agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 5159 .



Așteptare de-o zi
prose [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [Ernest_Hemingway ]

2009-10-07  | [This text should be read in romana]    |  Submited by Jack Spiner






Intrase în cameră ca să închidă fereastra în timp ce mai stăteam în pat și băgai de seamă că-i e rău. Tremura, fața-i era palidă, și mergea anevoie, ca și cum i-ar fi venit greu să se miște.
— Ce-i cu tine, Schatz (1)?
— Mă doare capul.
— Atunci, du-te mai bine și culcă-te la loc.
— Nu mă culc. N-am nimic.
— Du-te și culcă-te. După ce mă-mbrac, vin să văd ce ai.
Cînd am coborît însă, era îmbrăcat și ședea lîngă cămin, avînd aerul unui foarte bolnav și nefericit băiat de nouă ani. I-am pus mîna pe frunte și mi-am dat seama că are febră.
— Du-te sus și culcă-te, i-am zis, nu ți-e bine.
Cînd veni, doctorul îi luă temperatura.
— Cît are?
— O sută doi (2).
Jos, doctorul ne lăsă trei feluri de pilule de culori diferite și ne spuse cum și cînd să le ia. Unele erau pentru scăderea temperaturii, altele pentru purgație, și celelalte pentru combaterea acidității. „Microbii gripei, ne explică el, nu pot trăi decît într-un mediu acid." Părea să știe totul despre gripă și ne spuse că în cazul în care febra nu va trece de o sută patru grade, n-avem de ce să fim îngrijorați. E vorba de o epidemie de gripă într-o formă ușoară și nu există nici un pericol, cu condiția de a se evita pneumonia.
Întorcîndu-mă în camera băiatului, i-am notat temperatura pe o foaie de hîrtie și mi-am însemnat orele la care trebuia să-i dăm pilulele acelea.
— Vrei să-ți citesc ceva ?
— Da. Dacă vrei, zise băiatul. Fața îi era albă ca varul, și sub ochi avea pete întunecate. Stătea în pat, nemișcat, și părea a fi cu totul indiferent la tot ce se întîmplă în jurul lui.
Începui să-i citesc din Cartea piraților a lui Howard Pyle, dar îmi dădui seama că nu mă urmărește de loc.
— Cum te simți, Schatz ? 1-am întrebat,
— Pînă acuma, la fel, zise el.
Mă așezai pe marginea, paiuiui și continuai sa citesc, așteptînd să se facă ora la care trebuia să-i dau încă o pilulă. Ar fi fost normal să adoarmă, dar cînd m-am uitat la el privea țintă înainte, cu un aer foarte ciudat.
— De ce nu-ncerci să dormi ? Cînd o să trebuie să iei doctoria, o să te scol.
— Prefer să rămîn treaz.
După cîtva timp îmi spuse :
— Papa, dacă te necăjește, nu trebuie să stai cu mine.
— Nu mă necăjește de loc.
— Nu, vreau să spun că nu trebuie să stai dacă o să te necăjească după aceea.
Mi-am zis că aiurează un pic, și la unsprezece, după ce i-am dat pilulele prescrise, am plecat pentru cîtva timp de-acasă.
Era o zi luminoasă și rece, pămîntul fusese acoperit cu o zăpadă topită care din cauza frigului înghețase, și copacii golași, tufișurile, maldărele de vreascuri, iarba și pămîntul fuseseră poleite cu gheață. Luai cu mine setterul irlandez, ca să ne plimbăm puțin pe șosea și pe malul pîrîului înghețat, dar era greu să stai în picioare sau să mergi pe suprafața aceea lucioasă ca sticla, și cîinele cel roșcat aluneca mereu, iar eu căzui rău de vreo două ori, și o dată pușca îmi zbură de pe umăr și alunecă departe pe gheață.
Sub un mal înalt de lut, acoperit cu tufișuri, gonirăm un stol de prepelițe [...]
Cîteva prepelițe se cocoțară pe crengile copacilor, dar celelalte se împrăștiară printre maldărele de vreascuri și trebuia să sari de cîteva ori pe movilițele acoperite cu gheață ca să le faci să zboare de-acolo. Ivindu-se în timp ce abia îți țineai echilibrul pe vreascurile acelea elastice și acoperite de polei, le nimereai cu greu, așa că împușcai două și pierdui cinci și o pornii înapoi, bucuros că am găsit un stol atît de aproape de casă și fericit că mai rămăseseră atît de multe pentru altă dată.
Acasă mi se spuse că băiatul nu dăduse voie nimănui să intre în camera lui.
— N-ai voie să intri, îmi zise el. Nu trebuie să iei ce am eu.
M-am apropiat de pat și-am văzut că stă în aceeași poziție în care-l lăsasem, alb la față, dar cu pomeții îmbujorați de febră, privind țintă înainte, ca și pînă atunci.
I-am luat temperatura.
— Cît am ?
— Aproape o sută.
Avea o sută doi și patru linii.
— Înainte am avut o sută doi, îmi zise el.
— Cine a zis asta ?
— Doctorul.
— Cu temperatura stai bine, i-am spus. N-ai de ce să fii îngrijorat.
— Nu sint îngrijorat, îmi zise, clar nu pot sa nu mă gîndesc într-una la asta.
— Nu te mai gîndi. Nu mai pune totul la inimă.
— Așa și fac, zise el uitîndu-se drept înainte. Era limpede că se petrecea ceva cu el care-l făcea să fie atît de încordat.
— Ia pilula asta cu puțină apă.
— Crezi că folosește la ceva ?
— Desigur.
M-am așezat, am deschis cartea despre Pirați și-am început să-i citesc, dar mi-am dat seama că nu mă urmărește, așa că m-am oprit.
— Și la ce oră crezi c-o să mor? mă-ntrebă el.
— Ce?
— Cît timp o să mai treacă pînă o să mor?
— N-ai să mori, dar ce te-a apucat?
— Ba da, o să mor. L-am auzit eu cînd a spus: o sută doi.
— Cînd ai o sută doi, nu mori. Vorbești prostii,
— Ba eu știu că da. La școală, în Franța, băieții mi-au spus că la patruzeci și patru de grade mori. Și eu am o sută doi.
Așteptase într-una, de la ora nouă, să moară.
— Bietul meu Schatz, i-am zis. Dragul meu Schat!. Asta e ca și cu milele și kilometrii. N-o să mori. Termometrul ăsta e altfel gradat. La celelalte, temperatura normală e de treizeci și șapte. La ăsta — nouăzeci și opt. Da, da, așa-i. Cum e cu milele și kilometrii. Știi tu, cum socotim noi cîți kilometri am făcut cu mașina cînd am mers șaptezeci de mile.
— Aha, făcu el.
Privirea lui, ațintită spre capătul patului, începu să-și piardă puțin cîte puțin din fixitatea ei. Și în cele din urmă încordarea lui cedă, și a doua zi era foarte moale și plîngea foarte ușor, din pricina a tot felul de nimicuri fără importanță.



_____________________________
(1) Comoară (germ.)
(2) Este vorba de gradația termometrului Fahrenlieit. Conform acestei gradații, 102° corespunde cu 38,8° Celsius.




.  | index








 
shim Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. shim
shim
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!