Când inima te roade...


Timpul roade anii vieții noastre și dă roade dacă omul în viața sa a știut a roade adevărul. Se roade trupul, dar sufletul omului culege adevărate roade, ce nu se vor roade nici în bătaia vântului, nici a timpului, căci efemeritatea nu-i stă între roade. Când împrejurul tău te cuprinde răul care te roade, te împresoară și te arde, tresari ades, în neputință de a roade inimile rele și reci care nu aduc roade luminii, nici că se căiesc.
Flacăra din sobă roade tăciunele, îl mistuie, iar pâlpâirea uneori ne roade în inimi, căci simțim ades’ că stă să se stingă și să înceteze de a ne mai aduce roade.
Atâta bunătate îți dă omul care nu te roade, atâta încredere și pace, căci de asemenea roade duce lipsă omul de azi, care se îvârte precum poate și roade de unde apucă, precum șoarecele în cașcaval, dar machiavelic, fără a da roade alese. Tot ce prinde roade, te roade de viață pentru ca acele roade efemere care pe moment îl satisfac și îl fericesc îl golesc de fapt de adevăratele roade.
Se roade haina de pe tine, profesor bătrân care ai dat roade, care nu ai precupețit nimic din timpul tău pentru a îndruma și încuraja a roade scriptura, cărțile ce se merită devorate, în care a roade înseamnă a te cultiva, a dezvolta noi lumi, a te ridica spre legendare roade. Tu nu ai stat a roade din aurul Pământului, lăsând pentru alții, care mulți sunt și mult au dorit a ajunge la bulgărele strălucitor, care îți ia mințile, te fericește aparent, apoi te roade, dar te roade la început încet și apoi tot mai tare, de te doare. Câți nu au dorit a roade fără muncă fructe sardanapalice, câți nu și-au înfundat mâinile în saci și au prins a roade, câți nu s-au înfruptat din roade fără să bage de seamă că le roade din viață și rămân săraci , mai săraci decât șoarecele bisericii, care , de bine, de rău, mai are câte ceva a roade, măcar bănci de lemn pline de carii sau inimi care s-au lepădat de suflete.
Mulți au uitat că roade alese nu stau la ușa cafenelei, în sărace uliți, la taifas cu umbra pehlivană. Sunt năvoade multe aruncate, nu mulți o să prindă pești de aur, căci nestăpâniți și hapsâni, lacomi și nesătui mereu sunt, iar peștele roade năvoadele nemulțumiților.
Apoi unii stau să se îngloade în datorii pentru a câștiga premii mari, fără a roade nici știință, nici îndemânare, ci noroc degrabă și fără de sudoare care doare.
Între frați azi hâra roade, stă să clatine pământul pentru a primi un petic dar, care, vezi, i se cuvine. Dar uitat-a oare dânsul că pământul nu-i al lui, din nenăscare, doar de-un timp se perindă pe ale sale uliți, dar roade cât poate fără a știi că asta nu duce la bun sfârșit și nicidecum nu are roade.
Pomul bun dă roade bune, cel găunos, frumos pe dinafară, roade ce e bun și se roade singur până ce iese la iveală calpa față a miezului putred, ce nu dă roade.
Căci nu toate ce par sunt roade. Stau adesea ascunse roade sub pălării de paie. Fiecare ceea ce roade va și mânca. E ușor a roade ceea ce ți se dă gata ros ori fructe dulci și dulci ispite, dar a roade cu durere clipe de sudori reci ori tainice taciturne griji sub acoperișuri a purta, a roade neîncepute drumuri, altceva e a roade.