Spațiu închis și deschis, element care pătrunde într-o cosmogonie pură, consacrată în întregime Erosului existențial. Depărtarea de orice imago mundi, te depărteazâ de sinele-ți caracteristic.

Nu poti gândi dimensiunea unui refuz de ordin verbal, imuabilul te îngrozește. Te-ai lovit de curând de un zid al incapacității verbale marcat de o senectute la nivel avansat.
Groaznic nu este întocmai acel element, terifiant este noțiunea purității existențiale. Oare de aici Stâlpul Cosmic la ce distanță se află? La o suflare de vânt? La un cânt?

Cunoști o părticică din Marele Tot! Dar pe alocuri insondabilul te stăpânește, astfel te supui generalului pentru a supraviețui și respiri particularul pentru a exista.

Te caracterizează albastrul. E spațiul în care poți spune cu adevărat că vibrezi din toată ființa ta. Te-ai recunoscut
în stele, iar creația ai surprins-o într-un cuvânt.

Totuși prea multă filosofie într-un spațiu atât de deschis. Unde e prea mult apare durerea, unde e prea puțin apare disperarea. Unde nu e nimic... acolo... inexplicabil... .
Te arde nefirescul, dar te pierzi în nefiresc. Punct. Insondabil.