În ambianța de bunăstare a zilelor noastre, individul (aka bourul) creează predmet. Acest corifeu cu a sa devlă polignită generează amuzament.
Articulând monosilabic, prostic el fiind, sporește capacitatea scornace a ucenicilor de a surprinde cât mai multe noeme paradoxale.
Dictonul „cap de bour” nu este reliefat în talâmul său curent dat fiind faptul că posedă înclinații către lamentabilitate.
Situația aceasta, la fel ca și mira conducătorului clevetitor, îmi repugnă, figura dânsului creând aversiune.
Complicațiile se succed unele dupa altele, pornind de la însăși profilul celui în speță.
Umerii feței, rămași în urma dovleacului, elaborează teorii fanteziste cu privire la spectralitatea deținătorului de sceptru.
Deplorabilitatea cu care se confruntă (batâr dânsul nu aduce cu un oarecare tâmp), este însă ireversibila.

P.S. În conformitate cu cele aduse anterior, BOURUL ATRAGE COMPLICAȚII (B.A.C.-ul) !!