Mă trage deoparte. Mă prinde de braț și îmi vorbește încet la ureche de parcă ar avea nu știu ce secret măreț să-mi împărtășească. Îi spun să vorbească normal ( asta și pentru că îi miroase gura îngrozitor. Cu ce bani să-ți repari dinții? Și apoi cînd nu prea mănînci ce rost are? Te descurci cu ce ți-a mai rămas prin gură ). Nu poate. Îi este frică să nu il audă cineva. Este, pe bune, un secret. Pleacă în Grecia la cules de portocale. Îl felicit, dau să plec. Nu mă lasă. Nu am înțeles ce mi-a spus. Pleacă în Grecia la cules de portocale. Zece ore pe zi cu 20 de euro. Unde mai pui, cazarea asigurată. E drept, în niște barăci dar….Îl felicit din nou. Bravo. Se uită la mine bănuitor. Nu știe ce să creadă. Atîta lipsă de entuziasm din partea mea! Îi pare, parcă, rău că mi-a spus.
Plec. Se uită lung după mine. Mi-e rușine. Puteam să mă entuziasmez puțin.
N-am putut.
Am fost odată prieteni