Fără somn !... Sau fără putința de a adormi. În fiecare zace câte un demon adormit ce se trezește în fiecare clipă de rațiune. Ar fi mai simplu sa ne ascundem sub pietre, să dormim în peșteri și să ne închinăm norilor de deasupra răstigniților noștrii. În fiecare dintre noi zace mânia furibundă a străbunilor. Tații noștrii ne călăuzesc spre greșelile greșițiilor lor iar lumea ne prabușește în abisul umanitații. Banalitatea ne digeră visurile și ambițiile, răstingnindu-le pe un grăunte de nisip. Acolo vom fi fost încă de la început fără s-o fi știut vreodată. Furtuna de nisip ce se abate asupra efemerului ne întretine vanitatea eternitații.

Fără speranță !... În această lume, cutia Pandorei rămâne himera ignoranței. Orizontul seamană întotdeauna recolta trecutului, pe când omul își asteaptă semănătorul la marginea rațiunii.


Nota : Clipe si demoni , 2004.02.20