De trei ori sã fi prãdat tãtarii È›ara în lung È™i-n lat, de trei ori sã fi cãzut ca nuorii locustele pe lanurile înflorite ale României, totuÈ™i n-ar fi produs pagubele pe care le aduc doi-trei ani de administraÈ›ie roÈ™ie.
ÃŽntr-adevãr, dacã n-ar exista bietele tribunale cari de rãu de bine tot sînt o ameninÈ›are permanentã pentru aceÈ™ti oameni È™i cari, cu toatã starea precarie È™i pururea primejduitã a judecãtorilor, tot își fac datoria cînd lucrurile prea se deoache, am asista la anarhia cea mai deplinã de la un capãt pînã la altul al României.
E o datorie imperioasã pentru d. Cogãlniceanu de-a curãÈ›i atmosfera administraÈ›iei judeÈ›elor de mirosul de penitenciar rãspîndit pretutindenea de partidul Warszawsky-Mihãlescu. Pe calea acestor schimbãri 1-ar binecuvînta poporul întreg, 1-ar sprijini presa È™i opinia publicã în genere. AdministraÈ›ia a devenit o adevãratã patã pentru È›ara aceasta, o pepinierã de candidaÈ›i de penitenciare, un loc de refugiu È™i de imunitate pentru cei ce au pãrãsit temniÈ›ele sau pentru cei cari sînt în perspectivã de-a intra în ele de acuma-nainte. Știm cã trebuie un curaj estraordinar, cînd ai pe un Lecca sau pe un Stolojan alãturi, de-a mãtura fãrã cruÈ›are lepãdãturile societãÈ›ii cu cari roÈ™ii pretind a administra, È™tim cã acest soi de oameni e-n stare a-ndrepta pistolul asupra pieptului unui ministru care ar încerca sã-i înlãture, È™tim asemenea cã nu d.Brãtianu, ci aceÈ™ti oameni sînt cei cari stãpînesc È›ara, exercitînd o estremã tiranie asupra È™efi-lor lor chiar; dar acest înalt curaj civic d. Cogãlniceanu trebuie sã-l aibã. Da, va avea în contrã-i banda de esploatatori roÈ™ii, dar în tabãra sa ar fi È›ara întreagã, sugrumatã de adepÈ›ii lui Pazvantoglu.
Aceastã satisfacere e datoritã È›ãrii întregi. Celelalte ramuri de administraÈ›ie publicã, oricît de rãu împînzite ar fi cu oamenii silei, au totuÈ™i legi organice cari le fac contrabile. Dar în administraÈ›ia atîrnãtoare de Ministeriul de Interne controlul lipseÈ™te cu desãvîrÈ™ire.
ÃŽn privirea administraÈ›iei în senzul restrîns al cuvîntului România e datã în prada unei esploatãri È™i a unei silnicii nemaipomenite, pe care d. Cogãlniceanu, ca om cu esperienÈ›ã politicã, trebuie singur sã le fi cunoscînd.
Ne vine greu de-a vorbi de aceastã administraÈ›ie roÈ™ie, cãci de ruÈ™inea È™i de cangrena È›ãrii noastre sîntem siliÈ›i a vorbi. Dorim din inimã ca
d. Cogãlniceanu sã ne dea ocazie de a tãcea cel puÈ›in despre ea; cãci epoca în care am putea-o menÈ›iona cu laudã ne pare încã foarte depãrtatã.
[20 iulie 1879]