Cum se face că muzica are atâta putere încât mă ia de mânecă și-l lasă pe Cronos să rânjească trist în colțul clipei ?? Cum se face că nu mă înec în ploile plânse de viori, cum se face că ies mereu mai curată, Antonio, te uită la mine și altfel, el mă arcuiește iar, anotimp după anotimp, se joacă viu cu faldurile rochiei, e vânt, e furtună, mă arde, soare e, dupa ce dansăm, ne așezăm ostoiți și pârguiți pe salteaua de maci, îmi spune de ce toamna are 11 minute, de ce e cea mai lungă, pentru că toamna are ceva din toate și multe din ceea ce îndeamnă la trăire, pentru că toamna miroase a gutui și a sâni de femeie confuză, numai bună de violat întru amurg,nici un bărbat, Antonio, nu mai are cum să cresteze atâta femeie în mine cum faci tu, în fiecare dimineață,lânga cafea, deschid Winamp și ești al meu, nu te am prea ușor ? el se tace, niciodată iubirea nu a fost atât de deplină, are deplinul grad de comparație? mai mult, mai puțin, la fel de, foarte, nemaipomenit de, absolutul nu-mi joacă feste când te zbor, aripa nu sângerează când mă apropii de soare, am pielea arsă și văd de departe limba de foc a destinului care mi te-a adus, tot ea o să mi te înghită, ștergând tot, așa cum toate, și pietrele, și munții hercinici de la Măcin, și piramidele, și apele, și norii, toate se șterg, Antonio, ce amantă nebună ți-aș fi fost, ce anotimp etern mi-ai fi creionat pe coapse, vezi tu, acum, mi-e greu să-ți spun că trăiesc lângă castele din marmură de carrarra, cu statui de prost gust la intrare, cu dvd-uri și lumină care se stinge / aprinde când bați din palme, dar, lângă toate astea, se aude în surdină o manea și miroase a usturoi, chiar dacă nu miroase a nimic, simți usturoiul, dar nu acela, pur, ce înalță friptura și cartofii fierți, ci usturoiul coclit în interlopa Românie, ce-ți spun eu de asta, Antonio, tu crezi că-n Italia ta mai există gondole fără kilometraj, de aia te iubesc, de aia bat vecinii in țeavă, țeava e canal de unitate comunicațională, nu-mi mai cere să-ți explic lumea mea, el zâmbește, se încruntă, el e deodata tot, bărbații zic ca sunt vioară, Antonio, dar eu știu că ar mai trebui să slăbesc, ce știu ei, da, ai dreptate, ce știu ei, ei nu știu ca îi inșel cu tine în fiecare zi și îi ador doar pentru că te-aș adora pe tine, sunt chip cioplit, nu, nu, ești stropul pe care Dumnezeu l-a aruncat pe pânza winamp-ului meu pe când încerca să picteze absolutul, vorbești mult, da, Antonio, vorbesc, cât sunt destul de tânară încât să nu doară, eu fac dragoste cu VARA ta, în trup și-n sânge, el surâde și mă ia de mână, și alergăm, mă primăvărește, vezi tu, așa am cucerit eu toate femeile lumii și mi-am încurajat o sumedenie de barbati.

Ca să îi iubesc eu azi, Antonio???
Nu, ca să îi naști tu mâine, Livie !!!!