Măi, cum n-am să știu eu ce să le povestesc nepoților mei despre inundațiile din 2005 ! Ce făceai tu atunci când orașul se inunda ? mă vor intreba ei. Dormeam
buștean, voi recunoaste rușinată, sau poate că la bătrânețe nu mă voi mai rușina așa cu una cu două, că o să mi se pară inutil, ori voi uita să fac asta la fel cum voi uita unde mi-am pus ochelarii, n-am știut nimic din ce se-ntâmplă. Și când ți-ai dat seama de ce se intamplă ? vor întreba ei cu precizia unor avocați versați. Când am mers a doua zi spre serviciu și am văzut unul din poduri rupte. Și te-ai speriat? vor face ei ochii mari. Nu. Și voi schimba ursuză
subiectul. Și în cazul în care îmi voi aminti discuțiile din seara de după potop, voi zâmbi în doi peri.
N-am să le spun cum am râs cu gura până la urechi de poveștile înșirate de amicul meu, Drogatul, care a stat toată noaptea pe străzi ca să contemple spectacolul,
“ fiindcă așa ceva nu vezi decât o dată în viață” , cum a făcut acesta mișto de niște polițiști care păzeau unul din podurile orașului pentru a interzice trecerea. S-a dus cu o undiță acolo, după ce și-a luat cu el un macrou congelat din frigider, si a mimat cu mare entuziasm un pescuit plin de succes, trăncanind întruna cu prietenul său Pilaf, un băiat bun dar fără noroc, lângă podul cu pricina, făcându-i pe bieții polițiști să lupte cu a crede și a nu crede
pân’ la zi . Și ca si cum asta nu ar fi fost de ajuns, s-au mai pus și pe povestit despre inchipuite acte de vitejie, "mai știi copilul ăla care m-a rugat sa-i scot mingea din apă, am intrat in râu până la brâu ", "uite-l , băi, pe cățelușul ăla care a ieșit la mal, cum înota, mamă-mamă…!" Iar când unul dintre polițiști a dat glas mirării tuturor și a formulat curios dar demn intrebarea “Serios, dom’le ? A scăpat câinele ăsta de șuvoi ?”, Drogatul a răspuns grav, crezându-se pe sine : “ Pe cuvantu’ meu. S-a ținut de un buștean. Așa a ajuns la mal, cu bușteanul în gură.”
Și nici n-am să le spun că atunci când s-a spart o conductă de gaze din oraș, Drogatul, în toată agitația provocată de incident, în zgomotul asurzitor pe care îl făcea împrăștierea masivă de gaze pe sub apă , s-a apropiat de unul dintre muncitorii de la Romgaz si i-a cerut, cu blândețea ireproșabilă a bețivului, un foc să își aprindă țigara. “Ești nebun ?! Șterge-o de aici ! Vrei sa mori ?!”. Drogatul a râs : “ Păi doar n-am băut o viață întreagă ca să mor treaz!”
Dar am să le spun să nu se joace niciodată cu inimile fragile ale semenilor lor. Și să nu se înece ca țiganul la mal, ceea ce inseamnă să se teamă să intre în apă, le voi atrage atenția că se folosește in mod greșit această zicală,
dându-i-se înțelesul de eșec pe ultima sută de metri ( uite, alta, păi ce, o sută de metri e puțin ?!), când de fapt ea trebuie că se referă la refuzul țiganului de a înota. Și atunci vine apa și îl îneacă la mal, că nici de plecat de acolo nu pleacă la timp, asta am vazut-o cu ochii mei. Ei, că am văzut-o cu ochii mei poate ca nu le voi spune, pe urmă cine știe ce alte întrebări imi pun și mă vor obosi. Și nici nu o să le spun că orice lucru are în mod neapărat și o parte bună. O dată ce te îneci, chiar și la mal, poți să începi să duci o liniștită viață subacvatică și un lucru e sigur : nu te mai poate băga nimeni la apă !