți, de specialitate, de oligopedagogie și de cultură generală, plus ceva țoale și bilet la băi ca să meditezi la întoarcere fără să te doară capul ?†– scoase Calu pixul crezând că e mult de calculat.
„Ioane, mie, încă juma peste cât îmi dă ACUM să dea dracii dacă nu mi se pare destul și n-aș mai resimți nevoie de nici o meditație sau să-mi găsesc finanțare în mediul înconjurător pe la autostradă ca să trăiesc decent și să continui să mă consider și profesoară !†– mărturisi Răzvana-Năzdrăvana o aspirație de leafă atât de inconsistentă că supraîncărcă de indignare pe toți cei prezenți la dezbateri cu ariile curriculare pe scaunele din garnituri eterogene ale contradictoriului parcă prevăzute cu resorturi ejectătoare cum au piloții.
„Păi de-aia, băi handicapaÈ›ilor – sări-n sus primul greoiul CaliÈ›oiu – aÈ›i ajuns de să vă scuipe copiii pe la spate, pe la arieta curriculară, de se râde toată gubernia de È™coala voastră ! Tu n-ai puradei, Vanesso, ca să te sugă ca pe noi până ne bagă-n datorii È™i te cred È™i eu că-È›i convine o leafă penală ! Ca să aibă intuÈ™abilii ce risipi pe la Monte Carlo È™i Las Vegas, investind în economiile occidentale… Și eÈ™ti È™i părăsită de bărbat, aÈ™a că tu ai tot timpul să citeÈ™ti până-È›i sar capacele ! Dar i-a pune-te prin absurd redusă la situaÈ›ia altuia, cu familie, cu copii, cu necazuri ! Nu mai fi È™i tu aÈ™a insensibilă ca vechilii È™i arendaÈ™ii noÈ™tri, ah ! È™i ce-aÈ™ mai arunca cu noroi în munca lor ! ah ! cât îi urăsc ca È™i pe ăia de dinainte de aia ! niÈ™te extratereÈ™tri care-È™i închipuie că noi vrem salariu nu că nu ne mai putem reproduce de pe o zi pe alta ca dascăli, ci pentru lux, calm È™i voluptăți ! ca È™i cum din mentalitatea etatistă de a cere nu ne-ar ajunge luxul că figurăm în statisticile republicii răsprofilor drept ultima categorie din punct de vedere al atractivității salariului ! Și de unde nu ne vom mai sălta niciodată ! Și de-aia, tocmai pentru că eu am băut cu niÈ™te arendaÈ™i, eu îți spun prieteneÈ™te că citeÈ™ti prea mult, Vanesso ! Și am impresia că până È™i cinocefalii te percep ca diferită de noi ceilalÈ›i, Vanesso, de-a ajuns tocmai pe tine să te scuipe PalaÈ™ca lui Fafulea, în pofida a cât le cauÈ›i tu în cap È™i le dai note prea mari !â€
„Știi ce, Ioane ? – își puse indignată ochelarii la vedere NaÈ™pa. Admit c-aceste evenimente implicând scuipat de elevi s-au cam înmulÈ›it pe măsura diminuării puterii noastre de cumpărare, după cum a crescut È™i agresivitatea presei scrise È™i electronice, a părinÈ›ilor È™i a absolvenÈ›ilor, ca È™i a unor terÈ›i, atribuindu-ni-se nouă, profesorilor cu vechime, care am rămas aceiaÈ™i, rezultatele dezastruoase ale cercopitecilor de tip nou, tâmpiÈ›i pe canale È™i în cartier, după cum e atribuit cu rea-voință întregului corp didactic scorul aspiranÈ›ilor la a intra în SISTEM ca necalificaÈ›i, de fapt niÈ™te eroine, care s-ar fi putut îndrepta spre sectoare mai darnice. La ce să vină aici, unde orice ar reclama un părinte, eventual consiliat de un dascăl împotriva aproapelui, este luat drept mană cerească de vechil, care puricându-te bine, dacă nu găseÈ™te păduchi laÈ›i, găseÈ™te ploÈ™niÈ›e pentagonale È™i tot rău ieÈ™i ! Chiar aseară, am urmărit la tembelizor un presar care tot repeta că unde n-a spălat closetele unei È™coli personalul special, acolo să cureÈ›e însăși doamna directoare, ceea ce e, desigur, un sofism ieftin de-a atrage simpatia gloatei pentru respectivul canal ! Pentru că de îndată ce un învățământ devine obligatoriu, majoritatea cea strivitoare o au cei ce urăsc È™coala. Cine dintre cercopiteci n-ar dori să-È™i vadă foÈ™tii educatori la reeducare-perekovkă-n latrinele unor mari unități de învățământ, cum ai da un motan cu botul prin propriul lui căcat dar È™i prin al stăpânului ? Un sofism chiar gratuit, deoarece, spre deosebire de È™coală, care trebuie să schimbe ideile cretine ale elevilor, cu care ne tot vin îmbelÈ™ugat din cetatea oligoeducativă, dimpotrivă presulica, tembelizorul È™i celelalte organe ale acesteia n-au decât interesul de a măguli prejudecățile gloatei pentru a o mulge mai bine ! Ideal ar fi, poate, ca dascălul român să dea o lecÈ›ie chiar vecinilor noÈ™tri europeni È™i să spele cu mâna lui closetele cimpanzeilor, să le repare uÈ™ile È™i băncile, să pună geamurile, să schimbe pe banii lui becurile, chiar dacă li s-au spart ampulele cu praÈ™tia sau cu invizibile din sârmuliță catapultate cu fir elstic, să văruiască, să tinighigească acoperiÈ™uri, să vidanjeze, iar în jurul È™colii să grădinărească È™i, eventual, la noi la Drujba, înÈ›eleg că e mai bine să nu creÈ™tem iepurine, ci bovine, bubaline È™i ovine clonate Dolly ! Sunt absolut convinsă că personal aÈ™ da o satisfacÈ›ie supremă drujbencelor noastre să mă vadă rânind la vreo vacă sau la vreo bivoliță, care să nici să nu fie a mea ! Ci a MalaÈ™ei Bibikova sau a Aculinei Jevakina ! Și culmea este că, fără să fiu pesimistă din fire, eu chiar prevăd că vom fi aduÈ™i de stăpânii arhipelagului È™colar pe undeva pe-aici, la aÈ™a statut de clovni, din simplu populism, din exploatarea antiintelectualismului latent sau acut adus de tanchiÈ™ti pe meleag ! De-aia, de Mineriadă-Mizeriadă ! Cu câștig electoral cert ! Și când vorbesc de stăpâni ai SISTEMULUI È™tiu bine ce spun : un fel de nomenclatură decide în funcÈ›ie de propriile interese de voiaj È™i de negoÈ› cu tipărituri toate politicile educative ! Ștergându-se la aria curriculară cu fidbecurile noastre, tratate cel mult ca buletin informativ despre starea opiniei publice ! Oameni care n-au predat niciodată la o clasă de bobletici È™i infractoraÈ™i ca a lui Dudiță ! Sau, cu cinism, se fac că aÈ™a ceva nici nu există ! Mergându-se pe un tip de discurs care ne ignoră pe noi specialiÈ™tii, adresându-se doar neanderthalianului de părinte cu abureli ca asumarea efortului de a învăța exclusiv de către formator È™i numai în clasă, aÈ™a încât dintr-un singur pârÈ› de arendaÈ™ sau de vechil, elegant, obez È™i de o veselie patologică, nu mai există decât cadru didactic incapabil sau leneÈ™, nu È™i elev care nu mai vrea să înveÈ›e pentru că cetatea oligoeducativă îi întăreÈ™te zi de zi convingerea că ierarhia averilor nu depinde de È™tiinÈ›a de carte ! Iar cele mai bune argumente suntem noi înÈ™ine, deoarece nu ne mai măreÈ™te È™i nouă leafa È™i corpul didactic parcă-i un porc înjunghiat È™i pârlit ! Zace inert ca un biftec, prozaic ca o pungă de carne tocată scoasă la decongelat, È™i uitată-n putrefacÈ›ie, n-are nici o reacÈ›ie la risipirea micilor sale privilegii ! Zău aÈ™a, parc-am fi mierliiiit-o demult cu toÈ›ii È™i megacadavrul corpului nostru didactic ni s-ar afla la… fezandat, cum zice Vasea vânătorul, la frăgezit într-un stadiu avansat de descompunere, de procesare biotehnologică până la o perfecÈ›ie a gustului cum îi place Marii Canibale gurme, Istoriei, ca să-i mai tacă muianul ! Ceea ce nu înseamnă că ne va lăsa Europa, tolerând la nesfârÈ™it atâta barbarie ! Ci ea va lua de gulerele scrobite pe intuÈ™abili, È™i parcă văd prin niÈ™te ochelari însângeraÈ›i de arteziana unei artere de copil nu de peon ci de prof, jertfindu-È™i upercutclasul din patriotism boieresc după 2007 prisosul de avere întru revigorarea leului, aÈ™a de performant întremând pibul că noi femeile SISTEMULUI ne vom recăpăta automat eleganÈ›a vestimentară relansând învățământul rural, vom întreÈ›ine iar relaÈ›ii normale È™i corecte cu norodul truditor È™i nici măcar cei È™apte analiÈ™ti, aceiaÈ™i È™i atunci, acoperindu-se cu bumăști din senzaÈ›ionalele evenimente, nu vor mai cuteza să se ia de corpul… didactic, care, admit È™i eu, È™i o repet, este actualmente aproape ca un câine mort, ca un hoit, ca o umbră de tot unitar organic excitabil, totalmente pasiv la implementarea occidentalizării exclusiv de sus în jos, prin acte normative, ordine, comunicate, notificări È™i instrucÈ›iuni de aplicare, ca într-o dictatură latino-americană interbelică de domeniul literaturii, bazată numai pe ordonanÈ›e de urgență !â€
„Trec aici de câinele mort ?†– se enervă grefiera Ciomolunga cu o expresie de groază și de neputință.
„Ba adaugă tu È™i c-a… piiiizzzdit-o deja de muuult, SISTEMUL ăsta, înainte de a ajunge ca un câine mort, că È™tie generalul Vasea la ce mă refer, ca om serios, bogat, cu soÈ›ie miÈ™to, cam beÈ™inoasă, È™i cu trei copii aproape studenÈ›i ce e ! Nu-mi mai puÈ›uli tu mie cu nimic ce-am declarat, pentru că tocmai asta am avut de spus ! – se ambală de să-i cadă de pe nas sifoanele doamna de comunicare-n limba comună. Scrie acolo-È™a, Veturie, că deja am pizdit-o cu toÈ›ii în SISTEM, fiindcă nu ne-a mai mărit È™i nouă lefÈ™oara la timpuleÈ›ul ei, N-AM MAI CITIT CÃRÞILE NECESARE LA TIMPUL LOR, nu mai suntem ce trebuia să fim, È™i atunci toate erorile de transplant căcăcios din uie-n muie a desovietizării n-au avut deloc reacÈ›ii de semnalare, exact ca cum ai injecta experimental viruÈ™i într-un cadavru !â€
Tăcere penibilă, de cavou chiar. De plumb tăcere ca o pleoapă de sicriu.
„Eu m-am strofocat azi-noapte când cânta ciovica paca-paca-n clopotniță să-mi precizez È™i eu o opinie – sparse Haritina-Erotiida apăsătoarea tăcere dulceag-amăruie – È™i găsii aplicând la un studiu de caz modelarea, următoarea analogie lugubră : precum într-o familie, ca la fetiÈ›a asta angelicată de la CaliÈ›oiu, Esmeralda, dacă tatăl lipseÈ™te, fiind la muncă-n străinătate, decedat, fugar sau deÈ›inut ca Harneală, copilaÈ™ii lui cresc într-un mediu de o feminitate apăsătoare È™i se aleg cu sechele psihice grave, iar ca Eu È™i Separeu, băieÈ›ii de fapt nici nu mai ajung să se mai virilizeze dacă nu le-a zis nimeni că le decupează didactic extinderea, decât însuraÈ›i având un socru dur, apoi tot cam aÈ™a e un exces de efeminare nu numai la noi în È™coală, după cum mi-am format o părere pe la consfătuiri È™i pe la acÈ›iunile metodice ! Motanus mutantus, noi avem la familia MalaÈ™ei modelarea la o scară reducătoare a însuÈ™i SISTEMULUI nostru, care nu este numai în comă, cum aprecia doamna Răzvana Mihalache, ci manifestă È™i un dramatic, poate mai atroce ca moartea, care e doar o tranziÈ›ie, sindrom al castrării, în sensul că statistic a suferit o gravă È™i poate ireversibilă emasculare a resurselor umane, arhipelagul fiind astăzi populat într-o proporÈ›ie covârÈ™itoare de domniÈ™oare È™i de doamne ! Dezechilibru total absurd care indubitabil afectează psihic pe cercopiteci, rămânând a se studia cu seriozitate È™tiinÈ›ifică cam cu cât sunt ei mai devianÈ›i față de martori din uie, după cum ar trebui sponsorizate cercetări demne de încredere, care să verifice dacă nu cumva atmosfera explozivă din multe contradictorii ale arhipelagului, departe de a fi cauzată de neajunsul că nu ne mai măreÈ™te È™i nouă leafa, poate că-È™i au obârÈ™ia unor scene mai isterice, mergând până la păruieli È™i pizduiri de mamă, tocmai în deficitul factorului viril moderator, cum am resimÈ›it È™i noi aci, e drept că-n cămăruÈ›a femeilor de serviciu, la altercaÈ›ia de început de an dintre colegele noastre Inocencia È™i Corela, care nu pot fi suspectate ca mine că nu au bărbaÈ›i, că ar fi niÈ™te neevaluate iniÈ›ial, continuu È™i din când în când recapitulativ ! Ceea ce ne lipseÈ™te pentru o bună atmosferă de lucru este, deci, Veturie, factorul viril moderator, o mai pregnantă reprezentare a lui în resursele umane ale SISTEMULUI. Fiindcă s-ar curma atunci È™i cu acea caracteristică atmosferă incitantă, de dormitor de pension, de pensionare, de harem, de gineceu sau de puÈ™cărie de femei, a cancelariilor, nu numai ca conÈ›inut feromonic ajuns categoric mult peste normele admise-n uie, care aduce la disconfort până È™i pe un fumător de È›igări de foi, ci prin însăși obscenitatea latentă sau efectivă a limbajului nostru de zi cu zi, cu care ne-am obiÈ™nuit È™i nu-l mai sesizăm, cum nu-È™i mai simt noul iz nici doamnele care nu mai au apă caldă curentă că nu È™i-a achitat asociaÈ›ia întreÈ›inerea, asta fiind singura explicaÈ›ie de preferă, am observat, domnul profesor Străchinaru, domnul profesor CaliÈ›oiu È™i… hm ! domnul de… religie ! să se refugieze, să se autoexileze, să se claustreze la boxa de materiale didactice pentru biologie, să facă opinie separată cu scheleÈ›ii, agravându-ne nouă încă È™i mai mult, în contradictoriul parcă pustiit, sfâșietorul deÈ™irantul sentiment de soledad, de aÈ™teptare nu numai să ne mai mărească È™i nouă leafa, ci parcă È™i – ori pe scut, ori pe cal – întoarcerea cavalerilor noÈ™tri din Războiul de o sută de ani…â€
„Da, s-ar putea băga-n arhipelag bărbaților – protestă părosul Bonobo – un spor de stress de fidelitate de 10-15 % dar eu susțin că se mai angajează masculul în arhipelagul școlar și din vocație, din dragoste pentru copii !
(De dragoste de-ai cui copii, mă Bonobele ? obiectă din depărtări Inocencia. De-ai altora ? Că doar nu dragoste de-ai tăi, de Genaro și Maricusa ! Câine ce ești ! La ce morții mă-tii ți-a folosit ție că ești tobă, că ești caltaboș, că ești sângerete, că ești cârnat de casă, că ești hodog, că ești mortadelă de carte, dacă n-ai ce da la copilașii tăi ?… Ai, mă Bonobele, câte manuale alternative ai, mă ?)
Credința mea, stimați colegi, e că făcătorii de manuale nici nu trebuie să încaseze drepturi de autor, deoarece : 1) nu au descoperit ei adevărurile pe care le prezintă, deobicei masacrate, la copii ; 2) mai scrii manuale școlare și din VOCAÞIE, nu numai pentru bani ; 3) s-ar da prin gratuitate o lovitură amețitoare mafioților și corupției din arhipelag, îndreptând racila spre alte branșe ; 4) popularizând autorii și dându-le doar premieri simbolice din fondul de 2 %, eventuale salarii de merit pe un an, mai știu eu ce medalii comemorative, încetează definitiv amestecul în treburile noastre interne a neaveniților, a universitarilor, care n-au muncit niciodată cu cercopiteci reali, ci doar cel mult s-au implicat în training-ul copiilor de export, fiind niște ageamii în pedagogie, nici până-n ziua de azi neexistând o artă didactică a învățământului superior : în practică, te duci la curs, predai tot ce știi, apoi pretinzi studentului să-ți reproducă ce-ai reprodus și tu din engleză ! De-asta și acuz eu că-n cetatea oligoeducativă universitățile sunt egal vinovate cu presulica și canalele de hidoșenia teratologică a imaginii electoratului nostru despre lume și insist, Veturie, pentru urgenta decuplare definitivă a universitarilor de la bugetul educației și trecerea lor la al cercetării ! Pentru că dacă masculul se poate angaja în arhipelag din dragoste pentru copii, nu e cazul și cu universitarul ! De la care ne vine, necreativ-neinovativ, transpusă mecanic, strania structură a anului școlar, bisemestrială, cu două… SESIUNI de evaluare masivă de 3 săptămâni, ca și introducerea calificativelor de tip colocviu studențesc la cei mici ! Ca să nu mai zic nimic de cinismul de a declara manuale… alternative niște extracte de cursuri de masterat, din care Himena Bukamașkina 66 % din cuvinte nu le înțelege și 85 % din sintagme nu le decodează, nefiind simplificate-n prealabil chestiunile complicate ți rumegate pe înțelesul cinocefalului !
NOI PROFESORII DECLARAÞI INFERIORI TREBUIE, DECI, SÃ DUCEM O ADEVÃRATÃ LUPTÃ DE ELIBERARE SOCIALÃ ȘI CHIAR NAÞIONALÃ DE SUB ASUPRIREA UNIVERSITARÃ !
SÃ ÎNCETEZE, IACÃ DAR, ACEASTÃ RUȘINOASÃ EXPLOATARE A PROFESORULUI DE CÃTRE PROFESOR ! (Aplauze vagi) Și vă rog să observați, stimați colegi, cât mă feresc de noțiunea de prof, a cărei semnificație de cadru didactic prestator de meditații e singura noastră zonă de suprapunere a preocupărilor cu ale universitarilor ! RUȘINE ! Rușine că ne-am dat mâna doar la meditații de INVERSIUNEA VALORILOR și nu la greve pentru ca să ne mai mărească și nouă leafa ! Părerea mea este că, în viitor, abilitarea de diferite grade pentru a formata elevi s-o dea formatorii înșiși prin reprezentanții lor și nu niște universitari, după cum trebuie să ne batem și să ne asigurăm exclusivitatea absolută în chestiunea meditațiilor ! Numai NOI, care ducem greul învățământului, să avem autorizație de meditat elevi, iar universitarii să nu mai poată medita decât… studenți ! (Aplauze furtunoase)
Și să ne preocupăm să opunem o mai dârză REZISTENÞÃ LA SCHIMBARE ! Cum odinioară drujbenii la băgarea-n colhoz ! Păi, e posibil așa ceva ? Noua revoluție școlară înseamnă a munci de șapte ori mai mult pe salarii de șapte ori mai mici. Căci ca revoluție teoretică în sensul tratării elevului ca cercopitec pentru dresură, pentru a face, nu pentru a ști, lucrurile erau deja implementate la 1980, dacă vrea cartea de inspecție școlară să le verifice. Iar a munci de șapte ori mai mult se referă doar la hârțoage ! Ca să facă Cențica mea un test de evaluare finală, perpetuă sau sumativă pe-un capitol, cu itemi obiectivi de tip pereche sau cu alegere duală / multiplă, ori chiar cu itemi semiobiectivi cu răspuns scurt sau cu întrebări structurate, apăi, stimați colegi, numai ca să linieze rubricația cu obiectivele de evaluat și cu itemii care le evaluează i-ar trebui o săptămână ! Și hai să zicem că se preocupă și liniază ! Dar pe urmă, testul ăsta de 7-8 pagini ea trebuie să-l multiplice pentru 25 de copii !!! Pe banii cui ?.. Pe-ai mei ?… A ! să se oblige față de vreun părinte generos, și de ce ? De ce, dom’ le ? Ca s-o convingă pe vechileasă, pe scrofița de Korobocika, că se muncește la noi ? Când un dresor profesionist îți spune cu precizie și cu mult înainte de a preda ce va ști să facă la sfârșitul activității fiecare cimpanzeu !
Strategia pe care eu v-o propun în lupta noastră dreaptă, stimați colegi proletari, vouă din Drujba, celor din mica noastră gubernie și, de fapt, profesorilor inferiori din întreg spațiul educativ românesc și, de ce nu, profesorilor din toate țările din muie, se bazează pe unitate și va conduce la eliberarea noastră deplină de sub jugul universitar (Aplauze), dacă prin tactici adecvate de la caz la caz, prin focalizarea tuturor mijloacelor pe câte o singură țintă și abia după obținerea performanței mergând mai departe, ne vom atinge rând pe rând URMÃTOARELE OBIECTIVE :
1) exclusivitate asupra meditațiilor cu elevii, cum mai spus ;
2) exclusivitatea asupra elaborării manualelor, pe motivul întemeiat că universitarii nu lucrează cu elevi reali și dau ca pentru o țară doar de supradotați niște instrumente de lucru a căror denumire românească ar trebui să fie mai degrabă de manuale inaccesibile decât alternative ; (Chicote, rumoare aprobativă, consens deplin)
3) după obținerea de la ei a formării inițiale, relațiile noastre cu universitarii să se dezvolte într-o abordare modernă, contractualistă, bazată pe respectarea principilor neamestecului în treburile noastre interne și al cooperării reciproc avantajoase ; concret, aceasta înseamnă că reciclările și examenele de grad nu se vor mai baza pe repetarea șablonardă, sterilă, necreativă, a unor examene de specialitate, ca până ACUM, ci pe o familiarizare detailată a noastră, care nu mai avem acces la cărți și publicații de ultimă oră, cu progresele cercetării la zi și cu trendurile din fiecare arie curriculară, prin intermediul unor informări exhaustiv documentate pe cât posibil ; (Se scandează : Informare, da ! Seminarizare-examinare, nu !)
4) să se meargă cât de curând la segregarea organizațiilor noastre sindicale, dacă universitarii și cumularzi dintre ei ne tratează ca pe niște râioși, fofilându-se de la a se afișa cu noi la pichetări și la marșuri de protest ; să ne formăm lideri proprii din rândurile educatoarelor, învățătoarelor și profesorilor ; să se curme cu situația scandaloasă în care suntem puși când ne reprezintă universitari la negocierile cu arendașii sau cu proprietarii arhipelagului școlar ; ar fi ca și cum am fi partid și am importa candidatul nostru la președenție ! (Se scandează : Vom munci și vom lupta / Leafa ne-o vom apăra !)
5 ) să se conștientizeze în rândul cadrelor didactice teza mea din acest sfârșit de aprilie 1998, că lichidarea exploatării profesorului de către profesor nu e fezabilă decât prin inițializarea unei lupte perpetuu reiterate, care pretinde un centru vital însărcinat cu managementul ei, preocupându-se și cu organizatoricul, ceea ce impune înființarea printr-o procedură de urgență a Partidului Național al Formatorilor, ce beneficiind de voturile familiilor noastre și de ale numeroșilor părinți solidari cu noi, nu numai că ar fi o formațiune perpetuu parlamentară, ci și perpetuu guvernamentală, ba chiar partidul cel etern câștigător al alegerilor, ca factor precumpănitor între cele două megacoaliții putându-și atinge cu impertinență absolut toate interesele ! (Aplauze frenetice. Se intonează : Hai să dăm mână cu mână / P. N. F. cât de urgent / Cei cu inima română / Să-l băgăm în Parlament !)
De acord, da-da, să-l trimitem în Parlament partidul meu iubiiit, mândria mea, dar fără a accepta vreodată în rândurile noastre nici măcar picior diavolesc de universitar, de răsprof cumulard, de egoist atitudinar care-n Krestianka reflectă greva noastră ca pe una oarecare, a necărturarilor, și nici în ruptul capului nu s-ar declasa să manifesteze în fruntea coloanelor noastre jigărite, înjurând guvernarea actuală !
Or, un neam are viitor când școala funcționează ca o curea de transmisie între ce gândește elita și cât poate pricepe gloata !
Numai niște descreierați pot ignora o armată de o jumătate de milion de cadre supracalificate, care ar lumina de la om la om, ca niște formatori, norodul !
Dar elita noastră votează cu alte organe ale cetății oligoeducative, manifestând predilecție pentru tembelizor și presulică, nu mai umblă prin școli, deci nici nu mai este elită ! Elita nu mai există ! Elita în Drujba suntem noi ! (Aplauze frenetice)
Cât despre principalii vinovați de Mizeriada din trena cometară a Mineriadei o să-i zdrobim în Anul electoral Eminescu 2000 ! O să-i terminăm ! O să-i trimitem înapoi în tenebrele și geolele din care s-au ridicat ca niște strigoi ai trecutului !… Unitate !†(Aplauze vagi în grupul activ al hienuțelor. Vanessa, Ina și… Fefeleaga strigă : Unitate !)
Și mai scrie acolo, Veturie, de manualele astea alternativele, că m-au dezamăgit ! Pentru că au criteriul limbajului hiperexact prioritar eliminatoriu față de acela al adevărului didactic, de-ar fi căzut la selecție pe motiv de… greșeli științifice în primul rând vorbăreții pedagogi de mare clasă, ca Foma Akimușkin al meu și ca Richard Phillips Feynman al Haritinei !
Cât despre desființarea examenelor de admitere la licee și facultăți, sub pretextul autonomiei instituționale, aici aproape că s-a concentrat toată corupția de la noi, Veturie ! Fiindcă o fraudă în stil mare, e mai ușor s-o faci la Liceul Trofim Denisovici Lîsenko din Cuțarida decât la nu știu ce suprarâvnită și monitorizată facultate bucureșteană ! Și pentru că-n general e mai greu să controlezi, pe întreg întinsul țării, de zece ori mai multe licee decât universități ! Pariez că Feodor Stepanovici Ciuvîrin, javra asta de Frecardo, o să-și ia bacul cu zece, vârându-și seara în fișete lucrările sale concepute de cei mai competenți experți, pe când adormita de Malașa va cădea în aria curriculară, privind uluită la tembelizor cum trag la sorți arendașii variantele de subiecte ! Dacă nu cumva, lansându-i în prealabil faima de supradotat, nu i-o cumpăra Iordanka vreo medalie olimpică de să dea apoi la ce facultate-or vrea mușchii lui ! Și mai e o contribuție la INVERSIUNEA VALORILOR : se va intra la licee și la facultăți, până la urmă, doar pe bază de rezultate îndoielnice la capa, respectiv la bac, plus eventual mediile anuale ! Când neexistând standarde naționale de evaluare implementate, nivelele de exigență diferă enorm între unitățile școlare, iar unde ai bestii, ai decalaje chiar în cadrul aceleiași catedre !
Scrie, deci, Veturie : chestia cu mediile anuale este o ilegalitate impusă din populism pentru a favoriza elevii proști dar cu note mari în școli proaste ! Menționează că așa am zis EU și că dacă nu se încetează cu asemenea măgării, am să mă fac paznic de noapte !
Și e și cazul să turbezi, că uite, anumite facultăți sau licee, din comoditate sau mai probabil din lipsa de bani pentru organizarea de examene, vor afișa că primesc înscrieri doar până la media cutare la bac sau capa ! Ceea ce înseamnă pur și simplu că SISTEMUL generează estropiați pe toată viața !
În timp ce Frecardo al nostru va intra, la media-i maximă fraudată, oriunde vrea mușchii lui fuziformi, ca să-și înrămeze Iordanka ce diplomă vrea sfincterele ei, un elev sărac sau rău consiliat – și se admite psihopedagogic că există ritmuri de maturizare diferite ! – un geniu juridic ca Jevakin, să zicem, care și-a descoperit abia în clasa a douășpea vocația de-a face dreptate-n republica răsprofilor din muie, ei bine, ăla nu va mai putea niciodată nici măcar să se înscrie la Drept în România la stat, că-l trage bacu-n jos și n-are nici măcar șanse teoretice să mai intre vreodată !
Pe când înainte își putea spăla păcatele față de nemângâiații lui urangutani părinți, pregătindu-se de examene după ce-i venea mintea la cap, deobicei în armată.
Și e și mai al dracului de rău decât atât ! Cine nu va avea note mari în liceu și la bac va fi un ESTROPIAT PE VIAÞÃ, nu numai c-a comis erori de derbedeu, ci și pentru… imprudența de a citi Romeo și Julieta în loc de Răzvan și Vidra !
În concluzie, Veturie, fetișizarea rezultatelor, anuale și terminale, generează un popor de mâine profund incult și eu nu poci să tac ! Paznic mă fac !
Și nu mai adaug nimic despre aberaÈ›ia că în felul acesta nu se mai face nici o preliminară testare a aptitudinilor pentru specializarea aleasă ! Intri la Fizică Atomică la Măgurele pe baza unui bac în care ponderea majoră o au discipline fără nici o legătură cu geniul lui Einstein ! Nu-i aÈ™a; Ina ? De-aia anticipez eu că o să dăm de bucluc cu centralele noastre electronucleare È™i că ar trebui să ne bazăm pe biogaz de la cornutele MalaÈ™ei Bibikova !â€
„O fi, n-o fi, rămâne de văzut ! – mugi ca o antilopiță gnu Ina, cu prudență, fiind È™i popa de față. Iar împotriva păcătoÈ™ilor propun ca sporul de stress de fidelitate de 10-15 % să se acorde bărbaÈ›ilor din SISTEM doar cu aprobarea soÈ›iilor lor, fiindcă dacă e ceva cert, e că Noua RevoluÈ›ie Școlară își are È™i părÈ›ile ei bune, pe când neviabilul se va rezolva prin eliminare din istorie, nefiind raÈ›ional.â€
„Adevăr grăieÈ™ti ! – roti sifoanele intelectuale, în care licăreau două lumânărele galbene, Răzvanessa. Tocmai de-asta m-am opus eliminării PalaÈ™căi când m-a stuchit. Eu mi-am a-dus aminte de observaÈ›ia unui manager de talia lui Mussolini că înainte de a simÈ›i nevoia de carte, omul a simÈ›it nevoia de ordine È™i de aceea poliÈ›istul l-a precedat pe profesor cum Agheev pe Străchinaru È™i sconcsul pe tatu... Dar acelaÈ™i proteiform È™i informal Mussolini, aÈ™a cum arăta la consfătuiri doamna inspectoare Saltîciha, a susÈ›inut la un tâlcÈ™ou că pentru un diespot, atentatul este un simplu accident de muncă !... Și ce este profesorul altceva, domnilor colegi, în paradigma ptolomeică a învățământului, decât un despot luminat ? Ei bine, aÈ™a È™i cu PalaÈ™ca mea, ea a scuipat faraonul detronat, căruia nu i se mai măreÈ™te leafa È™i pe care, precum pe leul olog, se pișă È™i câinii. Motanus mutantus, e ca È™i cum eu aÈ™ fi È›inut cabinet dentar în È™coală, închiriindu-mi-se spaÈ›iu în zdroaba-dârdora SISTEMULUI de a colecta resurse extrabugetare din mediu, È™i o mică pughibală spurcată m-ar fi muÈ™cat de mână ! Sau È™i mai motanus mutantus, e ca È™i cum aÈ™ fi practicat altă meserie È™i un client năbădăios m-ar fi muÈ™cat… È™i de mână !… Nu m-am simÈ›it ofensată cu nimic de căcăcioasa de PalaÈ™ca. Nici n-am cerut lui Diță să-i scadă nota la purtare pentru flegma de pe sacoul meu ! Ba chiar m-aÈ™ supăra dac-ar face-o !â€
„Păi, e bine, văz ! – se dumiri Calu. Atunci, or să te mai scuipe, Răzvano ! E rândul Himenei BukamaÈ™kina acum !â€
„Ne e foaaaa-me !†– miorlăiră iar, teribil, hienuțele.
„Vizdelo, trimete, dragă, pavianul de serviciu la unchi-tu la Statornicia – își ieÈ™i din pepeni Fefeleaga uitându-se la ceas – că trebuie să fi băgat la ora asta pâine pe vatră ! cal-dă !â€
„Aia e, Răzvano ! Alta-i bubița ! – reluă Calițoiu. N-ajunge să ne-o mărească ăștia cu cincizeci la sută leafa, c-ar fi doar ca o indexare la cât am pierdut dacă judecăm în dolari ! Uite de ce te-a scuipat fata lui Fafulea ! Nu de accident de muncă. Ci pen-tru că îngeraș-îngeraș, dar era perfect conștientă, idioata, că mă-sa cât o duce tac-su cu două-trei remorci de verdeață, la Căgiurzia-n bazar sau la Cuzco sau la Bucaramanga, spre Orinoco, scoate până seara cât poate amărâtele-astea de dimineață-ntr-un an !
Te-a scuipat ca pe-un hoit, Vanesso ! I s-a făcut silă de tine !!!
De-aia zic eu că m-am săturat până-n gât de învățământ ca și de educația națională ! Mi-e scârbă, bă ! Mi-e o scârbă ce nu se există ! Și abia aștept să ies dracu la pensie, să scap și să nu-mi mai zică, pe la Raketta sau la Katiușa sau la Anfisa Barabanova la Popas, alde Șișu sau alde Săbiuță că-n locul meu, ei n-ar sta nici condamnați pe așa salariu penal !
Or, ca să ieÈ™im din colapsul educaÈ›ional, încetând a lăsa tineretul să ni-l formeze moral tembelizorul, câinii stradali, loteriile, bordelurile de cartier È™i alte organe ale cetății oligoeducative, cu mult mai mult de 50% trebuie să ne mărească È™i nouă leafa, ca să resimtă tot prostul, după ambalaj, că trece un cadru… didactic pe drum, băi drujbene, È™i să-È™i scoată magotul cipilica de microbist cu creierii cât un microb, nu să stea drujbencele cu ariile curriculare pe marginea È™anÈ›ului È™i să nu se ridice când mă vede, că înainte ne asimilau arendaÈ™ii SISTEMULUI cu inginerii È™i chiar cu activiÈ™tii, iar în Anglia, de-aia e Regina ce-a mai bogată femeie din ghi-nisbuc, ca să n-o mai contrazică nimeni ! Iar Casa Poporului Nicolae CeauÈ™escu de-aia a fost concepută măreață, ca venind capitalismul înapoi, nici un particular să nu se poată lua cu imunitarii la întrecere ! Păi preÈ™edintele la noi, iete scârÈ›, Marele Anonim, cum zicea È™i Iosif Sava, râde alde BuÈ›ai sau nea Fane Ciuvîrin sau chiar Teofan Davidovici de se cacă pe ei, de aÈ™a leafă ca È™ef de stat ! La aÈ™a răspundere… DeÈ™i, în muie, nu e până la urmă nici o răspundere, c-ai dracu È™parlamentari ! au învățat imediat prin descoperire È™i condiÈ›ionare operantă cum să se cace pe democraÈ›ie È™i să se È™teargă la arieta curriculară cu file din constituÈ›ie, au contractat România, au făcut contract sinalagmatic între ei, că ne insultăm electoral cât ne mai tâlcÈ™oim, dar cine vine la putere nici nu cere să preia gestiunea È™i nici nu-È™i bagă nasul în justeÈ›ea strategiilor È™i hotărârilor predecesorilor ! Că să zicem că fi-miu aduce calculatoare pentru relansarea vieÈ›ii parlamentare, la câte 2000 de dolari laptopul, iar niÈ™te transnistreni le dă cu numai 650 de parai ; la cât suferă poporul de Mizeriadă, dacă s-a decis în paguba României să se ia aceeaÈ™i marfă cu 1400 de dolari mai scump, atunci acest neam e dumnezeieÈ™te îndrituit să găsească exponenÈ›i È™i să mă decapiteze cu pălărie cu tot în acest caz tipic, È™i pe mine, dar È™i pe fi-miu, sau să ne administreze tortura aia chinezească imperială, să ne ducă-n iarmaroc de Pobreajen È™i pe fondul muzical al gopakului gogolian din Iarmarocul de la SorocinÈ›i al lui Mussorski-Ravel să decupeze Dracula din corpurile noastre păcătoase câte o mie nouă sute optzeci È™i nouă de bucăți de cărniță sângerândă È™i de oscioare sfărâmate cu încetinitorul, schingiuindu-ne la vederea de către toÈ›i a martiriului, până când ne dăm lui SkaraoÈ›ki duhul cel corupt. Toate civilizaÈ›iile, stimaÈ›i colegi, s-au născut din exigență, au apărut datorită miracolului că a venit unul cu legi draconice È™i le-a implementat, cum zicea È™i joviala Korobocika la Kiev într-o excursie !â€
„Corect ! – admise intelectuala sifonată a È™colii. Orice restructurare este o implementare-întemeiere, deci este structurată ca un limbaj de o manieră condensată È™i accesibilă. Ba în bună măsură, aÈ™ zice că modernizarea educaÈ›iei naÈ›ionale fără bani este chiar un limbaj ! Și nu vă supăraÈ›i, dar după atâta pălăvrăgeală, eu cred că această harababură nici nu mai poate progresa sensibil dacă nu ne mai măreÈ™te È™i nouă leafa cât să se doteze fiecare actant cu un dicÈ›ionar al neojargonului restructurării ! Dealtfel, întotdeauna, schimbarea mentalităților se face cu eroi È™i cu new speak ! Ai eroi È™i neocuvinte, ai È™i rezultate ! ÃŽnsă nu numai înÈ›eleapta Korobocika, Ninele, ci È™i Fukuyama vorbeÈ™te de eroul civilizator, de Dracon, de legistul mitic !â€
„De Mitică !†– se dumiri Vizdela.
„Ontologist vorbind – surâse colorat Corela – tocmai din nevoia de mit l-a creat românul nostru pe Mitică, printr-o alegoreză hagiografică mergând până la ameninÈ›area martorilor !â€
„Nu neagă nimeni miticizarea miturilor noastre ! – o asigură Fefeleaga. Numai că fetele astea de-acilea moare de foame, stimaÈ›i colegi ! Or să leÈ™ine ca sensibila Esmeralda când s-a ambiÈ›ionat Sorela Blaster să le pună caseta aia cu simfonică. Și au dreptate să pice pe covor, că-s venite de dimineață fără să fi pus nimic în gură ! Eu propun ca până urcă Teofan Davidovici să ne listeze sarcinile ce ne revin în acest sfârÈ™it de ultim trimestru din istoria pe sfârÈ™ite a învățământului românesc, că de la anul È™colar 1998-1999 ne bagă semestre adecvate la clima mediteraneană È™i atlantică, să închidem lista aici È™i să nu mai dăm cu-vântul la simpozionul nostru pe probleme de trunchi comun, scheme orare la decizia È™colii È™i ce facem cu opÈ›ionalele la fiecare arie curriculară, decât colegilor care È™i--au pregătit de acasă intervenÈ›ia È™i o au deja scrisă, ca să fie mai u-È™or È™i Veturiei să consemneze !â€
Acum Cențica mea iese din baie și se chiorăște-n tembelizor ca la aria curriculară de farmacistă, de pe drum, în vreme ce mâinile-i agere curăță singure cartofiori de-o supuliță…
„Eu când eram seminarist ca Stalin – se trezi la relatare părintele Ankifie –mi-aduc aminte că se dădeau È™i la noi note tanchiste, de la unu la cinci, È™i È›in minte că erau foarte practice, putându-se încheia lesne mediile cu ele, fără să mai apelăm la vreun gibon care vine cu calculator în ghiozdan. ÃŽnsă a le reimplementa sau a merge cu notarea numa’ până-n È™apte, cum se zvoneÈ™te, mi se pare a fi un compromis de sinteză uie-muie, est-vest, din care pierdem însă imens în planul duhovnicesc de observare vocaÈ›ională, deoarece nu mai suntem în putere a da o pildă imensă cercopitecilor, desigur ca să fie imitată, È™i anume ce-a făcut Nadia noastră, fiind prima gimnastă din istorie de nota ZECE !… MenÈ›ionez totuÈ™i, Veturie, că dacă Nadia noastră ar fi concurat la patinaj artistic, unde nota maximă e numai È™ase, atunci s-ar fi încadrat în imaginea copilului despre valoarea notelor de până la È™apte, dar aÈ™a, nu !â€
„Cum, părinte – se cruci Ciomolunga – urmăreÈ™te Sfin-È›ia Ta gimnastică È™i patinaj artistic ?â€
„Da' de ce să nu urmăresc ? Ce-are ?â€
„Sper că nu te uiți la ce se dă și mai târziu în noapte, când se bagă ghidurile de evaluare pentru adulți !†– simți Didina Arnăutu că-i fuge sângele din obraji de indignare puritană, apoi se înroși de milă de aproapele, gândind că părintele e văduv și amintindu-și dureros cum preoteasa, madam Fifi, se prăpădise prematur, deoarece dăduse cu palux pe parchet silind macacii a umbla-n cipici în toiul iernii geroase de la noi din stepuliță, iar pe părinți îi cicălise un trimestru întreg să dea bani, cobind parcă, pe niște draperii de catifea neagră, deși, vag decolorate, mai erau bune la ferestre și alea vechile, bleumarin, folosite de două-trei ori pe an, când se instala pentru lecții deschise retroproiectorul.
„Ba mă uit È™i pe Internet ! – rânji incitant protopopul. Și avantajul e că mi-am învins metodic mentalitatea etatistă È™i am constatat că e tangibil prin noi înÈ™ine dezideratul de stânga, o clasă, un computer ! Un elementar calcul, pe care eu l-am făcut cu Diță-n chilie la el, ne arată că de la cei vreo douăzeci de elevi, cât avem în medie la clase, reÈ›inându-se – acoperindu-ne cu pământ, ăăăă ! cu semnături că de bunăvoie dau ei ! – numai câte două alocaÈ›ii lunare, ne iese exact cât trebuie de-un calculator pe clasă, modest poate sau de zgonhen, dar providenÈ›ial că ne poate arăta la tembelizor cu el, fiindcă aÈ™a cum spunea È™i regretatul Petre ÞuÈ›ea, degeaba te canoneÈ™ti dacă nu se vede de către superiori c-ai muncit !†„Având grijă – sublinie Moluscă – să ne organizăm de aÈ™a manieră că dacă de la ghereta elevului de serviciu se obsearvă că se apropie vreun părinte, babuinul acesta să-È™i surprindă propriul urmaÈ™ tocmai butonând el la ColÈ›ul Computerului, deasupra căruia va sta scris de Corela cu litere decupate, stacojii, că ÃŽN ACEASTà UNEALTà INOVATIVÃ, ZAC ALOCAÞIILE DVS. !â€
„Neapărat trebuie să ne facem imagine ! – întări Marinică. Dacă Frecardo al nostru ajunge la putere, cum intenÈ›ionează Iordanka, È™i-mi dă È™i mie vreun minister, eu vă previn de pe ACUM că de cum m-oi vedea cu aria curriculară-n fotoliu, voi judeca deciziile doar prin prisma creÈ™terii popularității mele, cum e È™i firesc să facă toÈ›i cât n-avem un Serviciu NaÈ›ional de Evaluare a Demnitarului ! Voi orienta minimum 20 % din bugetul ministerului meu în scopul ascuns ca să se vadă cât muncesc, cât mă preocup, ah ! abia aÈ™tept să fiu văzut la tembelizor zbierând la liderii sindicali, dar pe ascuns, desigur că o să le dau s-aibă ce da la copii să poată da de fondul È™colii !â€
„Ne e fomiiiiiță !†– ascultară cu luare-aminte și se fandosiră Muriela, Sorela, Cicela, Corela și Vizdela, armonizate pe mai multe voci, cum cântă colhoznicele uitate-n stepă de tractoriști.
„Apropo de imagine, dacă nu te superi, Veturie, pân’ a vini Teofan ! – se ceru iar la cuvânt părintele Ankifie – numai două cuvinÈ›ele transcrie-mi È™i mie acolo, să mediteze preaiubitul nostru stăpân lumesc, generalul Vasea, la ele !… Să mediteze aprofundat… Dar mai întâi È™i mai întâi, binecuvântez aici ACUM numeroasele doamne È™i domniÈ™oare, toate cadrele interesate de Noua RevoluÈ›ie Școlară, venite ca să-È™i aducă obolul la buna desfășurare a acestui… seminariu, sau mai în adevărul statistic la sexe zicând, a acestui… ovulariu ! pe probleme de occidentalizare ! Și tare mă mir în sinea mea È™i mî-ntristez că nici una din vechilele noastre de la Căgiurzia nu ne-a călcat să ne prezideze lucrările ! Ele vin doar la control de documente ! Fiind aici È™i un paradox al bestialității intelectuale, că ce inspecÈ›ii avem noi È™i ce îndrumare È™i control au alÈ›ii !… Uite, È™oferii de pe ratele de trec dinspre Căgiurzia pe la noi prin comună ! Ãștia nu au publice, afiÈ™ate, orele de plecare în cursă È™i dacă-i întrebi la capăt, te-njură că ce morÈ›ii mă-tii te interesează, evident punându-li-se mai multe È™tampile decât tururi È™i împărÈ›indu-se profitul pe motorina câștigată cu È™efii până la vârfurile lor ierarhice din guvern presulică È™i parlament !… AÈ™a am băgat eu de seamă ! Iar la noi, eu, taică, uitându-mă ades pe trunchiul comun È™i-n curriculumul nucleu, am constatat meditând că însumând pe ciclul achiziÈ›iilor fundamentale È™i pe ciclurile curriculare de dezvoltare de la întâia la a opta, câte ore de fizică, chimie È™i biologie sau de predarea integrată a È™tiinÈ›ei diavoleÈ™ti sunt certe, îmi ies cu totul vreo unsprezece, pe când RELIGIA mea strânge an de an vreo opt ore È™i ea nu predă meseria de a explora, risipind juma de manual cu instrucÈ›iunile experimentelor, că să-nveÈ›i COMPORTAMENTUL DE LABORANT, o lună de zile, cum dovedeÈ™te perioada la răcani, fiind arhidestul, ci disciplina de-o predau eu zideÈ™te o imagine seducătoare despre lume, într-o retorică de mare mult probat efect !… La care mai adaug, o fraÈ›i È™i surori întru Christos Domnul, că NOI mai evanghe-lizăm copilul È™i cât e la grădiniță, baÈ™ca rezultatul că frecventează regulat sfânta biserică paralel È™colii laice, republicane. Vasăzică, iubiÈ›i credincioÈ™i, dacă mai sunt predate orele È™i de un paroh vrednic sau de un tânăr teolog carismatic È™i misionar agresiv, performant, creativ-inovativ, pot să mărturisesc de-acum, cu inima-mpăcată, că m-aÈ™ putea retrage liniÈ™tit dintre cei vii, la loc cu verdeață, când văz cu ochii mei că plinitu-s-au toate măsurile pentru ca România mea creÈ™tină să NU mai zămislească vreodată urgia ateismului ce ne-a-nvrăjbit atâta amar de vreme pe toÈ›i !… FiÈ›i treji, miei È™i oiÈ›e, că o mare renaÈ™tere morală stă să vie !… Iată de ce, iubiÈ›ii mei colegi, eu anvizajez ACUM propunerea să-ntocmească Ve-turia, Didina, Marinică, domnul director sau tu, Vanessă, o analiză-sinteză succintă la ce s-a dezbătut aici, alta decât procesul-verbal… Cât mai scurtă, taică, fiindcă nimeni n-are timp de poliloghie azi, alergând toÈ›i în cele patru vânturi, după deÈ™ertăciuni ! Cât o È™tire să fie ! Dar să nu se reÈ›ină nimic din ce s-a făcut aici văicărire că să ne mai mărească È™i nouă leafa, deoarece cât ne dă, dacă ne dă, nu depinde de vechilii creÈ™tini ce avem, iar dac-ar depinde, în caz de grevă sau de pichetare prevăd că ei ar sprijini pe răsprofii guvernamentali credincioÈ™i în apelurile să intrăm la ore, că È™ade ruÈ™ine să nu mai muncim, ce exemplu dăm la cercopitecii cinocefali ? Dimpotrivă, această notă care să rezume sintetic cât mai pe scurt dezbaterile analitice de azi, eu zic că, sub formă de telegramă sau de fax sau de email, să o expediem degrabă, cu variaÈ›iunile de rigoare, atât generalului Vasea cât È™i pe adresa ministerului nostru È™i a altor instituÈ›ii responsabile, exprimându-ne în unanimitate încrederea nestrămutată că o modernizare acum în educaÈ›ie, Bonobele, nu este numai posibilă, ci este È™i necesară, dacă riscăm să pierdem altfel anumite finanțări externe ! Ba chiar am putea adăuga că ne asumăm răspunderea, pe onoarea noastră de dascăli credincioÈ™i, că indiferent ce măsuri vor veni de sus pe cale ierarhică, ele nu vor putea introduce ten-siuni pasive sau fenomene de învățare reproductivă în SISTEM, pentru că aici suntem NOI, aici lucrează în câmpul agreabil al muncii cele mai calificate resurse… umane ale țării È™i noi, ca dascăli credincioÈ™i, trebuie să pornim de la optimismul antropologic creÈ™tin că oame-nii sunt prin natura lor nehandicapaÈ›i, nerău intenÈ›ionaÈ›i, È™i atunci, chiar dacă, prin absurd, li se trasează diavoleÈ™te sarcini aberante, rezultatul va fi că, e drept, se vor ivi unele distorsiuni în arhipelagul È™colar, dar nu vom avea dezastre, pe care NOI le vom evita cu competență È™i performanță È™i cu frică de Dumnezeu, din mila È™i cu ajutorul căruia toate au purces È™i cură, iară toată fapta cea bună răsplata sa cerească are, după cum È™i gândul mârÈ™av al mai marilor își are evaluarea sa-n caz că nu ne mai măreÈ™te È™i nouă leafa… AÈ™a să scrii, Veturie ! Și aÈ™a să ne ajute Dumnezeu !â€
Plină de simțire și focalizată pe obiect, intervenția popii Panda reuși a mișca inimile tuturor care au prizat-o, făcând pre mulți de prinseră a aplauda răzleț, fapt care derută oleacă pe directorul Teofan Davidovici Filatov când pătrunse pe ușa cancelariei sub escortă, ba chiar sprijinit ca un flagelat, de o femeie de serviciu, doamna Paraskoviușka Apollinarievna Bukamașkina și de o suplinitoare ce-i da la iepuri, domnișoara Vizdy Socrates-Cucuteni.
El ordonă din ușă trupei sale : Așezați-vă liniștiți pe ariile curriculare, tovarăși !
„Pe ariile curriculare suntem așezați, domnule director ! – raportară energic locțiitoarele sale Didina și Veturia.
Surâse cu mulțumire, de-i tremurară sprâncenele brejneviene ca la pisicuțe mustățile când dau de-o conservă promovată și ceru voie să ia un loc în spațiu pe un fotoliu jupuit, și cald că tocmai stătuse Haritina pe el, deschise agenda cu coperte din vinilin maro deja jerpelit, cuprinzătoare de jdemii de sarcini și ne aduse vestea deconcertantă că vineri se lucrează-recuperează, se vine la școală normal… De Întâi Mai !!! Și Didina deja scrisese condica pentru orele de luni ! Ce ne facem acum ?… Rupem paginile ? Lăsăm așa și o scriem după ziua de luni 4 mai pe-asta de vineri 1 mai ? Arată ca dracu ! Ce-o să zică doamna inspectoare Korobocika ? Dar mahalagioaica de Kabaniha mai ales ! Albie de porci ne face când o veni ! Dar de ce să muncim numai noi, cadrele didactice de Unu Mai ?
„Ho nebunelor ! Nu vă mai agitaÈ›i atâta, că n-avem încotro ! – se scuză el autoritar. N-aÈ›i vrut tot VOI să prelungim vacanÈ›a de PaÈ™ti până la Sfântul Gheorghe ?… AÈ›i votat È™i ACUM suportaÈ›i consecinÈ›ele !… Am prelungit-o, Generalul a aprobat condiÈ›ionând că să venim altădată È™i È™tiaÈ›i bine că se vor face recuperări !… Ori cumva aÈ›i avut impresia că nu se vor face recuperări, ai ?! Și că EU voi tolera să semnăm condicuÈ›a fără a mai deranja pe cercopiteci ? Azi e joi, mâine e vineri ! Deci mâine recuperăm ca deobicei ! Mâine, vineri, e recuperare ! Nimeni nu vrea să vă ia Ziua Muncii, de Unu Mai, dar ar fi mai convenabil, cred eu ca om de pe uliță, să venim mâine, vineri, decât să lenevim o zi acasă ieÈ™ind din ritm È™i apoi să venim sâmbătă, suprapunându-ne peste meciul de la Craiova, decisiv pentru soarta campionatului românesc ! De ce decisiv ? Pentru că situaÈ›ia este confuză È™i destul de tensionată : oltenii joacă, prin capriciul destinului, de două ori cu Rapidul într-un interval scurt. Și anume : 1) sâmbătă la Craiova, pe Ion Oblemenco, în ultima etapă de campionat, È™i 2) miercuri, pe Lia Manoliu, în finala Cupei, la BucureÈ™ti. Și, aceste date fiind ACUM stabilite, doamnelor È™i domnilor colegi, nu ne rămâne decât să examinăm ce ne rezervă viitorul !… Paradoxal, dacă universitarii din Bănie pierd cu ceferiÈ™tii pe teren propriu, atunci ei ajung automat în Cupa Cupelor, deoarece giuleÈ™tenii se duc în Cupa Campionilor Europeni chiar dacă vor aÈ™eza în vitrina cu trofee È™i Cupa României. Dar dacă aceiaÈ™i universitari nu cedează Rapidului toate cele trei puncte puse în joc, atunci titlul îl vor lua roÈ™-albaÈ™trii de la Steaua, încât oltenii, pentru a mai accede la o cupă europeană, aducătoare de dolari, vor trebui neapărat să lupte din greu, pe Lia Manoliu de astă dată, împotriva aceluiaÈ™i Rapid, cu galeria însetată de răzbunare È™i interesat È™i el a lua Cupa României pentru a accede la toamna europeană. AÈ™adar, sâmbătă nu vom veni la È™coală, ci vom privi spre stadionul din Craiova, odată cu toÈ›i fanii sportului rege, spre a afla dezlegare la dilema dacă universitarii craioveni se vor lăsa miÈ™eleÈ™te dar pragmatic bătuÈ›i acasă, asigurându-È™i cu certitudine un loc în cupele europeane, sau dimpotrivă, ei vor da dovadă de un păgubos ferplei de care nu va profita decât echipa din Ghencea È™i aÈ™a încărcată de trofee, deoarece e de neconceput că oltenii vor câștiga la BucureÈ™ti mai uÈ™or decât… ar pierde acasă !â€
„Da, dar noi nu suntem în capitalism ! – își ridică sifoanele galbene din hârtii Vanessa. Nouă încă ne este indiferentă rentabilitatea unei decizii, Teofan Davidovici, pe când alÈ›ii o rafinează È™i o tot puÈ›ulesc la nesfârÈ™it, doar-doar vor maximiza profitul până la limita teoretică ! Deci, eu anticipez că contrar tradiÈ›iei olteneÈ™ti, nu vor conta în strategia de joc dolarii de care s-ar putea face rost în toamna europeană ! Deoarece asupra universitarilor craioveni se vor exercita presiuni prin presă, telefoane È™i mijloace speciale, ca să dea dovadă de ferplei – unde ? în campionatul nostru ! de mă distrez ades cu CenÈ›ica detectând noi două din primele minute dac-un meci e real sau aranjat ! – È™i să-ncurce socotelile Rapidului, aÈ™a că unsprezecele lor va alerga după doi iepuraÈ™i playboyaÈ™i, încercând să câștige atât la Craiova, cât È™i la BucureÈ™ti, pierzându-È™i până la urmă atât dreptul la confruntări internaÈ›ionale în sezonul 1998-1999, cât È™i Cupa României, dacă se va fi visat la ea, afacere descalificant de proastă pentru niÈ™te olteni !… Din ferplei, ai ?… Iete, băi, se găsi în România să vină ferplei, înaintea investitorilor străini care să-È™i dea banii la ai noÈ™tri ! Și tehnologia…â€
„Tocmai aspectul de test pentru capitalismul românesc m-a frapat și pe mine la această confruntare, doamna Mihalache ! Totul e tulbure la noi. Inclusiv în arhipelagul școlar, unde nu muncim pentru mai mulți bani, ci pentru a nu ieși rău la inspecții ! Când firesc ar fi să desființăm toate inspectoratele școlare, atribuțiile de verificare și control ale acestora revenind colectivelor de urangutani părinți și autorităților locale, iar din banii astfel returnați la buget, să ne mai mărească și nouă leafa ! Fiindcă nu văd de ce ar fi mai eficientă, la noi, inspecția școlară, când nu e cea financiară !… Cât despre îndrumare și perfecționare, unitățile pilot ar putea deveni centre permanente de consultanță și de promovare a noului !
Dar ca încercat și cărunt dialectician, eu iubesc a merge până la rădăcina lucrurilor, până la esență, din care perspectivă limpidă rezultă că Noua Revoluție Școlară nu va izbândi niciodată pe deplin și ireversibil dacă ea nu dă o lovitură nimicitoare centralismului și birocrației, strategia pentru atingerea acestui nobil și crucial obiectiv impunând categoric ca administrarea resurselor umane ale SISTEMULUI să fie încredințată, cu tot cu patrimoniul unităților școlare, administrației locale, cum zicea Kabaniha că e și-n uie, iar partea de conținut al învățământului, ca și eșalonarea pachetelor și baxurilor de obiective operaționale, cuvine-se a se transfera în sarcina Ministerului Culturii, unde și îi este locul firesc ! Fiindcă dacă iarăși vărsăm pe porțile școlii în cetate hoarde de ignoranți, noi nu mai putem garanta progresul !
Scrie, dar, Veturie, din partea mea, ca rezultat final, de sinteză, al dezbaterilor noastre pe tema diversificării decongestionării curriculare, că așa cum Saturn își devoră fiii neprovocat, așa fac și revoluțiile cu actorii și regizorii lor, motanus mutantus aceasta însemnând că în SISTEM la noi, culmea progresului trendurilor va fi nu – cum mai cred unii naivi – minunea de să ne mai mărească și nouă leafa, ci disoluția intelectuală, descompunerea deontologică, autodesființarea funcțională, pieirea inevitabilă a Ministerului Educației Naționale, ca structură învechită, închistată, anchilozată, o adevărată forță de frânare opusă progresului, o fosilă infamă care și-a trăit traiul și care trebuie gâtuită și dusă cât mai curând la groapa ecologică de gunoi și vechituri a Istoriei.
Dar chiar și dacă mai e vreme până la atingerea acestui deziderat, fiind multe interese reacționare implicate, eu, ca director, ca patron și ca persoană bine informată, sunt un optimist : în anul 2000, vom începe cu toții să simțim roadele dulci ale amărăciunilor de azi. În vara dintre Campionatul European de Futbol, găzduit de Belgia și Olanda, și Jocurile Olimpice de la Sydney, din Australia, pe lângă creșterile salariale firești într-un an electoral, noi resursele umane ale Școlii nr. 1 cu clasele I-VIII din Drujba, vom mai beneficia și de legitima satisfacție că în urma înscrierii absolvenților noștri pe la licee, prin concurs de dosare pe bază de ce medii le-am scos anual și terminal, accesul lor la filiere, profiluri și specializări dintre cele mai bănoase se va îmbunătăți substanțial, revoluționar chiar, față de statisticile din anii precedenți !
Și nu există pentru educator, ca È™i pentru un părinte, fericire mai mare decât a fi încunoÈ™tinÈ›at că elevii au accesat cariere de succes în viață ! Căci aÈ™a cum ne spunea de dimineață È™i Generalul, schimbarea mentalităților este ACUM o prioritate na…â€

.  | index








 
shim Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. shim
shim
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!