Perioada anilor 1966-1968

N-am spus până acum că acel călător care n-a vrut să se priponească în iadul Morarilor ar fi putut să meargă per-pedes 4-5 stații până-n Vergului, unde ar fi putut găsi legături în toate direcțiile. Iadul Morarilor a fost determinat de străzile colaterale, vecine, intersecții etc. la care m-am referit înainte, unde când ploua puternic, călătorul se îngropa în noroi până la glezne.
Extinderea masivă a locuințelor la blocuri a ras tot acest primitivism, ducând la lărgirea fostului bulevard Muncii, și la apariția a două, trei tramvaie noi, care au degrevat infernul așteptărilor din Morarilor.
Așa a apărut bulevardul Leontin Sălăjan pe care s-au introdus autobuze românești, și s-au pus în funcțiune troleibuze pe linii noi create, așa încât iadul Morarilor a rămas doar un vis urât. Nu insist și asupra altor modernizări

Concluzii

În fiecare pasaj din "Mica mea filozofie" am arătat și voi mai arăta că Măria sa Timpul este trimisul lui Dumnezeu, cel care face, desface și înnoiește totul în natură și societate. Scăpat din acest iad am conceput într-un moment de relaxare poezia timpului pe care ați citit-o mai înainte.
Iată exemple concrete de ce sunt un condeier care nu crede în fumigene, scriu numai pe ținte vii și persoane autentice și nu despre apocalipse din spațiul celest în care n-am fost niciodată, nici despre iad sau rai, unde dacă voi ajunge vreodată, n-o să mă mai întorc niciodată în infernul de pe pământ.
Textul acesta pune pe traiectorii numai apocalipsele terestre.