Vreau să vorbesc cu tine, mamă,

Dar ești departe-n codrii de aramă.

Mi-e trupul greu, devreme ostenit.

Mi-e inima-nghețată și drumul troienit!

Vreau să mănânc o ciorbă de legume

Și să miros scovergi din cele bune,

Să simt cum lemnul se preface-n jar,

Să-l văd pe tata- mândru și amar!

Vreau să mai plâng lângă morminte,

Cu lacrimi dulci, lângă icoane sfinte.

Să imi învăț copilul să adune

Muguri de brad și clipele nebune...

Vreau să mâ-ntorc în țara mea uitată,

De zâne și de oameni fermecată!

Să mâ întorc în sufletul străbun,

Să pot să strig pe străzi, aiurea: SUNT ROMÂN!